1,444 matches
-
intuiește destinul lui K.F. O fată bătrînă, asta a fost și asta va fi pînă la sfîrșitul vieții sale, o fată bătrînă care își va construi încetul cu încetul, cu răbdare, un trecut plin de evenimente. Evenimente dorite și niciodată întîmplate. Dar pentru una ca ea era îndeajuns o asemenea stare, putea fi, și chiar era, o viață adevărată. S-a ridicat, după vechiul său obicei, îi plăcea să-i spună lui Bîlbîie "niciodată loviturile sorții să nu le aștepți șezînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acelui text cu o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cât de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întâmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru polemică: de a demonstra ucenicilor că Pigmalion nu avea forța morală a unui mit, fiind vorba doar de o ordinară cronică de scandal căreia i se dăduse aparență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că scepticismul cel mai profund pusese stăpânire pe Marara. Nu se descompuneau? repeta RoonuíRoonuí. Și erau morți? Erau morți în toată regula!... Îi privi și nu putu să nu surâdă cu amărăciune. Înțelegeți acum de ce nu vreau să povestesc cele întâmplate? Până la urmă, toți ajung să mă privească la fel cum faceți voi acum. — Pentru că ceea ce ne povestești suntlucruri atât de ciudate! observa Vahíne Tiaré. Ciudate, într-adevăr! Am ajuns să credem că de fapt dormeau, astfel că i-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cald și soarele dăruia ultima îmbrățișare în drumul lui spre lumea de dincolo de orizont, Gilda nu-și făcuse apariția ca de obicei. O veste! O veste! ...și toate preocupările au fost uitate. Și, fără să știe prea multe despre cele întâmplate, s-a trezit călător anonim pe un drum marcat de tripticul de marmură, gravat cu versuri eminesciene. Într-o clipă, am descoperit satul și casa copilăriei poetului. Ipoteștii aduc cu sine emoția începuturilor, pentru că au născut poezia unei nații. N-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
l-am mângâiat și i-am spus: Dacă nu erai tu, cine știe unde-mi odihneam oasele acum: poate pe fundul cascadei, poate... Și am început să plâng de bucurie. Apoi am plecat jos în sat. Când le-am povestit bunicilor cele întâmplate, l-au lăudat pe Ford. În această întâmplare Ford a dat la iveală curajul, bărbăția, dragostea față de mine și sinceritatea pe care o are. De atunci îl iubesc și mai mult. Pe cât e de bătrân, pe atât e de înțelept
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
repede în casă și văd cartea Amintiri din copilărie pe care o deschid. Mă uit să văd dacă nu s-a schimbat ceva. Nu era schimbat nimic. Îmi zic: Bine că nu e scris! Nu trebuie să povestesc nimănui cele întâmplate. Anca Elena Catană, clasa a V-a C Sobieski și românii Era o zi mohorâră de septembrie, când stăteam și priveam de la geam oamenii și mașinile care înaintau greoi prin ploaia și prin ceața densă. Deodată, mi s-a înfățișat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ajuns la marginea pădurii, au văzut casa pădurarului în flăcări și au auzit strigăte de ajutor. Într-o clipă, ei au lăsat coșulețele cu ciuperci jos și au fugit într-un suflet în sat pentru a anunța oamenii despre cele întâmplate. Aceștia au venit cu mic cu mare, pregătiți cu găleți cu apă să ajute pădurarul care, singur, se străduia să stingă focul ce cuprinsese, deocamdată, numai bucătăria de vară, dar amenința, din moment în moment, casa construită din lemn, grajdul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nimeni. M-am convins că singurul mod de-a scăpa de senzația asta era să explorez casa, să mă familiarizez cu toate camerele, spațiile și lucrurile. Trebuia să sparg gheața. Micul dejun ar fi un bun început. În ciuda tuturor celor întâmplate, eram lihnit de foame. Frigiderul era bine aprovizionat cu toate cele necesare unui englez sadea. Am aprins grătarul, am găsit câteva farfurii, am descoperit sertarul cu tacâmuri din a treia încercare. Apoi m-a izbit ca un gol mic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o privire distrată, alunecând de la o cameră la alta ca o fantomă pe scripeți. Exact după doisprezece s-a auzit un sunet în antreu. M-am îndreptat de spate și-am stat foarte nemișcat și foarte tăcut. Când s-a întâmplata sta tocmai puneam hainele înapoi în șifonier și, când m-am dus să cercetez, am luat două cămăși cu mine la parter, fără să-mi dau cu adevărat seama că le aveam în mâini. Pe covorașul din fața ușii se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
