218 matches
-
sunt deprinși a da totul și nu-și pot esplica că ceea ce e defavorabil adversarului meu e favorabil vederilor mele, chiar daca n-aș avea un folos direct de acolo. [22 - 23 mai 1881] ["ESTE ÎNTR-ADEVĂR ÎNTRISTĂTOARE... ] Este într-adevăr întristătoare priveliștea pe care o prezintă ziarele guvernamentale, mai ales de la un timp încoace. Este știut că ziarul "Romînul" nu s-a respectat niciodată, dar a ajuns, de câtăva vreme, la un grad de neomenie care pune pe gânduri pe oricine
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Terenul e cu totul mlăștinos, piciorul se cufundă la orice pas, de aceea e mai bine de a nu ținea deloc seamă de ele. Dar existența și înmulțirea unei asemenea ramure publicistice cată a se considera ca un fenomen foarte întristător în viața publică. [23 decembrie 1881] ["ZIARELE AUSTRIACE CONSTATĂ... "] Ziarele austriace constată cu satisfacțiune că presa conservatoare din Anglia favorizează interesele și necesitățile monarhiei vecine în cestiunea dunăreană. Foile din Londra merg chiar mai departe decât cele austriace și nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și credință În voia dumnezeiascăă”280. Aducem În atenție În acest sens și cuvintele pline de Duh ale celuilalt mare Paisie, și anume Sfântul Paisie Velicikovski - stareț al Mănăstirii Neamț († 1794) care nutrea următoarea convingere : „De va răbda cineva cele Întristătoare, va dobândi și pe cele Îmbucurătoare, că cel ce este tare Întru cele amare, acela va dobândi și pe cele dulci”281. Marele duhovnic al Moldovei și al țării noastre, Cuviosul părinte Ilie Cleopa revelează cuvintele Sfântului Efrem Sirul care
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
câțiva consilieri programul inaugurării noului sediu din Copou . Construcția palatului universitar Întâmpinase unele dificultăți, semnalate Ministerului Instrucțiunii Încă din vară. Într-un document din 11 iulie, Întocmit de cancelaria Rectorului, raportorul scria: . Raportul mai scria că: „O altă Împrejurare foarte Întristătoare este starea de infecțiune În care se află mai multe părți ale clădirii, Între care Însăși marea sală a bibliotecii, din cauza curioasei chibzuințe adoptate de nu știu cine, de a se Închide În tot timpul lucrărilor interioare privatele propriu-zise și a se
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
mici de 7, nu se poate!" "Ei, lasă..." și-a început pledoaria Eminescu, izbutind, în cele din urmă, să obțină aprobarea exigentului director. Așa a ajuns în sala teatrului viitoarea vedetă a Naționalului ieșean... Tot pe tema Eminescu-teatru, o relatare întristătoare. Începe spectacolul. Instalat în rândul I, poetul nu dă nici o importanță reprezentației. Răsfoiește agitat o carte. Ceva îl enerva, drept pentru care începe să rupă filă după filă, exclamând în gura mare: "Dobitoc! Dobitoc!" Șuțu comentează: Nimeni n-a înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
umbra lor deasă, împovărați de ani.. păreau niște moșnegi frânți de șale, istoviți și lipsiți de vlagă. Desfrunziți, cu trunchiul noduros și crengile strâmbe, sucite într-o coroană împuținată, păreau niște ființe fantastice încremenite, cătând spre cer. Era mult prea întristător, să-i revezi astfel.. Poate că.. ne așteptau!”, mă bătu un gând. Martori, veniți din alte vremi, îndepărtate, cu istoria și taina lor, știută numai de ei și de cerul care-i acoperea... Poate, ne așteptau... Bieții de ei!.. Cât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mele ca printr-un văl subțire, atât este de densă negura ce a cuprins orașul, de mai multe zile. Copacii desfrunziți se înșiră înnegriți cu brațele ridicate spre cer, implorând o rază de soare. Spectacolul insuflă fiori și inspiră cugetări întristătoare asupra modului greșit cum a fost creată lumea bântuită de stihii, vânt, umezeală, ger, neguri, camere de deputați, jurnalistică mincinoasă, corupție abjectă, tranziție prelungită „sine die” fără nici o „luminiță” la capătul tunelului etc. etc... Făptuitorul a toate își poate, mult
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
82 71 Șeicaru, op. cit., pp. 82-85. Considerînd acest incident drept tipic, iar credibilitatea lui Șeicaru mai puțin decît garantată, atunci cînd era implicat direct, autorul le-a cerut membrilor familiei Iorga să confirme relatarea. Aceștia au confirmat toate aceste amănunte întristătoare 72"Neamul românesc", 7 martie 1937 73 Vezi Nicolae Iorga, Pagini de critică din tinerețe, Craiova, 1921, passim 74 Călinescu, op. cit., p. 541 75 Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești: introducere sintetică, București, 1929, p. 7 76 O luptă literară, în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Mihalache (redactor-șef al revistei ,,Ateneu") a ales cehovianul Urât mai trăiți, domnilor!, pe care dramaturgul l-a adresat locuitorilor plicticoși ai planetei, spune Gorki, ,,cu glas frumos și sincer". În ciuda acestui titlu, Carmen Mihalache se oprește puțin asupra aspectelor întristătoare ale vieții. Cu glas frumos și sincer, autoarea preferă să scrie despre cele două mari iubiri care i-au marcat destinul: cărțile și teatrul. ,,Dependentă de cărți", ,,la umbra lor" de când era ,,fată în floare", Carmen Mihalache trăiește într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
