1,357 matches
-
al unei mame ce-și arată unui musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta foarte tînăr. Așa cum dormea, nu-i puteai asocia În nici un chip imaginea lui Cost cu beregata tăiată În fața oglinzii, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să cedeze: promisiunea restituirii Transilvaniei de Nord (aflată sub dominație sovietică) și cea de atenuare a rigorilor materiale ale aplicării armistițiului. [...] Guvernul impus de Vâșinski regelui se autointitula cu o formulă înșelătoare «de largă concentrare democratică». În realitate, el era întruchiparea unei tipice coaliții fictive, întrucât, sub conducerea comuniștilor, cabinetul nu cuprindea decât partide și organizații aliate ale PCR sau criptocomuniste (cei care aveau să lărgească numărul comuniștilor, atât de puțini la data de 23 august 1944 - circa 1000 de membri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
așa face, îmi pare rău, nu aveam cum să-l evit, regret...”, „domnule” - o pauză de dispreț superior - „n-ai ce vorbi, e un personaj absolut dubios, ai văzut ce-a îndrăznit să spună?”. În Aulă, soția lui Pârvulescu e întruchiparea suferinței cu prestanță, în rochie lungă, cu voal negru cu găurele, peste-o pălărie gen anii treizeci, ținută de văduvă de lux, grande dame. Pe peretele din dreapta, într-o frescă azurie cu mai mulți luceferi și-un Car Mare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
piele de țipar, domnișoară Alexander. — Atunci probabil că ești foarte mândru de el, zice Brandy. Va trebui să i-l vâri între dinți ca să-i ții gura deschisă. Așază-te pe el, dacă trebuie. Brandy surâde la picioarele mele ca întruchiparea răului. Prin ușă se aude de la parter zăngănit de cristal autentic spart. — Grăbiți-vă! strigă Parker. A început să spargă lucruri! Brandy se linge pe buze. După ce i-ai deschis gura, bagă mâna și prinde-l de limbă. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, târguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspândiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o târfă, o târâtură și o șarlatană care‑i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într‑un lupanar din Siria. Simon n‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căuta să‑i explice pe text (sau ce mai rămăsese din manuscris), cu pilde simple și moralizatoare, cum un gând, umbra unui gând ori o imagine pot duce prin magia cuvântului sau a vrăjii necuvântului, până la starea de grație a Întruchipării... Jeshua Krohal va părăsi În zori odaia Maestrului (În care izul cărților legate În piele era Înăbușit de lemnul santalului care ardea În menore de bronz, suveniruri de la un pelerinaj. Se Întoarse la crâșma „Corona“, comandă gulaș și o stacană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth‑Swanson - scuzați‑mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dânsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămân siderată, cum s‑o fi simțit doamna Nina Roth‑Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrânului și blajinului Moise“, pe vremea când Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și tancurilor și artileriei, domnul Whittier spune: — Poate trăim exact așa cum ne este dat. Poate că uzina noastră planetară ne procesează sufletele... cum trebuie. În ani câinești O poveste de Brandon Whittier Niște îngeri, asta-și închipuie că sunt. Niște întruchipări ale milosteniei. Aranjate mai bine decât le-ar fi hărăzit Dumnezeu, cu soții lor bogați și genele lor bune, cu dinții lor frumoși și tenul curat. Mamele astea care nu lucrează, ai căror copii adolescenți sunt la școală. Nu lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mamei sale. Renar depășea, ca înălțime, pe fratele său, era suplu și blajin, știa întotdeauna cât și ce să spună, politicos și deosebit de inteligent, se vedea că familia e mândră de el. Mătușa Vera se topea de dragul lui pentru că reprezenta întruchiparea aspirațiilor ei de viitor. Voia să-l facă medic, să-l însoare cu o fată de familie bună și să-l vadă în fruntea clanului doctoricesc. Luana îl privi pe Renar cum stă țeapăn înfipt în scaun și ridică ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și Alexe de la biroul lui impozant. Porecla era cu siguranță