49,940 matches
-
unui oraș, oricare - Viena, Paris, New York, Amsterdam, Berlin - este pregnant pe scenă. În toată decăderea mai exista, uneori, un prolog, o pregătire, un minim ritual, o nevoie de atmosferă. Face parte din capriciu, sînt nadele pe care le întinde păcatul. Întotdeauna, cineva mușcă din momeală. Un nou destin sub lupă. Alteori, raportul erotic este dezgolit de orice altă dimensiune. Înseamnă doar sex, rutină și consum: prezența prostituatei care deschide și închide cercul. Dincolo de gesturi mai studiate, mai precipitate sau nu, de
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
ori de școală, de coterie. Cu M.H.S., cum îi spun uneori telegrafic, nu am fost niciodată un prieten încercat. Așa a vrut soarta. Târgoviște-i altceva decât Bărăganul. Ce știam sigur însă și ce știu și acum și voi ști întotdeauna e că lucrăm, amândoi, împreună, la același Gherghef, cum însuși el o spune atât de inspirat. Textul misivei se ridică la o înălțime, pot să-i spun, europeană, având în vedere clasicitatea epistolară, cunoscută. Așadar, pot naște și în România
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
farsă tratată prea studențește și actualizată nu foarte inspirat (dar cu orice chip). L-am urmărit cu admirație însă pe Petru Ciubotaru. Am privit cum intră în structura lui Sganarel, dincolo de oră, de timp, de convenție și context. Am crezut întotdeauna în doi mari actori de la Iași: Sergiu Tudose și Petru Ciubotaru. Am avut din nou confirmarea profesionalismului pe care îl regăsesc tot mai rar în teatrul românesc. Vocație și disciplină, modestie și carismă. Atent la gest și la cuvînt, la
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
din anii studenției lui la Berlin. Aici îmi aduc aminte și de impostura mea - că doar, deh, am debutat cu o carte despre Eminescu - și de altă întrebare îngrozitoare a lui Noica, tot din '82, de care îmi aduc aminte întotdeauna. Nu i-am dat dreptate atunci, dar îi dau perfectă dreptate acum, după douăzeci de ani. "Cum naiba poți să scrii dumneata o carte despre Eminescu, dacă nu știi germana?" Atunci m-a supărat foarte tare, mi s-a părut
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
îndărătul a tot ce mișcă există firele unui păpușar, dar niciodată nu îmi închipuiam că am să și văd degetele păpușarului. Și am reînvățat - de fapt, asta o știam din ceaușism - că nu te salvezi decît de unul singur, că întotdeauna logica gregară sau colectivismul sînt absolut incompatibile cu natura solitară. Practic, am redeprins elitismul, din '89 pînă acum. Atît de multe iluzii am avut, atît de uriașă a fost amăgirea, minciuna din '89 și '90, încît acum noi nu mai
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
atît de uriașă a fost amăgirea, minciuna din '89 și '90, încît acum noi nu mai credem în nimic. Adică eu nu mai cred în nimic, sînt bolnav pînă în măduvă de conspirativită: în tot ce pare întîmplător, eu văd întotdeauna o mînă îndărătul afacerii. Vasăzică m-am îmbolnăvit de suspiciune. Tot ce era suspiciune goală înainte de '89 a prins miez, substanță, după '90. Și asta este, practic, moartea oricărei virginități sufletești și intelectuale. Ceea ce nu-i un lucru rău, la
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
esențială în susținerea talentului. Totul bazat pe descoperirea substanței umane, iar ca limbaj critic, pe legendă. Scriitorul dă semenilor săi curajul să-și privească propria realitate și să-și analizeze condiția umană. Fără să-și impună opiniile, Gala Galaction lasă întotdeauna o margine liberă pentru întrebări, îndoieli, nuanțe. Nevoia de comunicare caracterizează temele de meditație ale acestui martor încrezător în dialogul său cu oamenii. Când Platon considera pe atenieni mai buni decât alți oameni, era convins că virtutea lor nu rezultă
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
Dumitru Avakian O știm, viața de zi cu zi ne-o demonstrează, o vedetă nu este întotdeauna o personalitate și, invers, o personalitate nu este în mod obligatoriu o vedetă. Recent, la sfârșitul lunii decembrie, în zilele premergătoare sărbătorilor de iarnă, am avut prilejul de a observa îndeaproape faptul că soprana Angela Gheorghiu este în egală măsură
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
oameni, îmbrăcate de sărbătoare, dădea năvală în Kremlin. Și când treceam pe lângă turnul Spaski, repeta invariabil: Cine clopotul-țar să ridice poate, Cine poate să întoarcă tunul-țar, Cine trufașule, cușma nu-și va scoate La Kremlin, la ușa sfântă de altar?" Întotdeauna mi-l reprezentam pe acest ins trufaș: stătea în fața porții Spaski, cu mâinile în șolduri, privind în sus și ridicându-și atât de tare capul, încât căciula era gata să cadă. Semeț flăcău! Dar, altfel, aproape toată ziua mi-o