din China, mai precis, este vorba de domnia împăratului Icigio și a împărătesei Sadako. Impresiile și cugetările din jurnalul intim zuihitsu, Însemnări de căpătâi, privind interioarele încăperilor, veșmintele, fastul ceremoniilor, lucrurile dragi, drăgălașe, fermecătoare, gingașe dar și lucrurile dezolante, nesuferite, întristătoare, dezamăgitoare, vulgare, asociate cu evenimente din viața proprie și a celor de la Curte, creează o imagine interesantă a lumii japoneze a timpului. Pentru frumusețea textului, exemplificăm câteva fragmente. Lucruri drăgălașe: Un prunc de vreo doi anișori, umblând în patru labe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și "ieșirea din sistem" Pentru mult timp cititorul specializat l-a cunoscut pe profesorul Paul Cornea prin două categorii de texte, de-a dreptul incompatibile: cărțile captivante, îndeosebi despre secolul al XIX-lea românesc, și producțiile ideologice de un conformism întristător din Scânteia de la începutul anilor 19502. Părea de necrezut că unul și același personaj este autorul lor. În special după 2006, odată cu revoluția arhivelor, a apărut și o a treia categorie de surse: documentele emise de diversele Secții ideologice ale
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Doinaș cred că nu oricine are dreptul să-l judece. Sîrbu ar fi putut, însă l-a iertat, căutând la el sprijin în clipele de restriște. Cât despre Negoițescu, "geniul pustiu și pustiitor", cum îl caracteriza Gary, nu-i oare întristător aflând (vezi Ion Vianu, Exercițiu de sinceritate) că singurul mod, naiv-sublim, prin care găsea el să se răzbune pe Eugen Barbu, era să-l toarne cu năduf la Securitate? Și, apoi, cum s-a stins bietul Nego, singur și bolnav
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
un catren care prevestea un destin, versuri pe care le reproduc Ion Voiculescu și Liviu Grăsoiu în volumul Poezii de V. Voiculescu, Editura Minerva, 1983, Biblioteca pentru toți - «Poetului dr. V. Voiculescu : Sub cerul-n veci întunecat Trăiși o viață întristătoare Răsari ca soare întârziat, Însă răsari tot soare”. Cum să nu-i fi plăcut lui Vlahuță versurile lui V. Voiculescu? Ele defineau însăși Poezia: Cerească floare, albă, strălucită, Cu blând miros de rai, e Poezia. Sămânța ei de îngeri e
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ultime două decenii se deosebește de cea din anii recenți, dar va mai dura până când se vor estompa efectele nocive ale primilor ani de după 1989. Din nou, este ciudat cât de lent se deprinde cultura politică a democrației parlamentare. Este întristător cât de greu intelectualii găsesc un ton convingător prin firescul logicii, forța argumentului și exprimarea cristalină (să nu uităm excepțiile). Nu pot să nu mă refer la câte un program TV de discuții de actualitate, dar și spirituale (cred ca
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
turcii și armenii la Shafak, de curând indienii la Kiran Desai. Cu gândul fiind eu mereu la România - ca orice român preocupat de soarta țărișoarei și a literaturii ei -, nu pot să nu constat un lucru simplu și mai degrabă întristător: toate aceste etnii par să posede un grad infinit mai mare de exotism și culoare decât bieții români. Să fie asta din cauză că încă nu s-a găsit scriitorul român care să surprindă adevăratul pitoresc al locuitorilor vechii Dacii sau pur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de expresie artistică, așa cum socotea doctrina clasică, deoarece „Toată firea lui tinde spre independență, întreaga lui persoană arată în mod evident că n-ar putea fi folosită ca material scenic.” El propune dezrobirea teatrului de sub „tirania textului”, deoarece este chiar „întristător” acel spectacol în care un om exprimă gândirea altuia, în forma în care acesta a conceput-o, însă exhibând în public propria persoană. Craig recomandă actorilor un joc „deasupra sentimentelor personale și deasupra sensibilității nervoase”, „o nouă manieră de joc
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
