510 matches
-
întrebat pe Pincio I. Păun. „Noaptea potolit și vântul arde focul în cămin Dintr-un colț pe-o sofa roșie eu în fața lui privesc Până ce mintea îmi adoarme, până ce genile-mi clipesc; Lumanarea-i stansă-n casă, somnu-i cald, molatic, lin”. Am întredeschis ochii. Trenul electric alunecă pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul”. Domnișoara de alături
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
natura. Trebuie s-o supunem. Unii zic că se răzbună atunci. Aiurea! Omul e stăpânul ei. I-a să mă duc la ușă să văd dacă s-au străns ceva bani. Mi-am pus o șapcă rablagită cu un bilet... Întredeschide ușa, se apleacă, ia șapca și biletul. Numără banii strânși . Apoi satisfăcut citește biletul) - Bravo! Un om cu amândouă mâinile nu câștigă în câteva ore cât am primit. Sunt darnici oamenii. Proști, de darnici ce sunt. Dar și eu sunt
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
bună! Numai de s-ar termina odată cu mirosul ăsta de gaze de eșapament și cu zgomotul ăsta de tractor care nu mă lasă să dorm! Ce naiba! Se aude într-una de când am venit, nici nu poți să stai cu geamul întredeschis la cameră. Dar ce o face așa? Creierul pe cale să adoarmă caută neobosit explicații. Vreun Titicar cu rezervorul cât al unui Boeing care se învârte în cerc pe acolo? Vreo instalație de aer condiționat de proporții cosmice montată undeva prin
Anul acesta a fost perfect la Mamaia. Până când am auzit un zgomot ciudat () [Corola-blog/BlogPost/337767_a_339096]
-
programare, să iau niște bani cu mine și două Fibrobar-uri. A, și apă, căci altfel rămân fără voce. Pastile, cărți, telefon. A, telefonul. Aud, deodată, ceva vibrând în hol. Era deja pus în geantă, iar eu alergam prin apartament să întredeschid geamurile peste zi. Era doamna directoare. În câteva secunde mi-a zis că până la ora 12 trebuie să aduc o descriere despre Radu (un elev din clasa mea) pentru cineva de la primărie. Îmi suna ușor ciudat, bănuiam cumva ce urma
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
-l simțeam eu așa de la febră, nu știu). După o tăcere lungă, C. mă anunță că am intrat pe strada lui Radu. Îmi arată care e poarta și apoi se duce spre casa lui. M-am văzut încurcată. Poarta era întredeschisă dar nu voiam să intru. De strigat... nu puteam striga, căci drumul îngust de la poartă nu arăta și o casă spre care să ducă; am dedus că era ascunsă în spatele casei vecinilor. Vecinii lor aveau un cățel care a început
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
lucru. Peste tot domnea mizeria, mână în mâna cu un miros puternic de mucegai, ce-i înțepau nările. Sus pe tavan se vedea un bec agățat de niște lițe întortocheate. Drept în fața ei, la câțiva metri se vedea o fereastră întredeschisă cu un grătar de fier, iar în partea dreaptă era o ușă cărămizie, ce părea să fie încuiată. Încercă să se miște, dar sfoara groasă de lână îi aduse aminte că nu putea. Cu sfoara aceea bine înfășurată și înnodată
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
mobil. Încă era în cumpănă, nu se hotărâse pe cine să sune, în momentul în care o mână i s-a așezat ușor peste umeri, într-un gest prietenesc, de apropiere. S-a întors surprinsă și a rămas cu gura întredeschisă de uimire și cu ochii mari de surpriză. - Hei, salut frumoaso! Ce te holbezi așa la mine, dragă? Parcă ai văzut o stafie... Mă sperii. Ce ai? - Vai de mine!... Iartă-mă, Octav, nu ești tu de vină! ... Mă gândeam
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
de parfumul îmbătător al reginei nopții. Priveau fermecați aștrii cu străluciri intermitente purtați de sentimentele romantice ale iubirii. Franz îi cuprinse cu palmele mijlocul și o îmbrățișă pătimaș. Ea se lăsă lin în voia lui și închise ochii, în timp ce buzele întredeschise așteaptau sărutul cavalerului. Deodată însă un sloi de gheață i se prelinse pe coloana vertebrală. Tresări surprinsă și văzu chipul prințului ca al unei statui de marmură, rece și neclintit. Sări în picioare gata s-o ia la fugă pe
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
împletiți presărați cu mac. Azi se trezi cu noaptea în cap, pentru a avea suficient timp, să gătească pentru pomană. Ieși o clipă în ușa bucătăriei și în treacăt observă că orizontul s-a înroșit, semn că ziua și-a întredeschis genele și se freacă la ochi somnoroasă. Gheorghe e deja treaz și moșmondește încă prin baie. Îl strigă nerăbdătoare: - Hei, omule! Gheorghe! Dă zor și mergi te rog să-mi spargi câteva lemne din cele uscate, că am numai din
