922 matches
-
ascuțimea minții și Învățătura dumitale sunt cu adevărat mari. - Fetele care agită torța sunt cele șapte arte liberale, iar cei șapte bătrâni care vin după ele, cei șapte Înțelepți din epoca străveche, despre care au povestit grecii. Cei șapte bărbați Înstelați sunt corpurile cerești care se rotesc În jurul Pământului, carul acela mare În care Frederic a pus piciorul. Cei patru sclavi Înjugați sunt cele trei pământuri de la suprafață, supuse puterii imperiale, iar tritonul e oceanul. Centaurul, o Îmbinare de om și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să le povestească totul, Însă ei tăcură, continuând să Împingă carul. În depărtare, strada se deschidea către Santa Reparata. Pe fundal, marele tambur de marmură al Baptisteriului se contura pe cerul negru, ca o coroană imperială Învăluită Într-o mantie Înstelată. Dante grăbi pasul, nerăbdător. Intrară În piața pustie, printre grămezi de materiale de construcție. Ceva mai În față, o muchie din zidul viitorului Dom răsărise deja din pământ. Se Îndreptă hotărât spre partea laterală a Baptisteriului. Era cineva În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putea păcăli. Surâdeau, neștiind încă ce-i așteaptă. Aveau în ochi luminile vieții lor de până atunci. Nu rămânea decât cerul pentru a-ți păstra puritatea și voioșia, ignorând putreziciunea și răul care se răspândeau pe pământ sub arcul său înstelat. Tânăra învățătoare se instalase așadar în căsuța din parcul Castelului. Îi mergea mai bine decât oricui altcuiva. Făcuse din casă un sipet după chipul și asemănarea ei, în care vântul intra fără să fie invitat înăuntru, pentru a mângâia perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
restul era produsul romanelor populare accesibile și al conversațiilor din camerele de toaletă, culese de la femeile ceva mai În vârstă. Isabelle se deprinsese cu un mers artificial Încă de la vârsta de nouă și jumătate ani, când ochii ei mari și Înstelați Îi proclamaseră cel mai convingător calitatea de ingenuă. Proporțional, Amory se lăsa mai puțin amăgit. El aștepta să cadă masca, fără să-i conteste lui Isabelle dreptul de a o purta. Cât despre ea, nu se lăsa impresionată de aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Două strofe de poezie i se Închegau fantomatic În minte... Așa se Înfigea automobilul gri În bezna nopții și nici un semn de viață nu mișca pe drum... Așa cum oceanul nemișcat se desparte În fața rechinului În cărări de apă strălucitoare și Înstelate, pe culmi de frumusețe, pomii scăldați În clar de lună se despărțeau, pereche cu pereche, În timp ce păsări mari băteau din aripi și țipau În văzduh... Un moment lângă un han de lumini și umbre, un han galben, sub luna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o lume extrem de finită, care are un început și un sfârșit; și este aproape imposibil să-ți poți imagina infinitul, fie și sub forma unui finit ale cărui margini este tare greu să le poți vedea. Mă uitam la cerul înstelat și admiram Carul Mare, Carul Mic, toate acele certitudini pe care astrologia ni le-a oferit de mii de ani încoace. Ce aiureală, căci cerul arată, de fapt, cu totul altfel. Suntem prizonierii Pământului nostru și ai mișcărilor sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu prea îndrăznețe, acorduri de chitară, solidaritatea unui grup unit, după aceea trebuie să ne luăm la revedere de la pater Clemens. Păcat! Întruniri vesele și interesante în același timp, unde se prezintă referate și poze. Plimbări de seară sub cerul înstelat, pe terenul proprietate personală sau în vecinătatea terenului proprietate personală. Ceva care să însemne un nou început, un nou boboc ce urmează să înflorească. Veșnicia înseamnă liniște - glasul efemerului, își notează cineva în jurnalul personal. Soarele și părinții care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vărsatul și pojarul, În răsad aprins și des, Înțesat e Pălimarul; Uite, cerul a mișcat! Plecăciuni îți face ție. Fruntea cerul ți-a-nchinat Amețit ca de beție; Cercuiții - ochii tăi - Gem ca pietre-n tăvăluge, Pe când guri de gol, în Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânăt cer Împăcat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge și se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt îndrăznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; Prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ochi poeme de iubire, Mesia, din cetatea lui David, Tu vrei să mântuiești întreaga lume dar porțile de har încet se-nchid. E seara de Crăciun și se aude: Marire-n ceruri, Pace pe pamânt! iar eu privesc spre bolta înstelată și văd, Isuse, ochi de legământ. Ah, simt cum inima se frânge-n taină, cum se preface-n pulbere de foc abia de pot șopti printre suspine: - Eu Te iubesc și-ndată îți fac loc. -Te rog să intri-n
