36,299 matches
-
practicat în funcție de mode și tendințe, există vreunul pe care îl considerați mai mulțumitor, mai potrivit, mai eficace pentru înțelegerea operei de artă? O operă de artă, e știut, se poate "citi" în cele mai diverse feluri. Vrem să știm mai întîi ce a vrut să spună artistul. În ultima vreme se poartă abordarea din perspectiva comanditarului: i-a impus el artistului un subiect sau l-a lăsat să picteze ce a vrut, ce a văzut? Există de asemenea interpretări iconografice, iconologice
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
stiloul și a adăugat: "Accept." Venea foarte des Vladimir Streinu și aveau lungi discuții care deveneau la un moment dat foarte crâncene. Uneori, interveneam și eu, dorind să împac lucrurile. Țin minte că, prin 1946 a venit Camil Petrescu. Mai întâi s-a mirat:" O, ce casă aveți!" Era cu un aparat auditiv mare, cum erau pe atunci și, cum el trecuse deja "pe linie" ( cum se spunea) și trebuia să se justifice într-un fel, s-a lansat într-o
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
dau cumva peste mâna cu care intenționați să fericiți literele românești cu opere durabile. Iată pe ce date, pe care mi le furnizați din belșug, sunt silită să mă bazez când afirm cu strângere de inimă că ar trebui mai întâi să vă faceți temeinic ordine în gânduri și în lecturi, și să vă calmați de-a binelea înainte de a vă așeza la masa de scris. Ziceți: "Am senzația că vreau să scriu. Oameni buni, vreau să scriu! Câți nu sunt
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
decât aș fi meritat. De fapt, asistasem la două adunări de quakeri, prima la New-York, a doua la San-Francisco, despre ultima am mai scris cu un alt prilej. Nu rabd însă să revin cu o impresie fugară și aici... Mai întâi la New-York, cu Podea și distinsa sa soție, al cărei nume nu știu cum se face, dar îl uitai. Cel mai mult mi s-a impus nu ritualul în sine, foarte economicos, semănând cu al protestanților de tot felul, ci tăcerea pe
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
nu voia să-i prejudicieze echipei returul de campionat, suspendîndu-i portarul. Președintele F.R.F. (care între timp a negat cu jumătate de gură că a participat la întîlnire) nu voia nici el acest lucru. Așa că cei trei muschetari au simulat mai întîi o suspendare pe 9 luni, apoi una pe doar 6, apoi o amendă. Totul, stabilit de la începutul începutului. Și pedeapsa, și iertarea. Dar comisiile abilitate să sancționeze? Ele se compun din oameni de fotbal, unii cunoscuți, ori din juriști. Dl
Sfînta mare nerușinare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14294_a_15619]
-
noi, cultura domeniului literar: Nicolae Balotă și Adrian Marino. Propunîndu-ne a ne ocupa în comentariul prezent de volumul intitulat Literatura franceză de la Villon la zilele noastre al celui dintîi, vom reveni, comparativ, la cel de-al doilea. Să menționăm mai întîi că Nicolae Balotă poate fi cu destulă ușurință scos din unghiul suspiciunii proustiene pe motivul că numeroasele d-sale pagini exegetice traduc chiar o experiență de viață livresc constelată, e drept, însă nu seacă, searbădă, artificioasă, ci conținînd o măduvă
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
un bărbat matur, rafinat, intelectual francez, și a nimfetei Lolita, o fetiță americană de doisprezece ani, cel mai ciudat amestec de inocență, de perversiune, la limita raționalului cu iraționalul. După 1990, multdiscutatul roman a fost publicat și la noi, mai întîi la Editura Universal Dalsi, în 1994, în traducerea lui Horia Popescu și acum nici o lună, la Editura Polirom, în aceeași traducere foarte bună. Volumul de la Polirom a coincis, planificat, desigur, cu cea mai recentă premieră a Teatrului Mic, Lolita, în
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
destinat în mod obișnuit doar actorilor. Deși era îngrozitor de cald, "sala" era full. Am stat înghesuiți, două ore, ca sardelele într-o conservă (ce a primit, însă, toate avizele de sănătate, spre a fi consumată). Alchimistul de la Odeon este, mai întîi de orice un spectacol de scenografie, de instalații provenite din stilul expozițional practicat în artele vizuale, o expoziție de spații rafinate și funcționale. Greutatea și valabilitatea temei sînt date de scenograful Dragoș Buhagiar, într-o apariție completă - realizator de costume
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