decât sensurile generale ale lucrurilor, iar acestea dispar atât de repede, ca mirosurile din copilărie, care te ating și apoi sunt luate de vânt. Dar. Dar dar dar. Mi se pare ciudat să scriu asta - credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce și-o pierduse deja. Sigur că nu puteam. Mortul tot mort rămâne. Dacă citești rândurile de față înseamnă că și eu sunt mort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-am oprit în fața ușii și am dus mâna la buzunar după chei.) ... într-un fel pur academic, atunci probabil că nu vină trebuia să simt, ci... Ci. Mintea mea reveni brusc la realitatea imediată, grăbindu-se să recupereze cele întâmplate. M-am uitat la cheile din mână, apoi la ușa din fața mea. În ultimele, cât?, zece minute, umblasem ca în vis, cu mințile aiurea, în vreme ce corpul meu se mișca pe pilot automat. Acel pilot automat mă adusese acolo. Corpul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
da, de ce? Ce-ar fi trebuit să însemne asta? Mi-am amintit ceva, ceva din una dintre scrisorile Primului Eric Sanderson, ceva scris mult mai târziu, când rechinul cuvintelor înghițise deja mare parte din el: Credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îmi pare rău. — Deci, Doamne, vreau să zic... M-am întors, simțind cum se învârte lumea cu mine și m-am uitat la cartea ruptă. — Chiar nu există posibilitatea să fie ceva adevărat în asta? Credeam că pot schimba cele întâmplate, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Fidorous se uită în altă parte. — Convingerea, punctul de vedere, feluri de-a privi lucrurile; toate astea sunt unelte puternice dacă știi cum să le folosești, dar există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
departe. Fidorous îmi dădu hârtia înapoi. Era un om bun. Adică, erai un om bun, atunci când erai el. Probabil că e ciudat pentru tine; Dumnezeu mi-e martor că pentru mine e ciudat să te văd aici după toate cele întâmplate. — Mda, îmi închipui. — Știi, mi-ar fi plăcut să-l cunosc înainte de accident, înainte să moară ea. — Și mie. — Când a venit la mine... era deja foarte trist. — Ar fi făcut orice ca s-o salveze, nu-i așa? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și pentru membrii casei sale. În cele din urmă, Isamu cel tulburat intră pe de-a-ntregul într-o stare de inconștiență. Atunci, un mesager fu trimis în valea lui Tekisui pentru a-i informa pe fiii lui Isamu de cele întâmplate și pentru a cere ajutor de la Tekisui și Shotai-Mu. În zorii zilei următoare, trei oameni sosiră la casa lui Isamu. Oamenii erau îmbrăcați în luptători Bushi, dar nu semănau deloc cu vreun Bushi văzut vreodată. Armura lor de bronz era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Însemném nimic În ochii lor. Eu nu mai am cuvinte sé mai vorbesc despre acești pionieri În ghilimele și-am sé-l las pe tata lui Sonia, care a venit la noi ca un adevérat comunist și ne-a povestit cele Întîmplate, céci așa trebuie sé facé fiecare périnte pentru cé noi, școala, În frunte cu colectivul de Învéțétori și direcția, avem datoria sé educém o generatie care sé ne ducé numele mai tîrziu și sé nu ne facé de rușine. Sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sofisticat, s-a pornit mașinăria care veghează vama. Televiziune, cătușe inoxidabile, declarații, emisiuni TV imbecile și forfotă cît încape. Un post specializat în "clacă de maidan", cu ciocli profesionalizați, își propune să despice firul în opt. Ce credeți despre cele întîmplate? întreabă o moderatoare, care nu poate deschide gura și vorbește printre dinți. Eu cred că este doar vîrful ghețarului. Este grav că nu se pot preveni astfel de... Sîntem în UE și trebuie să... granița. Cine-i de vină? Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
