665 matches
-
a fost doar o iluzie de moment. Apoi, aproape imediat, s-a ridicat destul de iritat de insistența cu care cineva acționa clopoțelul de la intrare. Îndreptându-se spre ușă, a ajuns acolo în același timp cu soția sa. S-au privit întrebători, în timp ce profesorul a deschis ușa. Pe veranda din fața acesteia aștepta o tânără înaltă, zveltă, cu ochii rotunzi și negri ca două mărgele, cu privirea ageră și luminoasă. Avea obraji gingași, dar bine bronzați, încadrați de părul șaten-închis și lung până la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
Să-i admiri mobilierul ca obiecte de artă veche, sau să-l folosești pur și simplu ca pe o cameră mai deosebită, destinată odihnei. Condurache o apropie de el și o luă în brațe, în timp ce ea ridică capul, privindu-l întrebătoare: "Ce ai de gând să faci acum cu mine, profule?" Același lucru se întreba și Condurache. Să profite de starea de derută și de abandonare a fetei, sau să se retragă cu demnitatea sa de profesor aflat în fața unei eleve
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
auzea niciun sunet...și mă temeam că au întins-o, de la ora asta”...adăugă directorul ieșind. Trișpe dispăruse...doar capacul de Green Tea era la locul lui. L-am căutat disperată cu privirea. Unii dintre elevi se uitau și ei întrebători. Le-am făcut semn să-și continue lucrarea, dar eu însămi eram neliniștită. „Locul lui e pe balcon acum, dar tare mă deranjează când aerisim...cu toată cutia de nisip și granule...tot miroase a pisic...că domnișoara vrea să
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
spunem, dacă nu lui ? a îndrăznit femeia să intervină. - La ofițerul de serviciu. Stați de vorbă cu el, scrieți o sesizare așa cum vă învață el și mergeți acasă. Poate că a venit fata între timp... Tudor se uita la Silvia întrebător și neputincios, în timp ce ea își mușca buzele în neștire. - Rămâi tu aici, femeie! Trebuie să merg la slujbă, că este târziu, deja... Dacă pot să mă învoiesc vin imediat acasă. Să nu pleci nicăieri. - Bine, Tudore, du-te! zise femeia
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
poetului Alensis De Nobilis. * Acesta este mereu în căutarea frumuseții cuvântului, frumusețe care înflorește în fiecare ticăit al zilei, în fiecare metaforă revelatorie. În jocul aparent nevinovat al unor poezii stă de veghe, într-un unghi invizibil, conștiința poetului, mereu întrebătoare, mereu neliniștită.. .acesta trăind cu speranța regăsirii esențelor, atunci “când timpul doarme-n voie cuprins de resemnare”, doar atunci se poate întrezări un drum spre forma cea mai înaltă a nefăcutului - spre forma angelică. * Captiv al iluziilor devenirii, acesta este
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Eveniment > Anunțuri > MINCIUNĂ SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1035 din 31 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Motto: Priviri mult prea întrebătoare, atitudini contradictorii și vibrații 'umbrițe' ale instinctului pur, determinate de o asociere de cuvinte ce par cam lipsite de înțeles, sunând sec, usucă atât sufletul interlocutorului cât și pe al aceluia ce le-a omis. Categoric că nu-i minciună
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344517_a_345846]
-
alge, zăcea ascunsă printre gânduri. Niciodată nu dispăruse. Așa-i fusese scris. Să moară mișelește de brațele criminale ale valurilor, pentru că ei, părinții lui se iubeau așa de mult. Ochii minții îl vedeau pe Adrian aplecat asupra ei. Privirea lui întrebătoare era plină de groază.Deși trecuse mai bine de un an, Carmen și soțul ei nu și-au revenit din coșmar. Amândoi aveau nopți când nu dormeau, dar nici nu vorbeau.O durere cruntă le măcina sufletele; se considerau vinovați
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
ce-i mângâiau ușor palmele. Brusc, s-a încordat și obrajii ei frumoși au rămas parcă fără culoare. Și-a retras degetele încet, puțin câte puțin, și-a prins palmele una peste cealaltă strângându-le vizibil și l-a privit întrebătoare. A deschis gura să spună ceva, dar a tăcut. Fata asta este chiar foarte frumoasă. Daca ar fi blondă, ar fi la fel ca Anca, ori chiar mai frumoasă decât ea. Și ce buze fragede și bine conturate are! Iar
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