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
luptător, instigatorul tuturor încăierărilor. Îi plăcea să iasă în curte în maiou, sau chiar gol până la brâu, să-i poată fi admirați bicepșii puternici, și mergea la o berărie din apropiere. Aici se îmbăta și provoca bătăi, din care ieșea întotdeauna învingător. Stătea cu orele în fața porții, legându-se de trecători. Printre noi circulau legende despre forța și faptele lui glorioase. Familiile cele mai numeroase, precum și cele cu scandalagii, locuiau în subsoluri. Între ele se iscau adesea adevărate bătălii, în care
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
acum își dădeau seama că le vorbesc nesincer și acceptau, numai ca să scape de mine. Nimeni nu se supăra pe mine și cu toții eram în relații de prietenie. Ba chiar mă priveau cu respect, deoarece nu denunțam pe nimeni și întotdeauna mă făceam că nu observ nimic. Acum, însă, provocasem o adevărată durere și asta m-a uimit. Pe neașteptate am înțeles că nu doresc, că nu pot să mai joc acest joc idiot. De ce? Pentru ce? De ce trebuia să fiu
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
pe cincisprezece zile pentru "recitare de poezii antisovietice", Osipov - pe zece zile "pentru tulburarea ordinii publice și înjurături indecente". Ultima chestiune ne-a amuzat grozav, pentru că Osipov era cunoscut ca un adversar ferm al înjurăturilor, al expresiilor frivole și era întotdeauna indignat când auzea înjurându-se în jurul său. Chiar și numai după această întâmplare, puteai să-ți faci o impresie despre cât de neobișnuite erau timpurile. Nesiguranța și instabilitatea conducerii, teama lui Hrușciov de a face impresie proastă în Occident au
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
să-i demonstrăm latinitatea limbii române? Cei care o știu, fie ei români sau străini, o știu oricum, iar pe ceilalți n-o să-i lămurească un semn cu căciulă care marchează un "a" latinesc (și măcar dacă ar fi așa întotdeauna!). Specialiștii nu au nevoie de astfel de semne, profanii nu sînt interesați, pe cetățeanul de rînd mai mult îl încurcă. Reforma e inutilă și nu dovedește nimic nimănui. Iar dacă vrem să ne afirmăm originea prin litere, atunci să o
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
Lévy sau Albert Camus ea consideră că angajamentul unui intelectual trebuie să se situeze de fiecare dată de partea victimei. Or, privind din perspectiva victimei nu se poate să nu observi că fascismul și comunismul sînt frați buni. „A fi întotdeauna de partea victimei". Este aici o profesiune de credință a Monicăi Lovinescu de care am luat act în timpul deceniilor cînd ascultam înfrigurați emisiunile postului de radio „Europa liberă" și pe care, după 1990 am regăsit-o în toate cărțile sale
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
Banchetul și Phaidros, Shakespeare construiește personaje pe muchie de cuțit, iar alunecarea spre homosexualitate nu poate fi trecută sub tăcere, necercetată artistic. Este o realitate ce a conviețuit cu noi, cu lumea scriitorilor, artiștilor de tot felul, dintotdeauna, chiar dacă nu întotdeauna acceptată cu ușurință în cetate. Libertatea și drepturile de care se bucură homosexualii în unele țări europene sau în Statele Unite s-au cîștigat dimpreună cu normalitatea exercițiului democrației, al respectului față de celălalt, al principiului toleranței. Eu cred că anii din
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
acolo, vede și mai bine. Ce vie satisfacție ne-a putut prilejui când l-a prins pe primejdiosul director al Bibliotecii Naționale - un Passaris, pe semne - și ni l-a înfățișat cu cătușe la mâini. Ah!, ne-am zis, ca întotdeauna, lucrurile merg bine numai până la jumătate: prizonierul nu avea și ghiulele la picioare. Va scăpa, mi-am spus cu tristețe, și într-adevăr, a doua zi a fost eliberat. Dar cu ceva tot ne-am ales, l-am văzut purtat
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
și-au încheiat, fiecare în felul lui, misiunea scriitoricească, iar reușitele din acei ani "vin din ceea ce nu-și propune să ne spună scriitorul, din ceea ce atinge el în trecere și involuntar ". Senzația de tezism și schelăriile teoretice vor fi întotdeauna o piedică în lectura tinerilor pentru care situațiile din roman, atmosfera și mentalitatea eroilor sunt tot mai străine. Este și motivul pentru care criticul povestește de multe ori subiectul romanelor explicându-l în contextul și intenționalitatea lui. Metoda - à la
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