am suportat. Aceste momente triste se reactivează și devin dureroase cu prilejul unor aniversari, comemorări, sărbători. Ele se activează atunci când cei din jur se bucură și uită de necazuri. Mulți dintre noi sunt „beneficiarii” unor asemenea momente de aducere aminte Întristătoare, traumatizate, de a căror povară nu putem scăpa. Personal, Îmi amintesc În fiecare an, Înainte de Paști, de o săptămână de frică și de prigoană psihică care a Încercat familia mea, prin 1951 1952. Părinții, Învățători, fuseseră dislocați din școala În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Evident, celor doi li s-a transmis, și pe această cale, nemulțumirea unor importante segmente ale electoratului numai că asta constituie doar o parte a întregului. Isteria anti-Le Pen riscă să oblitereze alte explicații. Franța s-a dovedit un întristător bastion al simpatiei față de comunism. Hegemonia stângii radicale a fost atât de opresivă, încât, pe harta ideogramelor politice, Hexagonul arăta ca fratele vestic al stelei roșii din vârful Kremlinului. Gânditori de calibrul unui Raymond Aron erau beșteliți nu doar de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de scârba de sine. În timpul copulațiilor cu prostituatele nu exista un contact, o relație reală, deși cele două trupuri se pătrundeau. Era o ejaculare pur și simplu, un soi de masturbare în doi. Ce rușinos! Ce dureros! Era ceva profund întristător în această domolire a simțurile, în acest sfârșit al tensiunii sexuale care obsedează atât". Dimpotrivă, jocul flirtului i-a dat ocazia să descopere o cu totul altă latură a sexualității. Nu dimensiunea animalică a acesteia, ci aspectul său uman. Nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
poetică. Iar pe poetul de atunci mi-l închipui având o liniște olimpiană, chiar dacă scria Povestea lui Ghilgameș, Rămăyana, Rubayatele sau Cântarea Cântărilor. Vorbeam într-un poem de tinerețe despre acest timp care e "corigent la visare". E o constatare întristătoare nu numai pentru poeți. În lumea asta toate mărețiile s-au întâmplat pornind de la un vis. Dar în perioada noastră modernă postmodernă lucrurile s-au schimbat. Cum spunea și bunul Eminescu, modelul în absolut al oricărui poet român adevărat: Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dimensiunile unui "curtean în mînă c-o lalea", pentru constantul lui oportunism, pentru opacitățile sale critice, dar nu mai puțin ideologice; toate punctate cu obiectivitate și strict documentate. O anchetă din "Contemporanul" (1976) asupra filosofiei românești prilejuiește o amară și întristătoare concluzie, valorificarea tradițiilor gîndirii filosofice românești este o iluzie, și marele vinovat este sistemul "ce a răpit filosofiei ceea ce o fundamentează: libertatea, dragostea de înțelepciune, deschiderea pluralistă, confruntarea ideilor". Marxismul rudimentar din România a metamorfozat filosofia într-o anexă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un act de normalitate de foarte multă lume. Foarte ușor în astfel de cazuri poți fi taxat drept "antisemit", chiar dacă dăduseși dovezi clare de contrariu, adevăratul criteriu de clasare fiind punerea pe același plan a grozăviei totalitare Gulagul-Holocaustul. O observație întristătoare a Monicăi Lovinescu și la îndemînă a fi constatată zi de zi, interesul scăzut pentru cumpărarea cărților, din fericire numeroase ca titluri, ce analizează trecutul postbelic, este motivată de mizeria financiară. Dar să nu se scrie despre ele, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
păgână, și care tot așa e și în zilele noastre (chiar dacă aici s-a elaborat Talmudul de la Ierusalim). Zabulon și Neftali, în schimb, ca și portul Genesareth, care nu mai este un port și se numește Ginossar, sunt și mai întristătoare. Visam cândva, dacă-mi mai amintesc bine, ca, în lipsa efuziunilor spirituale (fiecare după capacitățle sale) să transform un clasic sight-seeing tour într-un exercițiu de infuzie peisageră și de telepatie vizuală. Îmi jurasem să mă impregnez nu atât cu negii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cum se zice. Captivați cum erau de visul unei umanități light, fără mămică și grai local, care se autogenerează, înaintașii noștri ne-ar fi fost de mare ajutor dacă și-ar fi dat seama la timp de persistența acestui reflex întristător. Evreu și refractar, Maxim Rodinson nu-și ascundea, spre sfârșitul vieții, dezamăgirea de a vedea în juru-i atâtea spirite care inițial detestau naționalismul și care, odată trecuți de vârsta de cincizeci de ani, îmbrățișau cauza unui "naționalism teologic". Cum laicitatea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu Iahve. La urma urmei, dacă dintre toate colinele acestei planete, Dumnezeu a ales Sionul, a vrea să te întorci la Sion fără ca Dumnezeu să se întoarcă și el aici ar fi un lucru lipsit de logică. Faptul cel mai întristător, în această curioasă involuție a statului Israel (o invenție laică), pe pământul lui Israel (reminiscență biblică), este copita măgarului: vârful avansat al spiritului pozitivist, cel al fondatorilor acestui stat, s-a transformat în vârful de lance al supranaturalului. Dacă bunii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]