36,905 matches
-
normală”. Într-o țară în care parlamentarii nu mai contenesc să-și voteze privilegii, în care clientelatul politic e mult mai profitabil decît competența profesională, în care foștii securiști, activiști, oportuniști sînt puternici oameni de afaceri, iar corupția s-a întins de sus pînă jos (știați, de pildă, că un tînăr avocat sau un tînăr medic nu poate ajunge cinstit, prin concurs, în barou sau într-un spital mare, dacă nu dă o șpagă de cîteva mii de dolari?) - situația e
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
Baconsky, în cursul unei întîlniri fugare, i se surprinde afectarea, aerul infatuat cît se poate de caracterizant, inspirator al unui sumar portret în cheie estetizantă: „Mi-a plăcut aerul său distant și sastisit, ca și ezitarea cu care mi-a întins mîna. (...) înregistram cele trei nuanțe de alb: a zăpezii de pe trotuar, a părului scurt al poetului și al balonsaidului său care trebuie să fi fost căptușit pe dedesubt întrucît era iarnă”. Ne surprinde însă excesiv de luminoasa imagine a lui Iosif
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
uitat de ai săi în pădure, taie într-una lemne o zi, o noapte, încă o zi și o noapte fără să-și dea seama, scuipând din ce în ce mai des în palme, până ce îl apucă o sete cumplită... Începând o aversă, se întinde cu gura în sus și se adapă de la ploaia de vară puternică... Aducându-și în fine aminte de el, ceilalți frați călugări îl caută și îl găsesc, în dimineața celei de a treia zi de la dispariție tăind lemne în mijlocul unei
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
de la țigare. Alături de el o căldărușă de plastic în care își ține mărunțișul pe care-l vântură între degete ca pe niște grăunțe... E clar că face o aluzie... Îi dau de înțeles că vreau să contribui și eu... Îmi întinde căldărușa, depun ceva în ea. Printre bancnote curente, de valoare mică văd și două hârtii mari, împărătești, două bumășci străvechi, rusești, de câte cinci și zece ruble tipărite cu slove chirilice cum se văd în evanghelii, ambele emise în anul
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
îl iubesc pe Baudelaire cel amorezat de o prostituată cu pielea neagră. Singurul lor păcat este de a nu crede că sincronismul în materie de artă și morală este la noi - căci suntem la porțile Orientului - numai legendă. Disputa se întinde pe aproape un deceniu și rămâne de văzut dacă la începutul anilor ’40 publicul românesc depășise acest impas al receptării cărților cu scene ale corporalității. În poezie, capetele de acuzare sunt Arghezi (pentru îndrăzneala cu care Tinca își arată “carnea
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
odihnim pe iarbă, a spus bărbatul, cu ochii tot ațintiți pe șosea. Și atunci ea, însetată, și-a imaginat că simte apa limpede și rece învăluindu-i umerii și și-a mai imaginat și iarba pe care aveau să se întindă amândoi, unul lângă altul, la umbra frunzișului și a fructelor. Acolo se vor opri. Acolo vor avea timp să-și aștearnă privirile peste lucruri. Acolo vor avea timp să atingă lucrurile. Acolo vor putea respira pe îndelete parfumul trandafirilor. Acolo
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ciripit de păsări, trosnituri de crengi uscate, șoapte ale brizei și frunzelor. Și au mers înainte. Au dat peste un gard viu încărcat de mure. Sunt minunate a spus femeia. Bărbatul a cules un pumn de mure și le-a întins, în palmă, femeii. Ea a gustat și a spus din nou: Sunt minunate Când au isprăvit de mâncat, bărbatul a spus: Trebuie să plecăm. Trebuie să găsim șoseaua și ținutul unde ne ducem. Cum o să găsim acel ținut, dacă nu
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
găsim acel ținut, dacă nu știm unde suntem? Trebuie să căutăm, a răspuns bărbatul. S-au ridicat să plece. Așteaptă, a zis femeia. Vreau să iau mure cu mine. Și, deznodându-și basmaua de la gât, a despăturit-o și a întins-o pe jos. Au început amândoi să culeagă mure și au adunat o piramidă mare în basma. Pe urmă i-au legat colțurile două câte două. Să mergem, a spus bărbatul trecându-și degetul prin cele două noduri. Însă femeia
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