putea săvîrși fapte mari, servindu-se tot de religie, a început să manifeste o cruzime plină de cucernicie, alungîndu-i pe marani și golindu-și astfel regatul, fiind sigur că nu poate să existe o faptă mai mișcătoare și mai rar întîmplată decît aceasta. Sub același pretext, a atacat Africa; a întreprins expediția din Italia și, în sfîrșit, a atacat Franța. Deci a săvîrșit și a uneltit mereu acțiuni mărețe care au întreținut așteptarea și admirația în sufletele supușilor care erau tot
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
așa-i ziceau vecinii Regelui Meu). Dar unchi-mio?! Ce-o fi pățit? Cred că foamea și setea îți ascute simțurile, fiindcă am reușit să prind aproape tot ce vorbeau. Răbufnea și tristețe, și disperare, și necaz, și ciudă că sa-ntâmplat așa și tot ce vrei, numai împăcare sau resemnare nu era în vorbele lor. Povesteau a nu știu câta oară ce se întâmplase acolo, pe dealul cu cruci. "Și când te gândești că El a înviat morți, a vindecat până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
magazinul de fieroase și mutat la bodega comunei, iar gestionarul de la bodegă, prins și el cu mâța-n sac, ajunse gestionar la magazinul de fieroase. Cei doi lucrători din comerțul cooperatist însă, în loc să-i poarte ranchiună lui Stelian pentru cele întâmplate, ajunseră să se arate față de el deosebit de condescendenți și de prietenoși. Mai erau însă și alte activități, care nu prea aveau legătura cu contabilitatea și care îi dădeau lui Stelian sentimentul că era socotit un om bun la toate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oraș. Stelian, prins cu treburile de la sfat, nu se dusese, ci doar îi răspunsese, exprimându-și regretul pentru ghinionul fiului său. Cu ocazia vizitei sale, Ticu îi dădu amănunte despre necazul cu Victor și îl puse la curent în legătură cu cele întâmplate cumnatului său din Torino, care se băgase singur în gura lupului și fusese din nou expediat din țară ca un pachet de către autorități... Hm, făcu Stelian, cumnatul ăsta al tău e un om foarte curajos, din câte se vede!... Ticu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și mai amarnic, cerând înapoi bancnotele mari și frumos colorate aduse de Gospodin. Ei, nu fi porc, că-ți trag palme!... îl amenință tatăl său pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, vădit indispus și incomodat de cele întâmplate, în prezența socrului său, picat în casa lor ca musca-n lapte. Și se aplecă să recupereze de pe jos carnețelul și creionul bicolor. În același timp, Mariana se ridică roșie la față de la masă, îl apucă pe copil de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu doi ani, îl preveni ca nu cumva să uite să-l poftească și pe el la botez. Ștefănel, care asistase zăpăcit la această plecare precipitată nu se știe unde și nici de ce a mamei sale, nepricepând nimic din cele întâmplate, se porni să bocească și să-și strige mama, cu deznădejdea unui copil care se simte abandonat. Lui Virgil nu-i trebui mult timp ca să-și dea seama că singur n-ar fi putut să se descurce și cu copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nuanțată în această privință, dar preferă să afle mai multe amănunte despre istoria cu rușii. Cumnatul său nu s-ar fi dus la Pusnicu, să vadă locul unde rușii fuseseră mâncați de lupi, dacă n-ar fi aflat de cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii se priviseră unii pe alții încruntați și posomorâți. În cele din urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința celor întâmplate acolo, punându-i și lui Lazăr Popescu în vedere să-și țină cu strășnicie clanța. Nu era deloc bine să se afle ce pățiseră sovieticii, fiindcă cine știe ce idei le-ar fi putut veni unii și altora în cap... Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]