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
timpurie Nu-nțelegeam că timpul e un fluviu de nisip Și orele acestea, fragile frunze de hârtie Ori păsări albe fără formă, fără chip. Efodul timpului stă orbitor și nemișcat Pulverizând sitemele vidate și alpestre În nemișcarea mută e cerul înstelat Rotindu-se încet peste înzăpezite creste După incandescentul eon zburam în cercuri exilate Sub focul orb, străin, al aurorei boreale Se mistuiau milenii în clipe resemnate Uranian eterul se desfăcea în largi spirale. Referință Bibliografică: Efodul Timpului / Mihai Condur : Confluențe
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
în cale îți ies iele, Că mintea și norocul să ți-l fure, Te-ademenesc, cu farmece, spre rele, Se pierd apoi în noaptea din pădure. Patru lumini mai ard pe fan, în sura, Și strălucind mai tare că cerul înstelat Flăcăul, fecioria fetei când i-o fură Se-aude blândă luna cum scoate un oftat. Referință Bibliografica: Pastorala / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob
PASTORALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361374_a_362703]
-
noile tendințe poluante în ceea ce privește limbajul sofistificat. Acea simplitate binefăcătoare curge prin duetul om-izvor, flori-suflet. Îngemănarea pajiștii albastre cu ființa umană este o asociere inevitabilă. Viitorul acestei cât se poate de magnifică poetă, îl văd sub un cer mereu senin și înstelat. Desigur că noi nu putem fi nemuritori, însă creațiile acestei poete deosebite, pot rămâne nemuritoare. Calitățile sale poetice o vor duce în veșnica amintire a cititorilor de poezie. A debutat în volumul antologic Drumurile vieții 2007. comentariu al poetului Mihai
LIRISMUL FEMININ ÎN POEZIILE DOAMNEI ANETA GEORGESCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361449_a_362778]
-
să-mi aduceți cea mai frumoasă domniță din regat pe care să mi-o fac mireasă! Pe dată își desfășoară mantia neagră, străpunge peretele și se pierde în negura nopții. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Este lună plină și cerul înstelat. Palatul fiicei lui Dracula stă cocoțat pe un pinten stâncos. De jur împrejurul acestuia se deschid abrupturi amețitoare. INT. / DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE În dormitorul său bine luminat de torțe aprinse în cele patru colțuri ale încăperii, prințesa vampirilor este în patul matrimonial
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
bungubanga, /bungu- banga, /bungu, banga, /bungu, banga, /cșșșșș...!» (Sambă - din SÂrg, 43); ori: « În miez de fier și-n trup încins/aud cum se rotesc tăceri/de mâine așternut pe ieri, /de somn arhaic, fără vis. // Un cer de gură înstelat/îmi linge sufletul, domol, /din și bemol spre la bemol, /cu raze negre și scuipat. Se ruginește beznă-n cer; /n-am limbă, n-am, nu pot să-njur, /mi-e somnul greu și port în jur/doar fier și
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Pământenilor, în dar.” Dar nici luna nu este omisă, crăiasa nopții în toate ipostazele: „Stăpâna nopții”, „Unde-i luna?!”, „Eclipsă”, „Luna plină”, „Luna e îndrăgostită”: „O steluță călătoare / Se îndreaptă către Soare, / Să-l invite la serată / Când e bolta înstelată./ / Ar dori ca el să vină / Cu o trenă de lumină, / S-o așeze la picioare / Lunii. Doamna nopții are / / Strălucirea-nlăcrimată, / Că-i de Soare-amorezată. / Ar dori o clipă-n care / Dragostea să i-o declare. / Veșnic Ziua îi desparte
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
este mai vioi, / Aducând speranțe noi.” Într-adevăr copilăria parcă nicăieri nu este mai frumoasă ca la țară! Cei care trăiesc în mediul rural au acest avantaj să stea vara până noaptea târziu pe prispa casei și să admire cerul înstelat sau să „zboare” cu săniuțele pe derdeluș iarna. Poate de aceea copiii de la oraș doresc atât de mult ca în vacanță să meargă la țară, la bunici, unde se simt în libertate deplină în mijlocul naturii. Parcă fără de veste, ca un
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
