275 matches
-
le-a auzit. „- Dumnezău o vrut să le-audă!“, își zise în gând moașa Săftica și-și făcu și ea cruce... ...Îți mulțumesc Antoane, pentru tot... îți mulțumesc!... femeia vorbea încet, tot mai încet, cu răsuflarea tot mai grea și întretăiată... În genunchi, la marginea patului, pădurarul își purta degetele peste fruntea ei scăldată în sudoare, în timp ce sub licărirea vorbelor din ochii ei, luminițele pâlpâiau tot mai slab, ca un opaiț în care s-a isprăvit seul. Era pregătirea de plecare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
captive acum suntem veșnici (îmi spui) numai atunci simt cum tresaltă timpul împreună cu tine iar secundele se răzvrătesc sub piele în așteptarea unui sărut infinit 21 mai 2011 Siestă soarele curgea pe zidurile caselor lumea întreagă își făcea siesta respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie se înșuruba în mine fără vlagă la o masă sub un umbrar strâmb doi bătrâni rămăseseră prinși în șah etern semănau cu două statui înălbite de timp doar cefele bronzate răbufneau din gulerele răsfrânte ale
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și buzele noastre se jucară până când ne-am văzut nevoiți să luăm o pauză, ca să ne recăpătăm suflul. Mi-am plimbat degetele pe sânii ei. I-am cuprins cu mâinile făcute căuș și i-am frământat, Madeleine murmură cu răsuflarea întretăiată, cum că vrea să se revanșeze pentru ce făcuse familia ei. Cu cât o sărutam și o pipăiam și o gustam mai mult, și cu cât îi plăcea mai mult, cu atât mai abitir vorbea despre ei - așa că am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o pată roșu cu negru. Nu-i așa, domnule Porc? — Vrei să chem un doctor? Îl Întrebă Logan. Bătrânul râse cu amărăciune, iar râsul i se dizolvă În alt acces de tuse. N-are rost, șuieră el, respirând rapid și Întretăiat. Am văzut un mucos din ăla de dimineață. Ți-am zis, domnule Porc: io am cancer. Numai că nu mai e un an sau doi. Doctorul zice acum că mai e o lună. Își lovi pieptul cu o mână pătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a solicita de urgență întăriri și personal medical. Alarmați de zgomot, mai mulți trecători se adunaseră pentru a asista la acest spectacol gratuit. - Ajutați-mă! Nu pot să o scot singur! vorbi din nou bărbatul către Bell și Sachs. Vorbea întretăiat, ca și cum nu ar mai avea aer și ar fi ajuns la capătul puterilor. - Un bărbat a legat-o și a aruncat-o în apă. A încercat să o omoare! Sachs își scoase pistolul și îl îndreptă către el. - La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bătea mai tare. Probabil cei aflați în acel moment la ieșire au crezut că sunt împușcături și s-au întors panicați spre interior, în căutarea altor ieșiri. Aproape instantaneu, incinta fu umplută de o singură voce colectivă, ca o respirație întretăiată. Un murmur al groazei, un muget. Apoi totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Frate, ce m-ai speriat, spuse el schițând un salut și privind în trecere insigna noului-venit. Apoi cercetă fața acestuia. Tu ești înlocuitorul? - Exact. - Cum ai intrat? Ți-au dat cheie? - Am luat de la centru. Vocea îi era răgușită și întretăiată, ca și cum ar fi fost răcit. - Ce noroc pe tine, murmură Luis. Va trebui să împarți cu mine. Corvoada. - Unde e domnul Grady? - În bucătărie. Cu nevastă-sa și cu Chrissy. Cum de ai ajuns așa devreme? - Habar n-am, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la rândul său pe Balzac cum închide ușa, separându-l pe vrăjitor și pe ucenicul său de restul lumii. Capitolul XXXV - O să repet. Dacă vrei, poți avea un avocat cu tine. - Am înțeles asta, murmură Erick Weir cu vocea lui întretăiată. Se aflau în biroul lui Lon Sellitto, în sediul central al NYPD, One Police Plaza. Era o cameră mai degrabă mică, în care predomina culoarea gri, decorată cu - după cum ar spune chiar el dacă ar scrie un raport pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din belșug la Starbucks. Toate chelnerițele au pixuri acolo. E nevoie de el când semnezi pe bonul de la cardul de credit. - Chelnerița era ocupată. Nu am vrut s-o deranjez. - Și ce voiai să notezi? - Ăăă, rosi el cu vocea întretăiată, ora la care începea un film. - Unde e cadavrul lui Larry Burke? - Al cui? - Al polițistului care te-a arestat pe Strada 88. I-ai spus lui Lincoln Rhyme noaptea trecută că l-ai omorât și că i-ai abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
