255 matches
-
Și după aceea a fost luat de lângă mine. Din cauza lui Kadesky. El și nenorocita aia de afacere a lui l-au omorât pe domnul Weir... Și pe mine. Arthur Loesser a murit în incendiu. Privi cutia și pe față avea întipărită o expresie tristă de speranță și o iubire atât de ciudată, încât Rhyme simți cum un fior rece îi coboară pe șira spinării și i se pierde în trupul amorțit. Loesser îl privi la rândul său pe Rhyme și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să-și recapete echilibrul, văzu cu coada ochiului halatul albastru și Își dădu seama că lovise un doctor. El se Întoarse, vrând cu siguranță să vadă cine dăduse peste el. Ochii ei se Îndreptară spre fața lui, pe care era Întipărită surprindere, mai degrabă decât supărare. Era chiar el - doctorul american extrem de drăguț care știa totul despre timbrul vaginal. Simți cum obrajii i se Înroșeau de rușine și se rugă la Dumnezeu să n-o recunoască. Halal rugi! Tu ești, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
deși fantezie și conștiință sunt poate unul și același lucru - faptul că l-am auzit pe tata, pe tatăl meu - tăticul! - vorbind într-o limbă care-mi suna ciudat și ca de pe altă lume, și impresia aceea mi-a rămas întipărită, cea despre tata care vorbește o limbă enigmatică și misterioasă. Căci pe atunci franceza era pentru mine limba misterului. L-am descoperit pe tata- tăticul! - vorbind o limbă misterioasă și poate alintându-mă într-a noastră. Oare fiul îl descoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
într-un brun lăptos când umezeala se zvânta și luciul se opaciza. Urmele tatei însă erau altfel, ele nu trădau doar o talpă adâncă de cauciuc, constând din romburi și cercuri bine reliefate care lăsau un fel de desene adânc întipărite. Urmele de pași ale tatei erau negre. Ele nu colorau zăpada și băltițele făcute pe podea cu resturi de pământ sau cu noroiul străzilor neasfaltate, ci cu funingine. Și W. se întoarse călcând apăsat înapoi pe esplanadă, cu privirea ațintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Apărea imediat, acoperea absolut orice altceva și, în acest timp, făcea un zgomot care de atunci mi-a rămas cuibărit în ureche și care se numește, mult prea blând, ghiorăit de mațe. Memoriei îi place să invoce lacune. Ceea ce rămâne întipărit își face apariția nechemat, cu mereu alte nume, iubește deghizările. De asemenea, amintirea oferă doar informații vagi și interpretabile în fel și chip. Sita ei are ochiuri când mari, când fine. Sentimente, firimituri de gânduri se strecoară literalmente prin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
activ, cu creionul înaripat. Și mă aud înghițind în sec, așa cum vor fi înghițit în sec și ceilalți elevi ai cursului de gătit, pentru a acoperi zgomotul continuu al rozătoarei din interior. De aceea mi-au rămas atât de adânc întipărite lecțiile maestrului, astfel încât, mai târziu sau, cum spunea bucătarul-șef din Basarabia pe baza unei atât de sigure previziuni, când era de cumpărat „porc destul“, nu m-am mulțumit doar să aștern pe hârtie poezia care celebra răciturile din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mănânci câte voiai - Schrippen, cum se spunea aici la chifle. Totul era mai ieftin, chiar și hârtia de scris a firmei Max Krause: „Îi scrii ei sau îmi scrii mie, de la Krause iei hârtie!“ - reclama asta, care mi-a rămas întipărită în minte multă vreme, călătorea din cartier în cartier pe autobuze cu etaj. Sosisem. Abia ajuns, am început să mă scutur de tot ce se depusese la Düsseldorf. Sau poate că așa s-a întâmplat dintotdeauna, mi-era ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu se fi întors pe dos când l-am văzut pe Saddam Hussein la știrile de la ora 9, aifșându-se cu așa-zișii ostateci pe care propune cu ticăloșie să-i folosească drept scut uman? Una din imagini îmi va rămâne întipărită toată viața: scena în care un copil lipsit de apărare și vizibil înspăimântat era înșfăcat cu brutalitate de unul dintre cei mai crunți și nemiloși dictatori aflați la putere în lumea de azi. Dacă poate ieși ceva bun din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să-ți bați capul cu ele, dacă vreți să m-ascultați. Poate că ați avut un deranjament stomacal, nu-i așa? Da, m-am gîndit eu c-așa a fost. Își trase În jos ochelarii și pe față Îi rămase Întipărit conturul lor, marcat cu roșu pe carnea frunții. Scoase o cutie cu instrumente și Viv tresări, făcîndu-i-se frică. Dorea numai să-i ia tensiunea și să-i asculte inima, apoi o rugă să stea În picioare și să-și descheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Iulian și eu cu Edi, ca să vedem... Nu știu exact ce naiba să ve dem, de fapt! Ea mi-a zis să văd cât mă iubește Iulian și cât îl iubesc eu pe el... Mă uitam la ea cu zâmbetul încă întipărit pe chip. Mintea mea făcea eforturi s-o asculte, dar mai ales făcea eforturi să pri ceapă ceea ce asculta. — A fost o prostie, zău așa! a suspinat Georgi. Dar măcar, cu rocada asta, mi-am dat seama că nimeni nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
