453 matches
-
în cornul care semnaliza o adunare importantă și așteptă să se adune clonele. Vorbi apoi: ― S-a întîmplat un miracol. Domnul Dumnezeul nostru a coborât grația Sa divină asupra noastră și a înfăptuit o minune. ― Au găsit leacul? se auzi întrebător o voce din mulțime. Maria dădu să răspundă, dar vocea ei fu repede acoperită de zarva pe care o făceau clonele. Chiar și Stin o prinsese de mână și o scutura, întrebînd-o dacă nu cumva și-a pierdut mințile anunțând
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
alianța noastră? Xtyn o să se lase înduplecat? - Sunt absolut sigur. Împăratul are multe feluri în care îl poate convinge. Nu vreau să te jignesc în nici un fel dar... naivitatea voastră vă expune la multe metode de manipulare. Făurarul îl privi întrebător pe Maestru. - Lumea din care am venit noi a ales demult calea specializării. Avem soldați care să ne apere, agricultori care să ne hrănească și politicieni... care să ne facă să credem că suntem implicați în deciziile importante, că le
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din punct de vedere militar nu avem decât o singură opțiune viabilă. Să-i atragem pe militari într-o capcană și să-i nimicim cu ajutorul quinților noștri, iar voi sa atacați psiacul încercînd să evitați distrugerea lui. Arrus se uită întrebător la N'Gai Loon. - Ne-ați spus că e indestructibil, că e cea mai solidă construcție din univers. - Chiar și cea mai solidă construcție din univers poate fi distrusă dacă este dărâmată din interior, murmură N'Gai Loon. Am văzut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a înnebunit de tot și îmi joacă feste. Apropo, unde e bătrânul măscărici? - Maestrul a murit, spuse pe un ton răgușit Attan Villerte. Nu l-am putut salva. A fost ucis de clone. Bella înghiți în sec și-l privi întrebător pe Kasser, care-și plecă ochii în pământ în semn de acceptare tacită. - Nu se poate. N-ar fi avut timp... Pe cine a învestit Maestru în locul său? Nimeni nu se grăbi să răspundă însă acestei întrebări. - Tu! urlă el
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
punctul de a anunța și aeroporturile... N-o să mai mint cît oi trăi. În vecii vecilor. — Eu... ăă... Vocea nu vrea deloc să mă asculte. Probabil că ar trebui să... vă explic ceva. — Da? Cei doi se uită la mine Întrebător. — Bex? aud brusc glasul lui Suze. Ce se Întîmplă? Ridic ochii și o văd cum se apropie de mine, cu o mînă Împinge căruțul și În cealaltă o ține pe Clementine. Slavă Cerului, slavă Cerului, slavă Cerului... — Iată-te! zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să n-o ajut, sîntem prieteni vechi. N-am ce face. Suspiciunea Îmi crește În suflet ca lava. — Și... o să ai ședințe cu ea și tot tacîmul? Îmi șterg broboanele de sudoare de pe buza superioară. — Altfel cum? Luke mă privește Întrebător. O să-i transmit salutări de la tine, da? — Da! schițez un biet surîs chinuit. Neapărat! Luke se Îndepărtează cu cei doi bărbați, iar eu rămîn uitîndu-mă după ei, cu inima bubuindu-mi să-mi spargă pieptul. Ok, poate că am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sigur că până la căderea finală a cortinei nu mai poate fi mult: Bătrânul din scaunul scund ridicase o mână înmănușată pe deasupra curburii bastonului, îndoindu-și un deget înspre mine. Mi-am îndreptat un deget spre piept și l-am privit întrebător. A încuviințat din cap, așa că m-am îndreptat spre el. Era bătrân, într-adevăr, dar nici pe departe șubred. Părul îi era despărțit atent de o cărare, avea nasul lung, ascuțit și plin de vinișoare, ochii albastru-pal erau încă ageri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vorbit de telefonul pe care l-ați primit? Și-o imagina În halat de baie, cu părul ud, În apartamentul unde valizele abia fuseseră desfăcute. Aparatul mai avea un receptor? Altfel, probabil că Romanel era În fața ei și o privea Întrebător. — Care telefon? — Cel pe care l-ați primit ieri-seară la hotel. — Nu-mi dau seama ce... — Trebuie să vă amintesc cuvintele interlocutorului? Nu v-a sfătuit să mai rămâneți două-trei zile la Vichy? Nu v-a anunțat că vă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mă Îndoiesc, soției dumneavoastră i se va permite să vă viziteze. Gândul acesta Îl tulbura pe Pélardeau, care se uită În cele din urmă la Maigret cu un aer disperat. — N-ați putea s-o faceți dumneavoastră? Maigret se uită Întrebător la colegul lui și Lecoeur dădu din umeri, vrând parcă să pună că nu era problema