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
probleme, bine! Batem palma? - Batem! și își deschise pălmuța care se pierdu în palma lui Gabi. Eu le iubesc pe amândouă, dar și ele pe mine, și o iubesc și pe Angela și te iubesc și pe tine! Ușa era întredeschisă și Laura asculta zâmbind conversația lor. Era fericită că se înțelegeau așa bine, iar Ionuț, în spontaneitatea lui, spuse ceea ce simțea, îl iubea cu adevărat pe Gabi, era tatăl de care ar fi avut nevoie înainte, dar și acum. Ce
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Si ochii mei te caută prin noapte cu sufletul îți cânt in zori de zi, răsfrângeri de lumini ascund prin șoapte tăcerea mi-o îmbrac în nostalgii și bat la porți învălurite în uitare, întredeschid amiaza unui vis... Privirea ta imi e mereu chemare si-mbrațișarea unui răsărit demult promis! Referință Bibliografică: DOR... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1961, Anul VI, 14 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora Dimitriu : Toate Drepturile
DOR... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378478_a_379807]
-
cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane de steluțe multicolore și a simțit greutatea unui munte prăvălit pe cap într-o fracțiune de secundă. A căzut moale pe banchetă, eliberând un icnet dureros din gura-i rămasă întredeschisă... ... Când el se forța să scoată zăvorul de jos al porților grele de fier forjat, după ce descuiase destul de greu lacătul înghețat de la lanțul ce ținea strâns cele două părți, Amalia începea să-și revină. Era încă amețită. În întunericul dens
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
fi îndrăgostiții Ce toata viața s-au iubit! NOUĂ ZI Când zorii zilei bat în geam Clopoțele de cristale, Noaptea-și culcă stelele Pe-a boltei piedestale... Din iatacuri se revarsă Îmbătător parfum de vise... Și sărută dimineața Buze calde, întredeschise... Așternuturi albe-ascund Urme de patimi și iubiri... Ore calde de pasiune Se transformă-n amintiri... Vântul pe aripi zefire Poartă puf de păpădii Păsările cântă corul Ce-ntâmpină o nouă zi... Pasiunile iși culcă dorul Scăldat în roua dimineții... Oglinjoara
LIRCA IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379540_a_380869]
-
lacrimi de cleștar multicolor, totul petrecându-se într-o absolută lipsă de sunet... În așteptarea tunetului ce firesc urmează fulgerului, își lăsă în jos pleoapele și-și ocroti urechile cu palmele devenite apărătoare căușuri. Și zgomotul nu întârzie... Cu ochii întredeschiși de căldura emoției ce-l invadase, zări podeaua. Se reîntregise, iar explozia de lumini și sunete se proiectase în afară, pe cerul negru al iernii pe care o descoperi drept nou peisaj în tabloul ferestrei sale de la Răsărit... Mănunchiuri de
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
mai erau doar un soldat, patriarhul și un grup câțiva oameni adunați în față... așezat în stânga patriarhului, cu căciula lui țărănească, îmbrăcat în haină lungă și cu chip strălucind de emoție și de bucurie e surprins un bărbat... cu gura întredeschisă de fericire, sorbind fiecare cuvânt pe care îl aude, cu mâinile strânse ca într-o rugăciune de mulțumire și cu atenția toată îndreptată spre cel care citește... Un bărbat care radiază... Din tot chipul său inundat de lumină răzbătând fericirea
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Cine-i? întrebă ea pentru orice eventualitate, fiind convinsă că nu putea fi la acea oră decât Sebastian. - Eu sunt, auzi răspunsul lui. - Te rog să mă scuzi, m-a furat somnul. În cinci minute sunt gata, îi spuse ea întredeschizând ușa. - Nu te grăbi că și eu am fost în aceeași situație. Noroc că m-am trezit la timp, răspunse și el în șoaptă să nu trezească turiștii rămași în vilă. Era cât pe ce să ratăm momentul când se
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
îmi place să te ascult, spuse Adriana, apropiindu-se de Sebastian. Acesta îi cuprinse mijlocul cu brațul și o atrase spre el. Adriana îl privea cu niște ochi mari în care parcă străluceau mii de diamante. Buzele roșii i se întredeschideau apropiindu-se încet, încet, de cele ale bărbatului. Fiecare secundă și fiecare milimetru care le despărțea apropierea, era ca un chin, era încărcat de dorința impetuoasă, plină de pasiunea încă neconsumată, neslobozită din trupurile lor înfierbântate de atingerea celuilalt. Trupurile