al unei femei: "Nu te opri! Așaaa! Daaaa!" Cu infinite precauții, Manfred apasă pe clanță. Îndepărtează câțiva milimetri ușa de canat. Se oprește o clipă, apoi împinge brusc. Năvălesc în cameră cu forța unei divizii blindate, dar se opresc având întipărite pe față stupoarea cea mai adâncă, complet nepregătiți pentru spectacolul din fața lor. Dintr-un fotoliu uzat, așezat lângă fereastră, Matolea "Șiș" îi fixează nemișcat cu privirea. Mâna stângă o ține pe burtă iar cealaltă întinsă în dreapta, pe lângă fotoliu, aproape atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în Germania decât în orice țară a Apusului Europei. Am mai pomenit apoi că neamul de evrei ispano-portugez, care formează miezul populației izraelite din Apusul Europei are îndărătu-i o istorie relativ mai frumoasă, pe când neamul de evrei germano-poloneji poartă adânc întipărite semnele unei tiranii creștine de sute de ani. Orice om nepreocupat vede clar ceea ce am voit să zic. Sub domnia Omeiazilor evrei spanioli au avut un fel [de] a doua florescență literară, s-au bucurat de trai bun și de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
conștiinței naționale. B. Anderson (2000) [1983], în influentul său studiu în care asemuiește națiunea unei "comunități imaginate", a stăruit asupra relației intrinseci existente între cuvântul tipărit și emergența conștiinței naționale. "Capitalismul de tipar" sau, mai aproape de sensul termenului englezesc, "capitalismul întipărit" print- capitalism este sintagma în care Anderson închide tripla relația dintre i) tehnologie (tipar); ii) sistem economic (piața capitalistă a cărților) și iii) sentimente de apartenență grupală și credințe politice (conștiința națională și naționalism). În conjuncție cu alți factori (religioși
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aparține mai degrabă culturii tipografice deși izvoarele sale, trăgându-se din analistica și cronistica secolelor XVI și XVII, aparțin cu certitudine culturii chirografice a manuscrisului. Despre memoria națională românească se poate spune, așadar, fără riscul infirmării, că este o memorie întipărită. Palimpsestul prototipic al memoriei istorice moderne îl formează versiunile succesive ale Marii Enciclopedii Sovietice, tipărită între 1921 și 1990, celebră pentru perfecționarea anticei practici de damnatio memoriae, pe măsură ce versiunile reeditate eliminau, la comanda imperativelor politice ale zilei, bucăți întregi din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
femeie de o frumusețe neobișnuită. Era fotografiată într-o rochie neagră, de mătase, extrem de simplă și elegantă; părul, probabil castaniu, îi era pieptănat simplu, cum se poartă în casă; ochii îi erau negri și adânci, fruntea gânditoare; pe chip avea întipărită o expresie pasională și parcă trufașă. Era trasă la față și, poate, palidă... Ganea și generalul îl priviră uimiți pe prinț... — Cum, adică, Nastasia Filippovna? O cunoașteți pe Nastasia Filippovna? întrebă generalul — Da. Nu-s în Rusia decât de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
canapea. E treaz de-a binelea! Să tot fi dat de dușcă vreo trei-patru pahare, hai, cinci, dar mai mult, nu; ce mai - disciplină. Prințul dădu să i se adreseze vocii de pe canapea, dar începu să vorbească fata care, având întipărită pe fața simpatică expresia cea mai sinceră, spuse: Dimineața nu bea niciodată mult; dacă ați venit cu vreo treabă la el, spuneți-i-o acum. E momentul potrivit. Doar seara, când se întoarce, e cu chef; la drept vorbind, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unul lângă altul, pe șirul de scaune din fața prințului; după ce se recomandară, se încruntară imediat și, ca să-și facă puțin curaj, își trecură șepcile dintr-o mână în alta, pregătindu-se să vorbească; tăceau totuși, așteptând ceva și având fiecare întipărită pe față o expresie provocatoare, în care se citea: „Nu, domnule, n-o să ne duci de nas!