lui. Voi face tot ce pot... Va trebui să fiți precaut, pentru că, de câțiva ani, a Început să sufere cu inima. Nu mai suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și i-l vâră călărețului sub nas: — Vezi aici? E gravat numele meu. Răsucește bastonașul invers: — Uite! Citește! Pusio se chinuie în zadar să deslușească scrijeliturile. — Literele, știi ce înseamnă? — S... P... E... C... T..., silabisește rar germanul. Se uită întrebător către Rufus: — Un fel de gladiator spectator? întreabă ezitant. Nici vorbă! răspunde acesta. În urma unei victorii specta culoase, publicul a cerut să nu mai lupte în arenă și să vină printre ei. — Aha! se dumirește germanul. — Era cât pe-aci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mai violenți și mai mari decât ai noștri. Îi întrec și în viteză. — Pff! se cutremură Pusio. Ce păr zbârlit au! Și botul căscat până la urechi... Își trage iute capul înapoi. — Unul tocmai a trecut pe lângă mine! strigă. Se uită întrebător la Rufus. — Mi s-a părut că are ochii azurii... Instructorul mustăcește. Pusio mai riscă o privire afară. — Pe unul l-au epuizat și i-a sărit în spinare un călăreț... Un altul l a apucat de coarne... — Singura metodă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pusio trepădând de surescitare. Și-au ridicat scuturile și le țin așezate unul lângă altul, ca un acoperiș. — Așa sunt feriți de bolovanii și sulițele dușmanilor, șoptește Rufus. Germanul nu înțelege ce spune. Flexează un pic genunchii și se uită întrebător către el. În semiobscuritatea tunelului, îi întrezărește capul lăsat pe spate și gura ușor întredeschisă. I se pare că-și ține pleoapele închise. Nu-l mai deranjează atunci. Se întoarce din nou la spectacolul de afară. De ce stau pe trei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fus. Pipăie pungociul. Doldora. Se alarmează dintr-odată. Înseam nă că ceea ce-l pun să facă este foarte riscant. — ăsta-i doar un avans. Cam a treia parte din ce ai să primești la destinație. — Unde? întreabă scurt. Vittelius privește întrebător spre Pusio. — Cezareea, răspunde acesta. — Cezareea? repetă Rufus uluit. În clipa următoare îl apucă pe Vittelius de sinus-ul togii: — Poți să-mi spui și mie ce naiba caut eu în Cezareea, când am interdicție de a intra în Iudeea? — N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a răsturnat un scaun scund și s-a prefăcut că se repede la ea, lătrând cu furie. Esmé a țipat. —Fetițo, strigă femeia care lua interviul. Vino puțin să te Întrebăm de ce te-au adus părinții aici. Esmé se uită Întrebător la mama ei, iar Marlena Îi făcu un semn aprobator din cap. Când Esmé se Întoarse lângă ei, femeia o Împinse Între mama ei și Harry și spuse: —Tu fericită să fii aici cu mama și tata, venit atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din tot trupul, pe casetă. Zilpha se aplecă spre el. — Știți, am un calculator În cameră. Putem vedea mai bine dacă cuplăm camera la el. Așa imaginea o să fie cât ecranul calculatorului și putem vedea toate detaliile. Belinda Îl privi Întrebător pe Harry, iar acesta răspunse: — Da, da, sigur, să mergem. Se grăbiră să ajungă În cameră. Cu o mișcare de expert, Zilpha conectă camera la calculator și strecură pe neobservate un DVD gol În dispozitiv. Derulară caseta de la Început, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sosește, zâmbi sarcastic. — Mulțumesc pentru ajutor! îi spuse pe un ton batjocoritor. Instinctiv, marcomanul căută capul căpeteniei bagauzilor și îl găsi într-o brazdă plină de sânge, lângă cel al chiorului, al cărui unic ochi părea să-l fixeze mut, întrebător. Trupul bărbatului aceluia zăcea acum în iarbă la câțiva pași distanță. Audbert era stupefiat. — După câte văd, reuși să îngaime, nu aveai nevoie. Odolgan se apropie rânjind. — Prea ușor! tună el. Nu erau buni de nimic. Și tu, adăugă, întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arătă imediat în prag. — Adu-l înăuntru pe Divicone! îi ordonă Magister. O clipă mai târziu, târându-și pașii, intră în încăpere un bărbat slab și deșirat, în straie de țăran. Sebastianus observă că avea lanțuri la mâini. îl privi întrebător pe Magister, care, aruncând o privire furioasă la legăturile prizonierului, îl mustră aspru pe planton: — Idioților ce sunteți! Divicone e un prieten! De ce mi l-ai adus aici în lanțuri? Soldatul, alb la față, se apără: — Eu... eu nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