altcuiva. Nervii ei erau direct conectați la volumul și frecvența acelui permanent tump-tump-tump care se transforma treptat în tumpti-tump-tumpti-tump-tump în timp ce inima lui Leigh începea să bată în același ritm. Încerca să respire calm, dar respirația îi era scurtă și precipitată, întretăiată ca a unui pește. În timp ce își examină chipul palid (pe care în zilele bune îl considera “diafan” și în celelalte “bolnăvicios”) în oglinda de pe ușa dulapului din hol, fruntea i se acoperi de un strat lucios de transpirație. Părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
puțin. Nu se poate! Se poate? O privire rapidă în superba vitrină a magazinului confirmă că era adevărat. Tocmai intraseră în sălile sacrosancte ale Marelui Bijutier al cîștigătorilor de Oscar, guru însuși: Harry Winston. — Oh, Doamne! făcu ea cu respirația întretăiată, uitând pentru un moment că șoferul și o vânzătoare înfumurată se uitau la ea cu atenție. — Da, probabil e copleșitor, spuse vânzătoarea și clătină din cap prefăcându-se că înțelege. Este pentru prima data? Adriana își reveni repede. A naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi dorit să plece, dar În jurul lui deținuții stăteau nemișcați și urmăreau terenul de adunare. Japonezii se Întoarseră spre hamal. Ridicîndu-și bețele, Îi dădură cîte o lovitură În cap, apoi făcură cîțiva pași parcă adînciți În gînduri. Acum, cu respirația Întretăiată, chinezul Își cînta sieși, În timp ce sîngele Îi curgea din spate și forma o baltă În jurul genunchilor lui. Jim știa că soldaților japonezi le trebuia zece minute ca să-l omoare pe chinez. Deși fuseseră derutați de bombardament și de perspectiva sfîrșitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
români, kurzi, turci abhazi, finlandezi, hakași, balkari, altai, dungani, persani, abazini, asirieni, tați. Vine o iarnă Îngrozitoare. Tatăl pleacă nopțile de acasă. Aude tropăit de cisme, clinchetul rece al pistolului. Mereu același clinchet afon, având ceva din gingășia morții.Voci Întretăiate. Și plânsetele. Ale mamei. Tata s-a născut În anul 1923 În orașul Reghin. A luptat pe frontul antihitlerist În cadrul aviației române. A participat la dezarmarea trupelor hitleriste la Cluj. A fost decorat cu medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
buza de jos, mâna ți-e Împinsă pe sub un maieu subțire peste forma moale și fierbinte a unui sân mic pe care Îl mângâi inconștient, aproape fără să vrei. „Știam că te uiți la ceafa mea”, Îți spune cu glas Întretăiat, fără să aștepte vreun răspuns, strungărița. Te sărută cu patimă și, cu aceeași mână care ți-a dus mâna ta sub sânul cel mic și fierbinte, Îți mângâie bărbăția, sleindu-te acolo, În vestiarul pustiu mirosind a ulei, a pilitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a ciobanului, care Îl urmărește cu insistență prin imensitatea câmpiei, fugind obosit prin viroagele line. Ciobanul Îl urmărește gâfâind și, aproape sufocat, apucă ceafa străinului undeva printre tufe de scaieți și măceș. Cine ești tu, mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu! Îi răspunde la fel de gâfâit bătrânul cu ochii de foc. Bine, și ce dracului vrei? Am trecut și eu... pe aici. Atât Îi răspunde și gâfâie amândoi. O pală de vânt atinge tufa unui scaiete În vârful căreia arde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Rosario, așa! Ei! În clipa aceea ușa se deschise, apăru Liduvina și, exclamând „ah!“, o închise la loc. Augusto se tulbură mult mai mult decât Rosario, care, ridicându-se iute în picioare, își netezi părul, se scutură și, cu glas întretăiat, zise: — Bine, domnișorule, facem socoteala? — Da, ai dreptate. Dar ai să te-ntorci, nu-i așa, ai să te-ntorci? — Da, am să mă-ntorc. Și mă ierți pentru toate? Mă ierți? — Să vă iert... pentru ce? — Pentru astea, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