“. Se simțea că, dacă unul dintre ei, pentru început, ar rosti primul cuvânt, toți și-ar da pe loc drumul la gură, acoperindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adevărat într-o stare aproape de febrilitate. Însă, pe lângă asta, în ochii lui se putea citi și altă grijă, chiar spaimă: îl privea temător pe Ippolit, ca și cum se aștepta la ceva din partea lui. Deodată, Ippolit se ridică, grozav de palid, având întipărită pe față o expresie de rușine înspăimântătoare, ajunsă până la disperare. Era trădată în special de ochii lui, care îi priveau cu ură și teamă pe cei prezenți, de zâmbetul pierdut, strâmb, care îi aluneca pe buzele tremurătoare. Își plecă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntemă (Romani 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce Închidem ochii, Îi vom deschide În veșnicie. Ne vom Înfățișa Înaintea lui Hristos. În cealaltă viață vom trăi «mai Întipărită harul lui Dumnezeu”213. Cuvioșii părinți considerau că Îngăduirea suferinței sau a bolii de către Dumnezeu este o adevărată cercetare dum‑ nezeiască și un dar dumnezeiesc. „Un călugăr bătrân spunea : A fi bolnav este pentru cineva o cercetare dumnezeiască. Boala e
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un simbol etnic în primul rând, reluăm ideea conform căreia este „vorba despre Insula imaginară, întruchipare a paradisului terestru, spațiu securizat, unde omul își află odihna sufletului și realizarea viselor sale de Bine și Frumos. Având în imaginația lor adânc întipărită această imagine a Insulei salvatoare, în condițiile unei crunte și sângeroase prigoane din partea oficialităților bisericești sau celor laice, strămoșii rușilor lipoveni au luat drumul pribegiei și al calvarului în numele dreptei credințe creștine”<ref id=”1”>Evseev, 2005, pp. 39-40.</ref
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
ori a zidi o casă, Dar dă o-mbrățișare cu-atâta dăruire! Și-aduce-n inimi frânte alin și fericire. Voi sunteți steaua noastră, ne oferiți lumină Prin daruri și prin jocuri, prin vorba calmă, bună. Noi vă purtăm în suflet, adânc întipărită, Recunoștință multă cu dragoste-mplinită. Aceasta-i școala noastră și este specială: Pe portativul vieții, o notă muzicală, Într-un cocon de vise e-un fluture pititSperanța, care face copilul fericit.
Sfera by Colessa Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93589]
-
conștiinței naționale. B. Anderson (2000) [1983], în influentul său studiu în care asemuiește națiunea unei "comunități imaginate", a stăruit asupra relației intrinseci existente între cuvântul tipărit și emergența conștiinței naționale. "Capitalismul de tipar" sau, mai aproape de sensul termenului englezesc, "capitalismul întipărit" - print- capitalism - este sintagma în care Anderson închide tripla relația dintre i) tehnologie (tipar); ii) sistem economic (piața capitalistă a cărților) și iii) sentimente de apartenență grupală și credințe politice (conștiința națională și naționalism). În conjuncție cu alți factori (religioși
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aparține mai degrabă culturii tipografice - deși izvoarele sale, trăgându-se din analistica și cronistica secolelor XVI și XVII, aparțin cu certitudine culturii chirografice a manuscrisului. Despre memoria națională românească se poate spune, așadar, fără riscul infirmării, că este o memorie întipărită. Palimpsestul prototipic al memoriei istorice moderne îl formează versiunile succesive ale Marii Enciclopedii Sovietice, tipărită între 1921 și 1990, celebră pentru perfecționarea anticei practici de damnatio memoriae, pe măsură ce versiunile reeditate eliminau, la comanda imperativelor politice ale zilei, bucăți întregi din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în activitatea științifică și aprecierea sinceră a colegilor. LA MULȚI ANI ! UN OM ÎMPLINIT ! PROFESORUL UNIVERSITAR DOCTOR GHEORGHE MUSTAȚĂ LA 75 DE ANI Probabil că pentru mulți dintre cei care urmează cursurile unei facultăți, perioada de studenție rămâne una adânc întipărită în mintea și sufletul lor. Este și cazul meu, iar momentul începutului în ale studenției este cu siguranță și mai greu de uitat prin emoțiile și de ce nu, chiar temerile, care te însoțesc la contactul cu alți oameni, cu altfel
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
celor ce participă la cele desăvârșite. Deci scopul ierarhiei este asemănarea și unirea cu Dumnezeu, pe cât e cu putință, avându-l pe El drept călăuză în sfânta știință și lucrare. Căci, privind neclintit spre frumusețea lui atotdumnezeiască, ea se face întipărită de ea în părtașii ei ca unii ce sunt dumnezeiești, ca în niște oglinzi atotstrăvezii și nepătate primitoare ale strălucirii luminii începătoare și dumnezeiești; chipuri umplute de strălucirea dăruită, pe care o împărtășesc iarăși celor următori, potrivit rânduielilor dumnezeiești. Deci
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]