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva găini roșii și pestrițe, cu aripile îndepărtate de corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată - ochiul adormit. Plictisindu-se de desenele pe care tot încercase să le scrijelească până atunci cu colțul ascuțit al unei pietricele, pe pământul împietrit de uscăciune, Aurelia
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
oglinda celor cunoscute lui, care aci nu-și aveau nici o noimă... Încetează să întrebi de ce ai ajuns aici! Nu știe nimeni! căzu răspunsul la o nouă întrebare ridicată ca uleiul deasupra mării agitate de furtuni din capul lui. Încercă să întredeschidă ochii, dar săgețile violete ale hainelor creaturii, spărgându-se apoi din verde crud în turcoaz, îl hotărâră că e mai înțelept să lase pleoapele plecate. De fapt, eu nu știu nimic altceva decât ceea ce fac de când m-am trezit aici
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
mințile. Ușa de la pensiune era încuiată, ferestrele zăvorâte, perdelele trase, părea mai de grabă o casă părăsită în dogoarea agonicei primăveri decât o casă de oaspeți veselă și primitoare. Încercă să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată în pat, citea între perini. Mihai se repezi în cameră, îngenunche în fața Veronicăi și, glumind, începu să recite câteva diatribe din
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
bine îngrijită”. Se aplecă asupra pătuțului, o sărută pe frunte, o mângâie ușor pe obraji, îi așeză cearșaful cu care era învelită, apoi, privind-o încă o dată din pragul ușii, se întoarse și se îndreptă către cabinetul asistentelor. Ușa fiind întredeschisă, Manuela ciocănind ușor, îmtrebă: - Mă scuzați! Se poate? - Da, desigur! răspunse asistenta. - Eu voi pleca acum și mă gândeam să vă las un număr de telefon, pentru orice eventualitate... Aș vrea să vă rog, dacă se poate, să fiu anunțată
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
întrebat pe Pincio I. Păun. „Noaptea potolit și vântul arde focul în cămin Dintr-un colț pe-o sofa roșie eu în fața lui privesc Până ce mintea îmi adoarme, până ce genile-mi clipesc; Lumanarea-i stansă-n casă, somnu-i cald, molatic, lin”. Am întredeschis ochii. Trenul electric alunecă pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul”. Domnișoara de alături
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
circular, de hora morții n-ai scăpare - atâta doar că ce-a trecut pe viitor va fi călare. NOAPTEA DINTRE ANI Ornată cu beteală pizmăreață, ce goliciunea și-o răsfrânge în delicate cupe de șampanii, fereastra nopții dintre ani se-ntredeschide plictisită de-atâtea repetări abrașe, și-i plânge ochiul ațintit spre viitorul tăinuit de-a omului etern ispită, dar gol, uscat și-ncremenit e ochiul-far pentru trecut, căci viața-i timpul bine drămuit. George PETROVAI Sighetul Marmației 16 februarie. 2012 Referință
STIHURI DIN LUMINĂ (X) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348398_a_349727]
-
de mâncat în casă ! Nu se mai vede nimic. -Săru`mâna! Ecoul balansă lumina lămpii între cei patru pereți întunecați ai camerei de dormit . Nu se mai aude nimic , numai respirația somnoroasă a celor două surori . Ușa dintre camere era întredeschisă. Se dezbrăcă și intră gol în patul răcoros . Își aminti de lampă . O stinse încetișor. Se trezi când o rază îi intră în ochi : nenorocita , tocmai aici și-a găsit locul!Lumina lunii mătura odaia mai ceva decât a lămpii
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
la bunul mers al treburilor în țară, lăsând justiția să se ocupe până la capăt de răufăcători, și a cărui prezență la Cotroceni va însemna deschiderea largă a ușilor celor mai importante cancelarii occidentale (până în prezent, pentru noi au fost doar întredeschise), în primul primul rând ale Germaniei, Austriei și Olandei?! Klaus Iohannis reprezintă pentru noi, românii, chezășia intrării noastre rapide în spațiul Schengen, iar pentru investitorii occidentali, garanția lucrului bine făcut de către ambele părți. Se subînțelege că prin ieșirea românilor la
VOTUL RAŢIONAL ÎMPOTRIVA VOTULUI INERŢIAL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376845_a_378174]