dezbrăcat și au intrat în pârâu. Când râzând, când tăcuți, au înotat mult. Se cufundau cu ochii deschiși, atingând pietricelele lustruite de pe fund, străbătând o lume suspendată, străvezie și verde. Păstrăvi albaștri lunecau pe lângă gesturile lor. Pe urmă s-au întins, în umbra aurie a pădurii, pe iarba de pe mal. Profilul femeii se decupa printre flori. Aici e ca în ținutul unde ne ducem, a spus ea. Așa e, a răspuns el, dar aici e doar un loc de trecere. Și
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Adevărul de luni, 14 iulie, au avut alte știri de anunțat pe prima pagină. Nici ROMANIA LIBERĂ n-a avut loc pe pagina întîi pentru Congresul Acțiunii Populare. Iar dacă NAȚIONAL a citat pe prima pagină sloganul nou înființatului partid: " Întinde mîna spre ea / Puterea e a ta!", n-a făcut asta decît pentru a lua peste picior noul partid, într-o pagină din interiorul ziarului. Presa cotidiană, care nu trăiește din impozitarea cetățeanului, își putea permite să scrie cum și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
proverb japonez. Că veni vorba... Azi, 17 septembrie 1983, văzându-l singur pe stradă, cu șapca lui englezească trasă pe frunte, marfă de pachet incompatibilă cu stilul proletar de altădată, abandonat, mă apropii de poetul Dan Deșliu, dizident, căit, îi întind mâna și îl întreb ce mai faci, bătrâne? și nu era o vorbă doar de complezență, era, cu adevărat, foarte îmbătrânit cu toate că repede în mișcări... Paul Georgescu, mort 26-27 septembrie 1989, îngropat în 28 septembrie la Străulești. La moartea unui
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
își cîștigă dreptul de-a nu-și accepta nemijlocit nici obiectul. Jocul cu sine al ființei are loc prin intermediul genericului Adam. Situarea sa amuzată între categorii și forme ale materiei introduce grația unei metafizici care cedează pasul badineriei: "Adam se-ntinsese în iarbă/ Jumătate lucru verde-nisipos,/ Jumătate ființă murmurînd/ Cerul de ce e prea jos. ( ...) Adam era lipit pămîntului/ Și cum nu știe a visa/ El adormise ca un mormînt/ Pe umbra tulbure a sa.// Domnule somnule ce naibii faci/ Cu-acest
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
de text, observații care "se sprijină reciproc, același text putând fi interpretat din multiple unghiuri" și bibliografia de referință. La rândul său bibliografia traversează cu autoritate peisajul literaturilor cu iscusința identificărilor și a localizărilor de o inepuizabilă luciditate. Cercetările se întind și se adâncesc generos, până într-atâta încât o dată deprinsă dimensiunea răspândirii și cuprinderii, traseele exegezei se transformă într-o adevărată pulsație epică. Dacă, așa cum am văzut, cartea se deschide sub semnul unei esențiale întrebări, paginile care formează Introducerea se
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
în mod complex. Instinctiv, ca să scap, am încercat să deviez subiectul. Arătând cu bărbia pata mare neagră de sos de lângă cotul celuilalt, am spus, făcându-mă că abia atunci observ: ce formă curioasă are pata aceea, - aț văzut? -, și am întins degetul spre ea. Personajul a privit în silă; pe urmă s-a uitat și la mine, mirat. Nu seamănă cu România mare de altădată? - îndrăznisem. Plus Basarabia, plus Bucovina, bineînțeles. Nu riscam. Știam că personajul, deși un intelectual inteligent, era
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
situația din sănătate drept cea mai rea din ultimele decenii. Constatare făcută în vreme de pace, într-o țară europeană care n-a fost lovită de mari calamități naturale. Ce a înțeles însă opinia publică din haosul care s-a întins în ultimii ani în Sănătatea din România? Potrivit ultimului Barometru medicii sînt corupți peste poate. Cu alte cuvinte, medicul e de vină că nu are cu ce să opereze și tot el duce în cîrcă ponoasele cu medicamentele compensate. Dacă
Criză de formol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13784_a_15109]
-
textul imediat. Evident, ideile mari sunt în text, în toate textele. Prefer totuși critica nedoritoare să sistematizeze: critica ce lasă textul literar să existe independent de ea. Sunt deci de acord cu teoria din critica universitară, cu condiția să nu întindă coarda.
