677 matches
-
Clasa I, cu "Insigna de aur" din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.) 2003 - "Premiul de Excelență Culturală pe anul 2003" - acordat de Consiliul Județean Arad pentru cărțile publicate despre Revoluția din Decembrie 1989 de la Arad sub genericul: "Întrebătorul din Agora" 2006 - "Personalitate a Județului Arad" oferit de Consiliul Județean Arad 1966-1967: Profesor de limba și literatura română la Școala generală Peregul Mic. 1967-1968: Metodist la Casa Raională de Cultură Arad și profesor de limba și literatura română la
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
Ioan Slavici” Arad - 1998. 1998 - “Templul memoriei. Ștefan Augustin Doinaș în dialog cu ”, Ed. “Ioan Slavici” Arad - 1998. 1999 - “Călătorie prin veac. Gabriel Țepelea în dialog cu Emil Șimăndan”, Cuvânt înainte de acad. Augustin Buzura, “Vasile Goldiș” University Press - 1999. 1999 - “Întrebătorul din Agora” (literatură și document) - zece ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989 de la Arad, Ed. “Ioan Slavici” Arad - 1999. 2000 - “Călătorie prin veac. Gabriel Țepelea în dialog cu Emil Șimăndan”, Cuvânt înainte de Acad. Augustin Buzura, Ediția a II-a
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
Arad - 2000 . 2001 - “Dialoguri cu Ioan Alexandru”, Ediția a II-a (Colecția Alternative), Ed “Dacia” Cluj-Napoca - 2001. 2003 - "Întoarcerea acasă. Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Emil Șimăndan" ("Cuvânt înainte" de Ion Pop), Ed. Fundației "Ioan Slavici", Arad, 2003 2003 - “Întrebătorul din Agora. ** În amintirea Eroilor Martiri ai Revolutiei de la Arad”, Ed. “Ioan Slavici” Arad - 2003. 2006 - "Evoluția și tipologia presei arădene 1833-2002" (în colaborare cu Melente Nica și Gabriela Groza), Editura Fundatiei "Ioan Slavici" Arad - 2006. (Această carte a apărut
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
colaborare cu Melente Nica și Gabriela Groza), Editura Fundatiei "Ioan Slavici" Arad - 2006. (Această carte a apărut și sub titlul " Vocația multiculturală a presei arădene (1833-2002)", volum coordonat de Emil Șimăndan, Editura Fundației "Ioan Slavici", Arad, 2006, 388 pg.) 2008 - "Întrebătorul din Agora. Revoluția Română din Decembrie '89 de la Arad" (ediția a 2-a, revizuită și adăugită), Editura Fundației "Ioan Slavici", Arad, 2008. 2009 - "Trecerea timpului" (versuri), Editura Fundației "Ioan Slavici", Arad, 2009. 2009 - "Musafir în secolul 21" (meta-poeme), Editura "Gutenberg
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
respectiv, la Editura "Gutenberg Univers", Arad, 2009. 2009 - "Revoluția Română în Banat" - Timișoara, Lugoj, Arad, Reșița și Caransebeș (coautor pentru județul Arad), volum apărut sub egida Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 din București, la Editura SITECH, Craiova, 2009. 2009 - "Întrebătorul din Agora. Revoluția Română din Decembrie'89 de la Arad" (ediția a 3-a, revizuită și adăugită), Editura Fundației "Ioan Slavici", Arad, 2009. 2009 - "Decembrie '89 însângerat. În amintirea Eroilor Maritiri și răniților de la Arad", "Editura Gutenberg Univers", Arad, 2009. 2010
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
marginile lacului, vedeau că apa invada pământul uscat pas cu pas. — Azi sunt unii care n-au nici o grijă! Ia uitați acolo. Sunt fericiți cât încape. Hideyoshi stătea călare pe cal, vorbindu-le pajilor din spatele său: — Unde? Toți pajii priviră întrebători în direcția încotro arăta stăpânul lor. Într-adevăr, deasupra lemnelor aduse de ape puteau fi văzuți jucându-se câțiva bâtlani albi ca zăpada. Pajii, încă abia adolescenți, ridicară din umeri și chicotiră. Ascultându-le vorbele copilărești, Hideyoshi își îndemnă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care-l lumina dintr-o parte, chipul lui Hayato arăta extrem de palid. — Cred că ați fost invitat mâine dimineață să participați la o ceremonie a ceaiului în tabăra Seniorului Shogen, pe Muntele Shinmei. În ochii lui Nomura ardea o expresie întrebătoare, iar tăcerea stranie a nopăii îi făcea glasul să răsune ușor înfiorat. Atât Hayato cât și Osaki avură o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vine vrun creștin mai așezat și zice: Ia stați rogu-vă, mie-mi pare că treaba asta are cusur. Sau e pehlivănie sau e nebuneală sau și una și alta la un loc" - atunci știți cum se cheamă acel sărman întrebător? Reacționar, rugină paraponisită, austro-maghiar sau rusofil, vânzător de țară. Noi [î]i zicem conservator. Liberal în România nu va să zică ceea ce se zice cu acest cuvânt în alte țări. Dar când cineva n-a învățat carte și-i cam zevzec de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a întors de câteva ori capul înapoi, dar privirile noastre nu s-au întîlnit, ceea ce îi spusesem nu era doar o replică de efect, cu adevărat începusem s-o dau uitării. Am apucat doar să observ că expresia ei era întrebătoare. Nu i-am răspuns. Nici măcar nu gândeam că o dădeam uitării, ci o dădeam pur și simplu, fără să simt în ființa mea vreun regret. Îi vedeam de pildă rucsacul gol în mână, care de fapt nu era chiar gol