la periferia unui oraș, când, la picioarele lui, înecată în lacrimi de foc recunoscu pe „țigăncușa” lui! Surprins de repeziciunea cu care se petrecuse evenimentul, a ridicat-o în picioare, și privind-o în ochi, a îmbrățișat-o sub privirile întrebătoare ale militarilor care nu apucaseră să o îndepărteze de lângă aparatul unde lucra șeful lor, crezând că este vreo cerșetoare oarecare. Nu se schimbase aproape deloc. O basma neagră îi acoperea frumosu-i păr negru și parcă-i întuneca frumosu-i chip, umbrindu
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
buretele, fără să o atenționeze în prealabil. Mâna fetei simțită instantaneu pe spate, o surprinse ca o electrocutare pe Ana. Se înfioră brusc, corpul i se rigidiză și se întoarse rapid spre fată, cu ochii larg deschiși, cu o mimică întrebătoare și cu mâinile încercând să-și ascundă goliciunea. Nu o mai atinsese nimeni din copilărie, de pe când mijlocia se distra cu gemenele și cu simțurile lor. Această străfulgerare urmată de întoarcerea precipitată a Anei cu fața spre Cristina, le-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
ușor către pălăria din fața sa și i-a vorbit destul de tare: - Mai e puțin, mamă. Ai răbdare că ajungem noi! A întrebat mama dacă mai e mult, a lămurit-o el imediat pe cea care întorsese capul și-l privea întrebătoare. Este, într-adevăr, destul de cald... - ... Da, este... Mai mult din cauză că n-avem aerisire în vechitura asta de microbuz... Ne-om întoarce cu altul mai bun, a murmurat ea, parcă pentru sine. - Da’ cu o mașină mică ar fi fost mai
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
complexe, incitante, într-o revistă făptuită, atractiv aspectată și cuprinzătoare cu texte interesante, deopotrivă dezvăluitoare a adevărurilor trecutului și progresiste. Revista se numește întocmai ca cercul de istorie: „Calistrații”. Prima reacție pe care o induce profesoara Daniela Mătăsaru este una întrebătoare: cum poate privi peste timp și peste fapte memoriale, valorificând veacurile necalculabile, fără să fie copleșită, la o vârstă a unei necrezute tinereți a sa (având în vedere că aproape se integrează veacurilor îndepărtate, predând, și este tânără, ca elevele
REGINA ANA, ANIVERSATĂ LA COLEGIUL NAŢIONAL CALISTRAT HOGAŞ , DIN PIATRA NEAMŢ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365091_a_366420]
-
Îl vei avea, dar acum privește acest incredibil apus de soare! Am senzația că soarele ține cu orice preț să incendieze Siretul! - Iar Siretul pe prundiș / curge aproape fără valuri / se ferește și-și ascunde / fața-n maluri ... O privire întrebătoare a Ericăi s-a ridicat înspre Albert. Ar fi vrut să-l întrebe ceva însă a constatat cu mulțumire că și el avea aceeași stare cu a ei. În acea zi descoperiseră mai mult deât o oază de liniște și
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
și pătând fața de masă care deja purta destule urme de grăsime de la bucățile de carne și resturile aruncate neglijent pe lângă farfurii. Fetele au întrerupt masajul și l-au privit speriate, după care l-au țintuit pe Doru cu ochi întrebători. Începuseră să se teamă. Acesta a zâmbit larg, acordându-și timp să-și găsească cele mai potrivite cuvinte. A tușit ușor, s-a ridicat de pe scaun cu ulcica în mână și, legănându-se ușor, mimând instabilitate exagerată pe picioare, s-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
ar tinde numitorul către zero, aș regăsi posibilitatea creației. Așa precum săgeată și arcul hârtiei albe caută și crează cuvânt, “Cafeaua ta are sens!” Și toate acestea pentru că într-o zi lucida și rece, o zi a privirii sferice și întrebătoare, cafeaua pe care am savurat-o atinge și reface phoenixian pasajul normalității spre ultimul tărâm al fericirii. Desenul este realizat de Maria Parascheva Voicheci, București Mihaela CRISTESCU Sydney, Australia 16 iulie 2011 Referință Bibliografica: Ultimul tărâm al fericirii / Mihaela Cristescu
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]
-
scrutători și ageri, căutând să-i pătrundă ființa; s-a apropiat de dânsul și l-a întrebat: „De unde ești?”. „Din zona Sibiului” - i-a răspuns calm prietenul meu. „Aha, bănuiam eu că ești ardelean!” și a continuat pe un ton întrebător și foarte circumspect: „Cine sunt ăștia cu tine? Sunt comuniști?” „Nu, sunt refugiați. Pe noi ne-au trecut legionarii granița" - i-a răspuns nea Mitică, cu aceeași față senină și cu bine cunoscuta cumpătare ardelenească. Cu ochii mari de mirare
