218 matches
-
emanciparea ar fi câștigat o adeptă coerentă etcaetera etcaetera. Nimic, vai, din toate acestea; doar stuful, mirosul de nămol, droaia de copii și bărbatul ursuz și cărpănos care săptămânal îi trăgea câte o mamă de bătaie soră cu moartea. Situația întristătoare în care am găsit-o nu ne va împiedica să o numim „Doamna Știucî”, pentru că uriașele ei calități ieșeau la iveală în singura împrejurare în care puteau să se manifeste: gătitul. Episodul 140 TOT RĂUL SPRE BINE într-adevăr, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un catren care prevestea un destin, versuri pe care le reproduc Ion Voiculescu și Liviu Grăsoiu în volumul Poezii de V. Voiculescu, Editura Minerva, 1983, Biblioteca pentru toți - «Poetului dr. V. Voiculescu : Sub cerul-n veci întunecat Trăiși o viață întristătoare Răsari ca soare întârziat, Însă răsari tot soare”. Cum să nu-i fi plăcut lui Vlahuță versurile lui V. Voiculescu? Ele defineau însăși Poezia: Cerească floare, albă, strălucită, Cu blând miros de rai, e Poezia. Sămânța ei de îngeri e
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Mihalache (redactor-șef al revistei ,,Ateneu") a ales cehovianul Urât mai trăiți, domnilor!, pe care dramaturgul l-a adresat locuitorilor plicticoși ai planetei, spune Gorki, ,,cu glas frumos și sincer". În ciuda acestui titlu, Carmen Mihalache se oprește puțin asupra aspectelor întristătoare ale vieții. Cu glas frumos și sincer, autoarea preferă să scrie despre cele două mari iubiri care i-au marcat destinul: cărțile și teatrul. ,,Dependentă de cărți", ,,la umbra lor" de când era ,,fată în floare", Carmen Mihalache trăiește într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre fundul mahalalelor acestora e totdeauna plin de mâzgă și anevoie te scoate în câmpul acoperit de ciulini, unde, într-o pustietate întristătoare, se arată heigheșul, fără o floare, fără un arbor, cu lespezile albe de piatră deasupra lăcașurilor veșniciei. Spre șabăs, deodată toată viața aceasta se oprește. Se aprind lumânările; stăpânul familiei, la masa curată, își începe ruga. După o săptămână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i se răspundea. Știu asta pentru că l-am văzut. Mai mult decât încercarea de a afla pe neașteptate ce își spun unul altuia oamenii, îl interesa un alt joc, rareori înțeles de ceilalți, care mie mi s-a părut întotdeauna întristător. Își lua un pahar, deși se putea foarte bine și fără el și deseori așa era, dar, dacă își lua un pahar pe care îl tot ducea la buze, prefăcându-se că soarbe, nimeni nu-l mai întreba nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce i se răspundea. Știu asta pentru că l-am văzut. Mai mult decât încercarea de-a afla pe neașteptate ce își spun unul altuia oamenii, îl interesa alt joc, rareori înțeles de ceilalți, care mie mi s-a părut întotdeauna întristător. Își lua un pahar, deși se putea foarte bine și fără el și adesea așa era, dar, dacă își lua un pahar pe care îl tot ducea la buze prefăcându-se că soarbe, nimeni nu-l mai întreba nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
N-o să-mi spui că nu știi ce se petrece cu tine“, continua Ioana. „N-o să-ți spun așa ceva pentru că n-ai să mă crezi. Dar încercările continuă și mă apasă mai departe și încă poate mai rău.“ „O, ce întristător!“ „Îți bați joc de mine?“ „Câtuși de puțin. Și nici nu mă gândesc la tine decât indirect. E întristător că încă mai am de așteptat să te destinzi, să-ți dai, naibii, frâu liber, să faci tot ce cred eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că n-ai să mă crezi. Dar încercările continuă și mă apasă mai departe și încă poate mai rău.“ „O, ce întristător!“ „Îți bați joc de mine?“ „Câtuși de puțin. Și nici nu mă gândesc la tine decât indirect. E întristător că încă mai am de așteptat să te destinzi, să-ți dai, naibii, frâu liber, să faci tot ce cred eu că se poate face cu mine, să mă iubești înainte de toate. Te încrunți din nou. Am întrecut măsura, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu cu sosia ci cu "persona" reală a poeziei străine. Așa și numai așa putem locui acest Babel, convenind că astfel rumoarea sa incontinentă coagulează și discursuri accesibile nouă. Cât privește reprezentarea poeziei românești în Europa, o socotesc total insuficientă, întristător de puțin cunoscută, nedrept de ignorată, îngrijorător de superficial ofertată. Suntem liberi să plecăm din România, am visat la această libertate cu toți porii deschiși. În perioada interbelică, în perioada "marilor clasici" chiar, scriitorii noștri se duceau în Europa pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