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tăcuți și plini de încântare, încât ea i-a spus că își dorește ca și copii ei să gândească așa. Asta presupune să citească mult. După o scurtă pauză: Știi ce mi-ar place? Să studiez astrologia. Ea se uită întrebătoare la el. Dar știi de ce? Pentru că mi se pare una din cele mai complete, cuprinzătoare științe. Însumează enorm de multe. Și nu uita că este una din cele mai vechi științe, ceea ce înseamnă că lumile trecute, foarte vechi, mult înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
foarte prezentă în textele românești din ultima vreme!), observăm că sieși e în avantaj clar. Sie este extrem de rar și - în puținele cazuri în care e folosit - este însoțit de adjectivul de întărire însuși: “Stau pe două picioare? își șoptea întrebătoare sie însăși. Atunci cum se face că nu cad?” (lumeapiticilor.ro); “Eminem ăla de sub fereastra ta (...) își răcnește sie însuși ce își răcnește” (poezie.ro). Citatele par să sugereze că în prezent sie ar fi resimțit ca insuficient pentru a
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
spus că e mai frumoasă decât Claudia Schiffer. Mama, Anna și Helen s-au materializat la mine în cameră. S-au strecurat înăuntru prudente, întrebându-se cât de tare înnebunisem. A, salut, am exclamat eu când am văzut primul cap întrebător apărând de după ușă. Intrați, intrați! Scuzați-mă pentru scena din hol. Eram supărată. N-ar fi trebuit să-mi vărs nervii pe voi trei. —Ei, deci e în regulă, a zis Helen. Toate trei au mărșăluit înăuntru și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu bea, e singură și tristă, Dar trenul nu pornește, el refuza, ea insista, Și atunci, amintindu-și de o ultimă cale Pe un pod din oraș apare zâmbitoare, Își face avânt, inspiră și cade, Lăsând în urmă doar fețe întrebătoare. Avea un băiat, însă el a părăsit-o pentru alta Și fata, iubindu-l, și-a făcut singură soarta. Tristețea ne cuprinde și o lacrimă apare subtil. Ce n-aș da să aflu de ce sfârșitul e în stația Din care
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
-i înfățișeze peste câte prăpăstii trecuse, că nu iubise niciodată și nici nu fusese iubită. Dar acum, după îndelungă chibzuință, când avea deja 35 de ani, voia să-i dea vieții sale un sens, își dorea un copil. Văzând privirea întrebătoare a doctorului, Simona își întări spusele: Da, da, așa cum ați auzit, îmi doresc un copil. Vi se pare firesc? conchise ea. El se arătă oarecum contrariat. În mintea sa se născu întrebarea: De ce îi făcea asemenea mărturisiri tocmai lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
hai o dată! mai spuse tatăl văzând că Simona prelungește fără un motiv anume invitația de a lua masa împreună. Când în cele din urmă Simona se așeză pe scaun, ambii părinți o studiară în fugă, apoi schimbară între ei priviri întrebătoare. Deși vorbele lipseau, în mintea lor încolțiră unele întrebări ce-și așteptau răspunsuri. Mâncară fără să închege obișnuitul dialog, întotdeauna prezent la mesele lor. Mama desprinse o aripă din puiul nici pe jumătate mâncat și i-o întinse Simonei: Ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un alt scaun și începu să răsfoiască niște reviste de modă. Pentru ea timpul nu purta insemnele zorului. Așa cum îi promisese coafeza, Doina primi invitația de a se așeza pe scaun, chiar mai devreme de cele zece minute, sub privirile întrebătoare ale unor femei care-și așteptau rândul. Coafeza începu printr-o migăloasă șamponare a părului urmând, cu tot dichisul, o suită de operații premergătoare coafării. Îi oferi clientei sale un jurnal cu diferite coafuri pentru a opta, dacă dorește, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