zic, precum Arghezi, �am rămas debutant în perpetuitate". N-am reușit să debutez, cum mi-aș fi dorit, nici în pioniereștile reviste de pe-atunci �Luminița", nici în �Cutezătorii", deși am trimis producțiuni la redacțiile lor bucureștene, am debutat târziu, întâi într-o revistă manuscrisă (am �scos" doar două numere, dacă bine îmi amintesc) pe care noi elevii dintr-a XI-a am editat-o botezând-o �Răcnetul elevilor", apoi în revista �Zorile" a Liceului George Barițiu, apoi am debutat cu
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Constantin Țoiu Cu mult înainte de a întreprinde propriu-zis prima mea călătorie din viață în afara târgului în care m-am născut, călătorie făcută împreună cu prietenul meu greu Garabet și cu Mița lui, (despre care am mai scris), mai întâi voiajasem cu maică-mea, la patru ani împliniți, până la Corița, orașul ei natal, undeva în sudul Albaniei de azi, la granița cu Grecia. Localitate care, înainte de primul război mondial, pe când părinții mei abia se nășteau, și făcuse parte din nordul
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
trecut din mână în mână. Era o circumferință ușor ovală. Circumferința nu se închidea și, în partea mai lată, lăsa o deschizătură. De o parte și de alta a deschizăturii, linia se termina cu o mică spirală îndreptată spre interior, întâi spre dreapta și apoi spre stânga. - Noi ne-am gândit că ar putea să fie una din farfuriile alea despre care se vorbește la televizor, a adăugat femeia. Dar niciodată n-am văzut nimic. Apare de la o zi la alta
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
fi trecut cu vederea, este școala, din ce în ce mai neatentă în privința corectitudinii vorbirii românilor. Există cîteva încercări de a sistematiza erorile. Nu există mijloace de a le combate. Dar chiar și descrierea și catalogarea lor este un început. Ca să corectezi, trebuie, mai întîi, să studiezi eroarea. Nu sînt lingvist, dar cred că știu care sînt tipurile cele mai răspîndite și mai nocive de eroare. Unul este folosirea fără noimă a unui mare număr de cuvinte recente, adică abia pătrunse în vocabularul nostru, despre
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
valoarea spectacolelor create de ei. În fine, faptul că, în afara unui criteriu strict profesional, distincția cu gradul cel mai înalt a fost acordată numai unor artiști de peste hotare, părea că avea ca subtext îndemnul adresat tuturor de a pleca mai întâi din țară dacă vor ca, ulterior, să se bucure de cea mai înaltă apreciere. Și, cum Ministerul Culturii și Cultelor nu i-a băgat în seamă, în ocazii anterioare și pe artiștii dansatori și coregrafi, ei au rămas, între alți
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
de o singură călătorie pe care ați făcut-o în această zonă, deci aveați deja posibilitatea de a face comparații, de a confrunta diversele culturi balcanice... Primele indicii m-au făcut să-mi modific treptat principalele ipoteze de interpretare. De ce? întâi de toate, fiindcă structurile de rudenie pe care puteam să le investighez erau niște structuri tot atât de ferme ca și structurile de înrudire pe care Lévi-Strauss le studiase în ansambluri, desigur, foarte diferite, dar aflate mari ansambluri istorice. Mă gândesc, de
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
sensul că putea primi și găzdui străini. Mi s-a părut că lucrurile nu erau tocmai în ordine, însă mi-am spus că, decât să mă întorc la Paris, voi încerca să fac această experiență. Am fost introdus acolo, - mai întâi la Sucevița, o mare mănăstire, deci un loc de pelerinaj. La început eram plin de îndoieli cu privire la utilitatea și eficacitatea investigațiilor pe care le puteam face, însă foarte curând mi-am dat seama că exista o adevărată dublă cultură în
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
consternarea, revolta, securiștilor pensionați sau reciclați, de a se vedea arătați cu degetul pentru ceea ce a fost, la urma urmei, exercitarea de arte, activitate de cerc restrâns unor persoane deosebit înzestrate și, într-un fel predestinate, este de înțeles. Mai întâi că nu toți au bătut, torturat, ucis, ci doar au dat birocratice îndrumări, pe bază de legi ale luptei de clasă. Alții, geniști, ingineri de sunet, specialiști în coduri, n-au avut nici cel mai mic amestec în represiune. Ei
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
Amintiri frumoase, altele, umilitoare însă. Există un număr din Secolul 20 (din 1997) dedicat Bucureștiului. Există cartea Povestea caselor, o antologie de proprietari și proprietăți. Există acum acest spectacol, dur, solicitant, al moralității și responsabilității. "Trebuie să vă fac mai întîi o mărturisire care o să vă înspăimînte: urăsc Bucureștii!... Astăzi. Dar să vă liniștesc îndată referindu-mă la un concept al psihanaliștilor: e vorba de dragoste-ură, sau cum zic franțuzii, de ciudă din dragoste (dépit amoureux)", scrie Neagu Djuvara în Conferința