turcii și armenii la Shafak, de curând indienii la Kiran Desai. Cu gândul fiind eu mereu la România - ca orice român preocupat de soarta țărișoarei și a literaturii ei -, nu pot să nu constat un lucru simplu și mai degrabă întristător: toate aceste etnii par să posede un grad infinit mai mare de exotism și culoare decât bieții români. Să fie asta din cauză că încă nu s-a găsit scriitorul român care să surprindă adevăratul pitoresc al locuitorilor vechii Dacii sau pur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
marginea gropii pe jumătate săpată și nu se mai ridica. Cei care mai trăiau încă erau urcați pe cai sau purtați pe brațe de soldați; afetele tunurilor erau pline de bolnavi" 400. La 31 iulie, divizia 1 a văzut defilând întristătorul cortegiu al generalului Yussuf, care se întorcea la Constanța cu soldații săi, aducând bolnavii pe caii spahiilor. Neputând să se ajute unii pe alții, trebuiau să evite cu orice preț aglomerările umane. Coloana cu soldați nu s-a oprit din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și dispăruse. Nici semnele de punctuație nu rămăseseră. Dar bunicul păstrase literatura. Nici un îngheț din lume nu poate distruge literatura. în camera strâmtă de sub brazii înalți, lângă pianul mecanic care, cu anii, se dezacordase - în plus, unele acorduri erau acum întristător de neterminate, pentru că unele note dispăruseră - acolo, în aburii moi de la bucătărie, bunicul mă conducea în lumea plină de libertate, imaginație, căldură și autenticitate a literaturii. în memoria lui se afla, după cum am spus, întreaga literatură a lumii. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dădea Însă credibilitate teoriei că totul se petrecuse Într-un moment de nebunie temporară. Nu era cu putință ca o persoană Întreagă la minte să aleagă un sfârșit atât de Înfiorător, atât de dureros. Sau atât de șocant și de Întristător pentru familie și prieteni. Când Alice suferise cea de-a doua criză, la sfârșitul anilor ’70, și Își Întrebase tatăl dacă greșea gândindu-se la sinucidere, bătrânul Îi răspunsese senin că nu avea nici o obiecție față de faptul că dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiind primit sau pătrunzând prin efracție, am făcut o groază de lucruri plăcute ori dezgustătoare. Am pornit-o din nou pe străzi. Am deșertat în mine cantități incomensurabile de vin prost. Nici vorbă să mai fi fost om-fluture. Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru tot omenetul. Fiul lui, ca și alții de-aceeași vârstă se mutaseră în teritoriul artificial al rețelelor de socializare, unde inventaseră reguli noi, dar acolo nici nu răsărea, nici nu apunea soarele, iar locatarii acelor aglomerări erau niște avataruri întristătoare. Pe de altă parte, de ce ar fi trebuit el să-i judece, tocmai el, care nu-și pusese ancora nicăieri, și, în plus, dacă lumea întreagă nu se făcuse decât unul și-același port? Ologul i-ajunsese ca un frate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Lisabona, a plănuit o istorie a literaturii portugheze în 36 de volume și chiar a scris vreo douăzeci. Fără nici o pregătire științifică, a abordat antropologia și etnografia, încadrînd tot ce știa - și nu știa mult - într-un sistem de o întristătoare, sterilă rigiditate. Dominat de ambiția sistemului, însuflețit de o putere de muncă feroce, condus de câteva idei fixe - a scris o viață întreagă, în cele mai felurite domenii, de la folclor și pedagogie până la istoria literară și politică, și cele peste