depărtă de mama ei în fugă. Doina observă că din ochii fetei, ca niște boabe de rouă, se rostogoliră mai multe lacrimi. Intră în farmacie cu aerul unui om răvășit. Paloarea feței ei trăda zbuciumul interior. Evitând cu abilitate privirile întrebătoare se strădui să acopere cât mai bine ceea ce se vedea și cu ochiul liber și începu o nouă zi de muncă. * Seara, când Teo parcă mașina văzu lumină în casă. Îi era frică de prezența unor nechemați. Hoții știu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în viată e cea intelectuală, că există legături de dragoste care rămận mult timp secrete, tocmai acum, încep să mă bậlbậi si să constat că dragostea este însăși viața noastră... Ochii aceia mari si negri, înnebunitor de negri mă priveau întrebători, lăsậndu-mi cuvintele să se rătăcească, să curgă neregulat ca vậntul sau ca pậraiele. Intr-un tậrziu, vizibil afectată, am conștientizat că Yon era îmbrăcat tot în negru, că un “noian” la fel de negru îi stăpậnea sufletul obligat prea devreme parcă să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în care mă băgasem, îngrozită de furia ei, de minciunile mele, de ceea ce dezlănțuisem. Și va trebui să născocesc și mai multe minciuni. Și s-o fac rapid. Este, hm, ceva pe colul uterin. —E cancer? Și-a înclinat capul întrebător și m-a privit un lung răstimp. —Ai cancer? Mesajul era clar: dacă aveam cancer, avea să-mi permită să lipsesc de la prezentare. Nimic altceva nu m-ar fi justificat. Dar n-am fost în stare s-o spun. —Precanceros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care le aveam în legătură cu recipientul din chihlimbar. Echipa de marketing dorea să vorbească despre designul etichetei. — Te așteaptă multă muncă. — O să programez de îndată întâlnirile. —Mai e ceva..., a zis Ariella. M-am întors și i-am aruncat o privire întrebătoare, care nu era prea departe de exasperare. Hainele tale, a zis. Ne-am pus de acord asupra negrului, am zis. Negru sau renunț. Nu e vorba de asta. Planul tău este o campanie a zvonurilor, nu-i așa? Zvonuri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vă îngrijorează, iar eu o să încerc să vă dau niște răspunsuri cinstite. Hugo se întreba ce era mai terifiant: grijile lui sau răspunsurile sincere ale lui Lotti. Asupra clasei s-a lăsat o tăcere profundă. Lotti a adoptat o expresie întrebătoare. Nimeni nu are nici o grijă pe care să vrea s-o împărtășească clasei într-un mediu relaxat, intim și plin de încredere? Din nou, tăcere. Apoi, cineva a intervenit. —Sex, a cântat cineva. Laura era cea care vorbise. —Sex? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și Dustard era de așa natură, încât orice alt gest însemna sinucidere profesională. Dar atunci Hugo și-a adus aminte de Osokozi și de cuplul de bătrânei. De ochii plini de încredere ai bătrânei. Hugo s-a uitat în ochii întrebători ai tinerei din fața lui și și-a amintit de Alice. A ezitat, luptându-se cu ideea că singura posibilitate ca „Hambarul Paradisului“, așa cum fermierul insistase să fie numit în pliant, să devină o minunată casă de familie era dacă familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
suficient. Mulțumesc. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! Trăiește și tu puțin, l-a îndemnat ea turnând câteva picături de șampanie în paharul lui aproape plin și mult mai multe în paharul ei, care era deja gol. Apoi s-a uitat întrebătoare la Hugo. —Bine, atunci, a spus ea resemnată. Pe aici. Hugo a urmat-o în hol. —Uuups! a exclamat ea, oprindu-se în loc și luând o telecomandă micuță și neagră care zăcea pe o comodă cu oglindă. Apoi Laura a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dar uneori, domnule Fine, foarte rar, mușcatul poate fi cauzat de altceva. De ceva mult mai punctual. E expresia furiei și a frustrării care sunt generate de ceva. Femeia s-a aplecat în față. Ochii albaștri exoftalmici aveau o privire întrebătoare. Domnule Fine, a întrebat ea, există ceva la care Theo reacționează acum? De pildă, aveți probleme acasă? Hugo a simțit că se face mic sub privirea intensă a Rottweilerului. Era limpede că directoarea își dăduse seama că situația de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
descrie cum mor niște pești. Heidi Își imagină peștii cu gurile căscate pe care tocmai Îi văzuseră. Dar dacă pot să ia oxigen din apă, de ce nu pot branhiile lor să proceseze oxigenul din aer? Marlena Îi aruncă o privire Întrebătoare lui Harry care se grăbi să explice: — Branhiile peștilor sunt ca două arcade subțiri de mătase. În apă ele atârnă deschise la maximum ca pânzele duble ale unei bărci. Când Îi scoți din apă, branhiile se pleoștesc ca o punguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]