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
joc nespus mai important. Eu nu vând fericire, eu dau înțelepciune. O înțelepciune bine stabilită și ca să zic așa, eternă, pentru că pleacă de la ceea ce cade sub imperiul simțurilor și de la ceea ce ceilalți se prefac a ignora. Trebuie să convenim mai întâi - e un simplu truism - că nu e nimic mai indiferent la ce-l înconjoară, dar și mai tolerant așijderi, decât un cadavru. Nimeni nu admite mai ușor ca el creșterea prețurilor, labirintul administrației, dezastrele serviciilor publice, nedreptățile justiției, ironiile tinerilor
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
propun are ceva neplăcut. Știu tot așa de bine că nimeni, nici tu nici eu, nu suntem gata să ne sacrificăm viețile sau cel puțin să le sacrificăm cu plăcere, spre a asigura fericirea și prosperitatea altora. Fără îndoială, mai întâi de asta ai să vorbești. Spune-ți însă, de asemenea, că nu e vorba decât de fantome ale imaginației tale. N-am zis că o să pun să te împuște pe tine, asta ar însemna să merg împotriva intențiilor programului, și
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
complex și mai parșiv decît acela de a se crede D'Artagnan sau Monte Cristo. (Cum vom vedea, Dumas pretinde mai curînd - și nu întîmplător - a fi Aramis.). Romanele al căror pretext sînt muschetarii, ca și majoritatea celorlalte, sînt, mai întîi de toate, explicit, întretăieri de perspective ale unor morți ce povestesc cum au trăit, cum au murit și ce s-a întîmplat după ce au murit, au revenit sau au plecat din nou. În Paradis, în limb, în iad, în lună
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
fiul unui preot (Athos) și al unui cavaler rătăcitor (ducesa de Chevreuse) - ambii, celibatari prin definiție. Deghizările sînt revelatoare, nu întîmplătoare. Cea de a doua: încercarea eșuată a celor patru personaje principale de a deturna cursul istoriei, salvîndu-l pe Carol întîi de la calvar. Trimiterile biblice sînt prezente la tot pasul. Tot după douăzeci de ani, cînd pleacă să-și caute prietenii de odinioară, D'Artagnan îi găsește retrași, pe fiecare, în cîte un paradis. Bucolic - pentru Porthos, iezuit - pentru Aramis și
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
succes. Altfel decît își imagina la început, dar cunoaștem cu toții că din neștiință a descoperit omul lucrurile cele mai importante. Tradus între timp în multe alte limbi, în 1992 programul acesta ajunge și în România. Intră în cîteva școli, mai întîi experimental, ca apoi Ministerul învățămîntului să avizeze aplicarea lui la clasele I și a II-a. Manualele programului, Sânziana și Ruxi sînt cărți simpatice, departe de manualele vechi. Totul curge sub forma povestirilor celor două personaje, altele decît cele din
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
o dorință de evidențiere personală lipsită de responsabilitate. Pentru prima dată, cred, apare într-o cronică dezbătută problema salvării "patriei" în strânsă legătură cu "folosul cel de obște": "că cel ce gândește să-și răscumpere patria lui din robia tirănească întâi trebuie să caute folosul cel de obște [...] Iar a începe cineva lucrul căutând numai folosul său osebit și nu de obște, cum acești scriși mai sus căuta, pe urmă ocară și alte rele se întâmplă". O delegație este trimisă pentru
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
se potrivesc de minune vorbele prin care-l circumscrie pe Cioran, model pe care-l hărțuiește de bunăseamă spre a se sustrage fascinației ce o exercită asupră-i: El este postmodern prin spiritul sceptic, modern prin nervul exploziv". Așadar, mai întîi scepticismul. O mefiență care se așterne calin, șerpuitor, cu o anume prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
roman tradus în românește? Françoise Choquard: Inutil să vă spun că-mi face plăcere. Dar aceste traduceri au o anumită poveste, o carte tradusă nu vine de la sine. Ea este urmarea unui șir de întâmplări. Pentru mine a fost mai întâi un schimb de trei zile între scriitorii români și elvețieni. Ăsta a fost primul meu contact la fața locului cu țara dumneavoastră. A urmat o în treagă țesătură de relații literare, legate atunci, sentimente de simpatie și de prietenie chiar
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]