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
aceea de a ermetiza discursul, autorul pare chiar că vrea să încifreze barbian versul său cu concepte à la Nichita, însă rezultatele sunt, în cel mai bun caz, hilare. Cum sarea și piperul unei raderi sunt citatele, să nu ne întindem prea mult cu comentariile: "lasă bre, luno / piramida aia a ta aici, pe / eterno secunda mea, perforează-ți călcâiul / ahilian într-al nostru amorurum hream; / tic-tac, tic-tac, împarți întregul femeia-eu / tic-tac, tic-tac, desparți întregu-n femeie - / bărbat" ( libertatea materiei de a
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
a nevoii noastre de identificare și nicidecum ca un simplu sit arheologic, frumos așeazat în diorame, ca la Muzeul Antipa. Chiar și grafia Irinei avea un duct ingenuu, de copil care abia deprinde forma literei, dar în spatele acestei inocențe se întindea orizontul vast al privirii savante și al voluptăților de un extrem rafinament. Cînd prezența Irinei era simultan atît de pregnantă și de complexă, atît de limpede în aparență, dar cu atîtea straturi în construcția ei profundă, cum ar putea un
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
Diferențele dintre un volum pasabil și unul foarte bun sunt estompate de la sine. Cronici literare întinse pe pagini întregi de reviste care descriu poezia fără a o și supune unui examen critic riguros îți lasă impresia că poezia bună se întinde din volum în volum, de la poet la poet, fără grade, fără diferențe valorice. Altfel se ajunge la validarea a sute de cărți de poezie pe an între care cele cu adevărat interesante se rătăcesc în mod fatal. Folosite excesiv, aprecierile
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
direct, în lumea iconoclastă și atît de mustoasă a gîndirii lui Petre Țuțea: „«Marx era un onanist» - au fost cuvintele rostite înainte de a se întrerupe o clipă, ca să dea mîna cu mine, care îi eram prezentat de gazdă. Mi-a întins-o afabil, dar fără să mă ia în seamă, preocupat să își continue gîndul care se torcea cu repeziciune, impetuos" ( pp. 35-36). Cu emoția unui discipol care intră pentru prima oară în cabinetului magistrului adorat descrie Dan Ciachir prima sa
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
barul din gară. Și totuși sunt foarte prudent fiindcă am călătorit deja de multe ori în acest vis și știu că în clipa în care o să pun piciorul pe peron, trenul o să pornească brusc. Este o cursă care mi se întinde. De aceea n-am încredere; pun ușor un picior pe ciment, privesc în stânga și în dreapta, fluierând ca să-mi ascund neliniștea, trenul stă pe loc, în jurul meu alț pasageri coboară liniștiț și atunci mă hotărăsc să pun jos și celălalt picior
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
aici pierdută printre umbre?" Visul acesta m-a impresionat puternic. Aveam vreo șaptezeci de ani când l-am avut. Ceva mai târziu, un alt vis m-a tulburat și mai mult. O văd deodată pe Sfânta Fecioară, inundată de lumină, întinzându-mi mâinile cu duioșie. Prezență puternică, fără discuțe. Ea mi se adresa mie, personaj necredincios, cu toată duioșia din lume, pe un fond muzical de Schubert, pe care-l auzeam foarte clar. În Calea lactee am încercat să reconstitui această
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Prin acest miracol, deveneam omul cel mai puternic și mai invulnerabil din lume. Această iluzie m-a urmărit multă vreme, în diferite variante, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ea viza îndeosebi noțunea de ultimatum. Mâna mea invizibilă îi întindea lui Hitler o foaie de hârtie pe care scria că avea la dispozițe douăzeci și patru de ore ca să ordone împușcarea lui Goering, a lui Goebbels și a întregii bande. Altminteri avea să fie vai de capul lui Hitler își chema aghiotanți
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
fleacuri care nu contaminează pe nimeni/ lucruri care te fac să caști"). În plan evenimențial, mari întâmplări nu au loc, iarăși: "îmi fac de lucru prin casă", "să circuli prin casă/ te însoțește o sonerie de celular", "ne ridicăm ne întindem/ ne aplecăm cu mâinile până-n podea", "și ei se revoltă deodată în McDonalds/ ridică mâinile în aer ca la concert", "ai văzut dimineața când te speli pe dinți", "aștept să bată la ușa mea/ stau în casă zile în șir
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată coliba și nu e nici un semn de viață, până ce roua dimineții murmură și un bătrân deschide, - cu mâna tremurătoare - fereastra, eliberând o bufniță. Și în depărtare noua casă fumegă, pe colțul cearșafului întins la uscat fâlfâie un fluture, în mijlocul unei păduri în agonie unde putreziciunea citește cu ochelari de sevă protocolul cariilor din scoarță. Vară cu ploi aurii sau cu un nor răzleț de furtună deasupra unui câine care latră. Sămânța tropăie în
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]