subterană, era în siguranță! Mintea lui evadă din captivitatea disperării. Începu să lucreze mai repede. Simți un impuls de viață nouă. Era o agitație bruscă și anormală, o strălucire difuzându-se în întreaga lui ființă. Șterse cu privirea camera mașinilor, întrebător. Mintea i se concentră pentru a găsi semnele unei prezențe omenești. Avu chiar timp să observe clar că nici măcar gândurile lui Peters și ale celorlalți nu pătrund în aceste adâncimi metalice, închise etanș. În peretele din dreapta lui se deschise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
atât de mult, Încât te-ai prefăcut În praf și pulbere...“ „Cenușă“, preciză Subotin, adăugând: „Și acum ce ai de gând să faci?“. „Să te spăl de păcate“, zâmbi consoarta, arătându-și dintele de platină. „Cu propria-mi cenușă?“ ridică Întrebător din mână Ippolit. „Cu ce altceva te-aș mai putea spăla!?“, spuse ea cu aceeași dulceață-n glas, după care, vărsând pachețelul În lighean, Începu să-i oblojească degetele de la picioare cu cenușa ce emana căldură... „Mă așteptam să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Izbucni În hohot de râs, privind la Doctor care categorisea câștigul În ordinea lui crescătoare. „Nu te mai osteni, Doctore. Jocul continuă...!” Întreaga asistență, Încremeni... Ce-i doi gansteri ciuliră urechile În timp ce Doctorul stopă introducerea banilor În buzunare, privindu-l Întrebător. Cu siguranță, Gică picior de lemn era lefter. Afirmația lui avea la bază o altă variantă. Își așeză Într’o oarecare poziție piciorul său de lemn, apoi o strigă pe nevastă-sa. „Iubita mea consoartă, tu, ne-ai dat cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
miros plăcut având totuși o incertă culoare!! Puse În funcție pompa centrifugă cu ajutorul căreia apa și produsele chimice fură bine amestecate timp de cicsprezece minute, după care un lucrător cu un special termometru Îi probă gradul de tărie uitându-se Întrebător la șefa lui... „Nu corespunde...Mai adăugați două kilograme „Sare de lămâie” și un bulgăre de „Sodă Caustică”...!!” Procesul de producție al vinului alb fiind terminat, Directoarea Tatiana oferi un pahar plin lui Gică Popescu, făcând mențiunea. „Gustați...Sunt curioasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai clasei muncitoare...!! Făcură Înconjurul pieții de câteva ori, În timp ce Șeful Șantierului făcu unele cumpărături mărunte. Ajunși În stația de tramvai care din Întâmplare se afla la câțiva metri viza-vi de restaurantul Nord Hotel, Șeful privi la Tony Pavone Întrebător... „Crezi ...??” De fapt, Întrebarea Șefului de Șantier suna mai mult decât o poruncă. Să-l refuze, cunoștea urmările...La rândul lui Tony Pavone fiind cătrănit de situația bizară care Îi zdruncina nervii, se lăsă dominat de voința acestuia, având Încredere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone se trezi la ușa apartamentului său În jurul orei patru dimineața cu cinci milițieni Îmbrăcați civil, care apăsau prelungit pe soneria dela intrare În apartment. Contrariat, Tony Pavone care deja era sculat frământat de sumbre presimțiri, deschise ușa privind Întrebător la musafirii nepoftiți. Unul dintre aceștia ce părea a fi Șeful, se justifică. „Sunt ofițer superior de miliție având ordin să efectuez o amănunțită percheziție a Întregului apartament. Aveți ceva Împotrivă...?” Politicos, Tony Pavone Întrebă. „Aveți ordin de percheziție...?” „Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fugă...!! Tony Pavone, avea emoții...! O așteptare prea Îndelungată decât timpul cronometrat În memorie, atingea dimesiuni greu de suportat. Totuși, așteptarea se dovedi a fi nu prea lungă, iar În momentul când o văzu ieșind afară din instituție, o privi Întrebător. Mai mult alergând fata, Îl luă de mână peTony Pavone, ocolind colțul unei alte clădiri și curmă emoția prietenului ei, arătându-i viza opținută, În timp ce, cu lacrimile curgându-i șiroaie, Îi șopti fiind agățată de grumazul lui. „Prietenul meu drag
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Zach clătina din cap ca un urs închis în cușcă. Dreapta, stânga - scăparea nu era de găsit în nici o direcție. Daniel, a șoptit el. Tocmai a împlinit doișpe ani. E un adevărat maestru la Game Boy. Zach a ridicat ochii întrebător. Era un om rămas captiv în timp, în epoca de dinainte de Game Boy, de dinainte de-a deveni tată. Iar lumea își văzuse de mersul ei fără el. Daniel. Acesta era singurul lucru pe care Zach putea să-l spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]