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
de gheață și foc, credinciosule mut! Întru măreția ta, ficțiunile mele se-apleacă! Întru cinstea ta sorb Elogiul umbrei ! Întru numele tău, Poemul darurilor rostesc!” Vocea lirică a creatorului depășește omagiul, ea devine ecoul propriei arte, a Poeziei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un bivol în mlaștinile Universului îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung un centaur siluind arborii poemului , mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, fiecare dimineață e
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
mulțumire că un text început la Craiova în 1968 este finalizat la New York în 2008.Destul de rar, poetul își definește și propria condiție că în acest simplu catren:“Autoexilat în lumi bizare / Disec prezentul și necunoscutul / Spre cer trimit priviri întrebătoare / Să știu und-se sfârșește infinitul” (Autoexilat). Tema această a condiției emigrantului, a omului fără identitate - în vecinătatea viguroasa a poeziei lui Octavian Goga din “Cântece fără țară” - revine frecvent, cu aprofundări și nuanțări.Poetul rămâne ancorat în real și angajat
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
și de cățelușă. A oprit căruța, s-a dat jos și cu biciul a încercat să alunge animalul, să-l întoarcă din drum, dar de unde. Cățeaua se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
a venit... Se derulează pe Pamant ce este, în curs firesc, sau poate-n sens invers, și el, de sus, asista la poveste Că un martir blamat de Univers... Cad stele-albastre, lacul jos fărmând Mă uit, și-s o ființă-ntrebătoare, Să văd ca-n lac sunt aripi ce s-au frânt Cu zborul meu și-al Carului cel Mare... Tresaltă, inima, si sări din piept, Eu nu te țin ca-n colivii de milă și nu mă mulțumesc să mai
ARIPI DE CARUL MARE... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352331_a_353660]
-
trandafiri galbeni,/ ca soarele verii toride,/ mă ascund în umbroase grădini/ unde norocul mă poate minți.” (Nu am unde să te caut). Cunoscând faptul că poezia nu se confundă cu filosofia, nu se sfiiește totuși să analizeze cu un ochi întrebător viața: „Inima mea să iubească/ nu-i potrivită,/ chiar de va iubi/ se va umple cu iluzii/ fără folos./ ... / Mai nesupus ca oricând,/ prin conuri de umbră mă ridic/ până nu se mai poate muri,/ totuși se moare/ inima iubire
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
fapt o iubesc și am motive să cred că și ea mă iubește ... - ... și m-aș bucura dacă ar accepta să se mărite cu mine. Urmă o tăcere jenantă. Cei doi se uitară unul la altul, el ușor încruntat, ea întrebătoare. În sfârșit tatăl se hotărî: - Știi cu cine ești prieten ? Mai exact, cum o cheamă ? - Da, Leni. Probabil că în buletin e Elena. - Nu are buletin. Iar Leni vine de la LN-1953, numărul de serie din Uzina de Roboți Pozitronici. - Nnu
DAN, DANSEZI? de DAN NOREA în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350593_a_351922]
-
și de cățelușă. A oprit căruța, s-a dat jos și cu biciul a încercat să alunge animalul, să-l întoarcă din drum, dar de unde. Cățeaua se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
fără casă și făr’ de coltuc friguroasele străzi ale săracilor străzi așezate-n creierul ologilor lumii inefabile străzi ale memoriei străzi ale celor care-și scandează singurătatea străzi care duc în ceruri străzi care duc în pămînt străzi inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers. Iar voi
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
Freamăt mare, Lume multă, Peste tot, Grupuri ascultă. Noutate, sentimente A plecat, un Om În Lună. Toată lumea-i Bucuroasă Și plină de voie bună. A câta încercare reușită? N-a reținut arbitrul Soare Dar Luna a rămas Vrăjită Cu fața întrebătoare. 1963 Referință Bibliografică: Aselenizare / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 434, Anul II, 09 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ASELENIZARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354776_a_356105]