mergi!” râzând printre suspine Dar armele Dreptății, nicicând nu le predă! 10.08.2009 ........................................... ȘI MI-AȘ DORI... Nu mi-aș dori să știu de m-ați trădat Ci cât de liniștită este marea, Să stau pe țărm privind ceru-nstelat Și luna cum în zori schimbă culoarea...! Nu mi-aș dori la masă ca să șed Cu cei care nimic nu au să spună Și nici cu-acei ce-n Adevăr nu cred, Dar îl transformă-n Ură și Minciună. Nu
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
nu voi a rupe, Ci în Lumină Fața voi să spăl Să pot vedea Minunea ce erupe...! Și mi-aș dori să știu că m-ați Iertat, Deși nu știu să fi avut vreo vină. Am să aștept privind ceru-nstelat Un Înger să redea Forța Divină. O7.05.2010 ..................................... PRIETEN DRAG Te-am sunat să-ți spun Prieten drag și bun Drum Bun!... C-am auzit că vrei să pleci departe Dar nu uita, te rog, să-mi scrii o
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
Avădăni Tăcera închisă-n ochiul tău, îmi spunea câte frunze au căzut, câte ramuri sa-au uscat, câte rădăcini au mai murit! Și pietrele nu au știut... nici roua din ochi de stânjenel, doar cerul făcut inel. De-atunci infinitu-i înstelat, fluid întins în noapte-mi, de-aș fi știut... de-aș fi strigat... mai rămâneam-n poale la tine mamă! Ai tăcut! Numai tu știai gustul rădăcinii... ai fost atât de rea, nu ai vrut să-l împarți cu nimeni
FĂRĂ SFÂRŞIT de MARIA COZMA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361228_a_362557]
-
Ce mi-a rămas drept moștenire, În jurul meu totul îngheață, Să nu înghețe și a ta privire! Mai bine fugi cât poți de mine, Găsește-ți orbita mult mai adecvată, În spații largi mult mai sublime, În Univers sub bolta înstelată. Eu voi rămâne cel ce sunt, Nu știu de voi reuși să mă transform, De-mi va reuși unicul gând, Atunci voi fi iarăși om. Altfel voi fi o simplă frază, Fără nici un oarecare sens, Voi fi o oarecare rază
636 DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360916_a_362245]
-
ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului POARTA COSMICĂ În blițurile fascinante ale nopții cerului Delfinul albastru îmbrățișat de Jupiter Înoată în striațiile marmoreene - Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din
ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364161_a_365490]
-
Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Apare cu talismane regale, stăpân al bolții Devine Poartă cosmică. Suspendat între oglinzi Printre ape tăcute, atinge cu lumina dimineții Luceafărul. El Delfinul, peștele din Apa Botezului Plutește
ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364161_a_365490]
-
iată-mă vin/ te-am regăsit în corola lăuntrului meu/ în liniștea greu explicabilă cu care te priveam/ când drumul tău părea ultim /și am zâmbit / tu ești în mine acum /ești eu/ privighetoarea care îmi dăruie rubinii / din tremurul înstelat al sinelui de noi” ( Un altfel de moarte) „cu pioase dezlănțuiri de genunchi înfometați„ poetul își caută „întregirea” în adâncurile structurii sale „răspândită în celule”- acolo unde s-a aflat înainte de căderea adamică, „regăsind-o „atâ de tandru surâzând”... Eul
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Și duce-n mare să se piardă, Durerea mea din clipele ce mor. Ai apărut în fapt de seară Și ai aprins al dragostei fior, Făcând din inimă vioară, Pe struna ei cântând al meu amor. Pe-a cerului boltă-nstelată, Luna fantomatică apare. Și inima în piept tresaltă, Când aud timida ta chemare. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: REVERIE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1440, Anul IV, 10 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate
REVERIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363258_a_364587]
-
a înțelege bine rostul banilor, rostul vieții și a nu uita de comorile necesare sufletului nostru, pentru ca viața noastră să aibă valoare, prin acțiunile, faptele din timpul dăruit fiecăruia. Să ne amintim de frumoasa imagine invocată de Immanuel Kant: „cerul înstelat” - creația lui Dumnezeu (perfecțiunea) - și „legea morală” - conținutul sublim al creației - care definesc, adică ar trebui să definească, frumusețea vieții noastre. Referință Bibliografică: BANII ȘI VIAȚA / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013
BANII ŞI VIAŢA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363226_a_364555]