și i-au format. Printre ei sunt tot atâtea rele caractere, impostori și parveniți ca și între cei cu părul cărunt și presupusa lumină ingenuă din ochii lor nu poate molipsi societatea decât în funcție de criteriile de promovare formulate și practicate întotdeauna de adulți. O mișcare cum a fost cea din mai '68 din Franța, când tinerii au reușit să se debaraseze aproape complet de tutela adulților, rămâne un reper al unei stări de libertate, fără consecințe practice, nici pentru inițiatorii revoltei
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
luminii. Prin caractere și moravuri străbate focul. Omul trăiește pe fața pământului, în "alba sa lumină" ce are o viteză de 300.000 de kilometri (pe secundă) și visează la "cealaltă lume" cu o viteză mai mare decât a luminii. Întotdeauna, înțelepciunea limbii a premers înțelepciunii științei.[...] Nu mai e mult până vom fi în stare să elaborăm ecuația problemelor abstracte, reieșind din faptul că obârșia "păcatului " se află la neagra și fierbintea extremitate a lumii/luminii, iar originea binelui - la
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
o disponibilitate egală în ceea ce privește manipularea convențiilor figurative și a celor abstract-decorative, riguros ca un geometru și expansiv ca o deflagrație în plină manifestare, Alin Gheorghiu nu este niciodată captiv într-o singură formă, oricît ar glosa pe marginea ei, ci întotdeauna instalat în interiorul unor mari obsesii care depășesc cu mult suma reprezentărilor concrete ale acestora. într-un mod inexplicabil și bizar, recenta expoziție de la Muzeul de Artă induce o falsă perspectivă asupra picturii lui Alin Gheorghiu, fixîndu-și două criterii care se
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
în timpul cărora fiecare personaj să aibă posibilitatea să se exprime și să se dezvăluie, ca femeie și ca actriță, în maniera unui monolog, în același timp comic și emoționant. Îmi place să văd actrițe cîntînd: chiar dacă tehnica lor nu e întotdeauna perfectă, interpretarea lor, privilegiind fragilitatea și emoția, e de multe ori tulburătoare. Mai mult, era important pentru mine să nu fie nici o diferență între vocea care vorbește și vocea care cîntă, să fie o continuitate permanentă între ele. Decît să
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
pe o etimologie populară) reducerea cacofoniei la un singur tip de asociere sonoră, evocatoare a cîtorva cuvinte tabuizate. Supărătoare e desigur lipsa de motivație semantică a "soluției": adverbul și "de asemenea" nu e un simplu cuvînt de umplutură, ci modifică întotdeauna sensul enunțului în care apare. Chiar în structurile comparative, unde ca poate fi substituit de secvența ca și, echivalența nu e perfectă: ca și presupune sau subliniază ideea de suplimentare, de repetiție, de reapariție a unei trăsături: "a lucrat șaziț
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
multor politicieni de ieri și de astăzi, transformă toți oamenii în mijloace pentru urmărirea unui țel care-i depășește; ori, ideea de demnitate implică, așa cum a văzut-o și Kant, postulatul după care soarta lor, a oamenilor, trebuie să reprezinte întotdeauna scopul, niciodată doar mijloacele pentru atingerea lui. În plus, ideea de progres în forma în care s-a încetățenit în secolul XX, cu implicita încredere în capacitatea omului de a fi total stăpîn pe destinul său, conține în fașă și
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
dar nu mai mult, în această ademenitoare capcană. Spun "capcană" pentru că, de regulă, realitatea urmează evenimentele, și nu invers. Va trece multă apă pe malurile Someșului și Dâmboviței până când guriștii cotropiți de ură își vor pierde auditoriul. Un auditoriu nu întotdeauna naiv. Adesea e și ticălos, și bolnav, și intoxicat de cucuta xenofobiei și de balele nesimțirii. Așa cum liderii extrem-naționaliști sunt o combinație de ură sinceră, dezaxare psihică și interes politic, sprijinitorii lor sunt dominați, în oglindă, cam de aceleași gingașe
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
Cuvîntul nu, opus în permanență forței, posedă o putere miraculoasă, care vine din adîncul secolelor. Toate marile figuri spirituale ale umanității au spus nu Cezarului. Prometeu domnește asupra tragediei și asupra memoriei noastre pentru că a spus nu zeilor. Sclavul spune întotdeauna da"... Dar cele mai pline de nerv gazetăresc intervenții credem că poartă semnătura lui Tudor Teodorescu-Braniște. Răspunzînd pseudoargumentelor montate de anticriziști, într-un stil percutant ce nu exclude o cuceritoare bonomie, marele ziarist le pulverizează cu ușurință: "Voi reține, deci
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]