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Mai mult moartă decât vie. Așa și eu plâng de jele, De plânsul iubitei mele, Amar și necazuri grele - Cum să pot trăi cu ele. Oh! jalnică despărțire, Face să-mi țin chinuirea, Face dorului prăznuirea, Inimei mele peire. Pre întristătoarea soarte Rău se bate să mă poarte, Dorul mă ajunge foarte Vai, necazuri pân-la moarte. Ilenuță bobocică, Ce despărțire ne strică, Greu nour se mai ridică Într-o vârstă subțirică. Mă-grăbesc de-a mă aduce Târziul să nu m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vorbește la noi În mileniul trei despre televizor și realitate și informație și moartea culturii, de parcă s-ar descoperi cine știe ce continent spiritual, arcul voltaic, America. Uite de cîte ori a fost descoperită, dragile mele cititoare, pînă și de americani. Destul de Întristător străvechiul fenomen actual pe care sîntem obligați să-l inventăm și să-l trăim, care ne arată ca un ecou, ca picătura chinezească, de argint, În creștet, că experiența n-are nici cea mai mică legătură cu realitatea chiar dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vrei reții scene cu Fane pălmuindu-l pe Ifrim sau cu acel soi de Hatari aberant pe ulițele blajine ale unui port la Dunăre, totul fiind Într-o asemenea măsură idiot, Încît multă vreme după Încetarea proiecției ești urmărit de Întristătoarea constatare că n-ai pistol, ca să tragi și tu În cultură sau ce-o fi asta, așa cum știi, cum poți, cum propovăduia Hipocrat la căpătîiul unui lepros. Nenorocirea acestui film, care mai afișează și aerul obiectivității doar pentru faptul c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am pățit taxatorului sau cum se numește la ei cel care perforează și, fără nici o speranță, doar așa, la plesneală, ca să ne compătimească cu ipocrizie un străin, ne-am dus doi flăcăi și am povestit În cuvinte puține dar sugestive Întristătoarea situație În care ne găseam teutonului În uniformă, omul a zîmbit, a deschis un dulăpior, a scos un receptor, a format un număr sub privirile noastre Încă sceptice Însă pe cale de-a Înflori, și a vorbit cu mecanicul trenului Köln-Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fie folosită de comitet pentru trimiterea de ajutoare În domeniul sanitar. Ne-am așezat solemn pe niște scaune cu spătar Înalt, cred că din secolul de aur, În jurul unei mese imense, Într-adevăr rotunde, și toți mi-au ascultat expozeul Întristător, În liniște, nemișcați. Pe urmă s-au scos stilourile, tot În tăcere, și s-au completat cecuri. (După o lună a sosit Într-un Moroieni stupefiat aparatură medicală ultramodernă, cu care nimeni n-a știut ce să facă.) Și, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rînd pentru propria-mi plăcere - cînd scriu sînt stăpînul lumii, stăpînul inelelor, iau un Oscar pentru costume -, din păcate nu mă mai pot Împiedica să mă gîndesc la cum va ieși cartea din tipografie, la copertă, cronici, premii și alte Întristătoare nimicuri.) În al doilea rînd, am debutat tîrziu pentru că am așteptat să mai ia avînt regimul socialist - „nimeni nu apreciază mai mult valoarea cuvîntului scris decît regimurile polițienești” spunea Calvino. CÎnd colo, s-a prăbușit. I.M. Ce suferințe are proza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că un orășel oarecare ar fi fost devastat de țăranii răsculați și că se vorbește despre mobilizarea armatei... După-amiazi se întîlni cu preotul Belciug foarte îngrijorat: ― Mi se pare că am nimerit rău cu venirea în țară. Se aud întîmplări întristătoare, nu știu cât sunt de adevărate. La hotel îmi spune portarul c-au sosit jidani de prin Moldova, care povestesc grozăvii mari... ― Pe-aici așa-s oamenii, domnule părinte! zise Titu cu o siguranță în care începea totuși să se amestece neliniștea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poți pune absolută încredere când pornești împotriva țăranilor; în orice moment te poți aștepta să te măcelărească propriii tăi soldați. ― Domnule prim-procuror, cum îți explici dumneata că tocmai în acest județ frumos dezordinile au luat niște proporții atât de întristătoare? întrebă deodată Baloleanu ca să-și risipească gândurile negre și să-și alimenteze curajul. Toma Grecescu nu făcea teorii sociologice decât rareori, în rechizitoriile de la jurați, când era silit să combată pe vreun apărător mai pretențios. Firește, atunci se pregătea. Întrebarea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de scârba de sine. În timpul copulațiilor cu prostituatele nu exista un contact, o relație reală, deși cele două trupuri se pătrundeau. Era o ejaculare pur și simplu, un soi de masturbare în doi. Ce rușinos! Ce dureros! Era ceva profund întristător în această domolire a simțurile, în acest sfârșit al tensiunii sexuale care obsedează atât". Dimpotrivă, jocul flirtului i-a dat ocazia să descopere o cu totul altă latură a sexualității. Nu dimensiunea animalică a acesteia, ci aspectul său uman. Nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]