răspunse În șoaptă: Annette, ești minunată, mă vrăjești, și În timp ce vorbea un deget alunecă spre sexul ei și se opri, așteptând să fie alungat. Când Înțelese limpede că era total absorbită de nefericirea ei, descriind iar și iar În șoapte Întretăiate nedreptatea care i se făcuse, de parcă nu era conștientă de ceea ce punea el la cale, Începu să se joace blând cu ea Încercând din toate puterile să-i alunge din minte obiceiul de-a ciocăni al soțului ei, până când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din ele nu curgea apă, ci un lichid cleios care i se lipi de degete ca gelatina de pește. Cu toată fuga sa, fugă de copil gras, astmatic, și cu toate chemările sale, care trimiteau ecouri nedeslușite În depărtările cenușii, Întretăiate uneori de un sunet acut și strident, amintind de o strună ciupită, nu reușea să micșoreze distanța fixă dintre ei. Era plin de disperare și spaimă, părându-i-se că țeava nu se va mai termina niciodată. Dar la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nici o diferență. Poate că erau amândoi bolnavi? — A fost o crimă, spuse Dimi. Și dintr-odată, parcă Îngrozit de ce-i ieșise din gură, trase Încă o pernă, Își acoperi capul cu ea și Începu să plângă În hohote. Gemete Înăbușite, Întretăiate, semănând a sughițuri. Fima Încercă să-i tragă perna de pe față, dar Dimi se agăță de ea cu putere și nu vru să-i dea drumul, așa că Fima renunță. Își dădu seama că nu era vorba nici de boală, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase, subțiri, grave sau triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane pneumatice și sunetul slab al vreunei sirene. Toate aceste zgomote nu puteau acoperi liniștea Ierusalimului, liniștea aceea fundamentală, permanentă, pe care, dacă vrei, o poți descoperi sub orice zgomot. Un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În același mod, dar ea Îl Îmbrățișează și Își Înclină capul pentru a-l săruta pe gură, simțind cum perna moale a mustății cedează sub buzele ei și trupul lui Încremenește, luat prin surprindere. — La mulți ani, Burges, șoptește ea Întretăiat și iese În fugă din cameră. Edmund Gosse, versatil om de litere, poet, critic, eseist, traducător, de curând pensionat din postul de director al bibliotecii Camerei Lorzilor, care Îl cunoaște pe Henry James de treizeci și cinci de ani, sosește conform Înțelegerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Prin intercom se auzi: — Pata de pe vizor... nu vrea să dispară... par să roadă plasticul... și brațele mele... țesătura e... Vocea Tinei: — Jane! Jane, pleacă de-acolo! Imediat, zise Barnes. Spune-i să plece imediat. Respirația lui Edmunds se auzea Întretăiată. — Petele... nu mai văd bine... simt... doare... brațele Îmi ard... doare... mănâncă prin... — Jane! Întoarce-te! Jane! Mă auzi? Jane! — A căzut! exclamă Harry. Uite-o colo, lungită... — ...Trebuie s-o salvăm! strigă Ted, sărind În picioare. — Nu mișcă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și nu cunoaște nici o persoană de care să mă pot folosi În articolele de pe pagina-ntîi. Unde-ai auzit de el? Simțea că Sid Îl duce cu vorba. Mi-a vorbit de el un vînzător de porno. Paraziți pe linie, respirație Întretăiată. — Jack, chestia asta cu pornografia e o mare tîmpenie! E numai pentru tipii ăia jalnici cărora nu li se scoală. Las-o baltă și scrie-mi cînd ai ceva serios, gabishe? Trînti receptorul În furcă - bang! - de parcă ar fi trîntit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bună rochie a ei și cu un văl care să-i ascundă vînătăile. Ed Își ținu insigna la vedere - reușiseră să evite presa cu ajutorul ei. Însoțitorii au Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi umfla vălul. Ed se uită În sus, În jos, la stînga și la dreapta - fiecare detaliu Îl ducea cu gîndul la tatăl lui. O promenadă măreață - Main Drag, SUA, 1920 -, cu fîntîni arteziene cu băuturi răcoritoare, tonomate, figuranți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost rezultatul unei alte fantezii a Tabithei, și anume că fratele ei avea întruniri secrete cu spioni naziști în dormitorul lui. A susținut în nenumărate rânduri că, stând la ușa încuiată a dormitorului lui, a auzit rumoare de glasuri vorbind întretăiat și autoritar în germană. În cele din urmă, când nici măcar Mildred n-a putut să ia în serios această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică) a dormitorului lui Lawrence mai devreme în după-amiaza aceea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]