malițioasă, ca și toate celelalte porecle găsite cu ușurință de soții Alexe. Oaspetele cu toracele inundat de grăsime, cu mușchii feței atârnând flasci, cu ochii roșii, pungiți, părea a fi întruchiparea vieții dezorganizate, exact opusul unei vieți spartane. Căzuse de câțiva ani în patima alcoolului și nu mai reușea să se redreseze. Se însurase și divorțase. Locuia tot împreună cu mama lui, o matahală cu pielea roză, cu ochii verzui, pierduți între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-ți șubrezească încrederea. Cine știe dacă, în taină, nu jinduiește și el după faimă, dacă nu se crede, cumva, cel mai bun? Așa cum ședea, prăbușit pe bancă, moale, masiv, dărâmat, cu obrajii puhavi, cu ochii roșii de nesomn, părea o întruchipare a decrepitudinii umane. Stai, ia loc, te rog, domnișoară. O apucă de încheietura mâinii și o trase spre el. Era umed, lasciv, privirea cu care o învălui, voit provocatoare era atât de artificioasă încât o cutremură. Îi plăcea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gata oricând să intervină, tot așa, din umbră, ca o prietenă universală ce era, să tempereze conflictele cu sfaturi bine gândite, extrase dintr-o experiență destul de îndelungată, oferindu-se deseori ca exemplu, ea o adevărată martiră, nu-i așa, o întruchipare a sacrificiului a devotamentului matern și deseori reușea să amelioreze situația, să-i facă pe tineri să fie mai înțelegători unul față de altul, să fie conștienți că au de partea lor tinerețea și dragostea, daruri de care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o mai lungim așa. Și cum ea îl privi mirată, cu obrajii aprinși, ca de purpură, el continuă, să ne căsătorim adică. Cum sta așa, într-o parte, cu genele plecate, grele de-o lene interioară. Ovidiu părea a fi întruchiparea plictisului. Și tu ce zici? îl întrebă Carmina și-și privi unghiile. Ovidiu era ca un dar al Sidoniei, îl primea fără să se bucure sau să se întristeze, nu simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este sterilă? Zilele petrecute cu profesorii Alexe au trecut ca fulgerul. Era relaxant să privești de jur împrejur, să-ți saturi ochii de imagini frumoase. Pe profesori îi mai însoțea o pereche, erau minunat de frumoși amândoi, păreau o adevărată întruchipare a erosului, a idealului. Nina îi zicea femeii Cosânzeana și bărbatului, Făt-Frumos. Tot timpul drumului, numele lor reale nu au fost pomenite. Cei doi erau tăcuți și se arătau atașați unul față de celălalt. Parcă deasupra lor plutea un pericol, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Non omnis moriar” (Nu voi muri de tot). pe această cale strămoșească, zestre în procesul de formare a poporului român s-au suprapus, într-o perfectă osmoză, principiile bisericii creștine tradiționale, propovăduitoare a vieții veșnice de apoi. Cea mai înaltă întruchipare filozofică și artistică despre VIAȚĂ și MOARTE a poporului român o întâlnim în Miorița. Ciobanul - care știe că viața trebuie trăită și că moartea sosește la ceasul hotărât de soartă - vede în cei doi poli ai existenței doar două momente
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
copilărie, instinctul de conservare îi anihila tristețea prin joc: "Jocul împins la extreme, exacerbat, urmat de râs, acel râs catartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
copilărie, instinctul de conservare ți-a anihilat tristețea prin joc. Jocul împins la extrem, exacerbat, urmat de râs, acel râs cathartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să depășești tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări. Acum nu mai știi nici să te joci, nici să visezi, nu mai poți nici să râzi. Iată cum zâmbetul ți se contorsionează într-o grimasă binevoitoare! Nu-ți mai rămâne decât să-ți proiectezi tristețea pe creaturi tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
actor, din Chirilă și Halipa, mirosul de pește, din Prunilă, gândurile, din Nilă Hagiu, titlul romanului, din Mihai Dinu, urechile și mustața, din Any Palade, dobitocia, fapt ce uimi pe țiganul, proful de biologie, văzând în eleva lui, Piranda ideală, întruchiparea țigăncii Cerestina, Preoteasa țigănimii de pretutindeni, cu pielea aromată ca o Coca-Cola și ochi de smarald. Și îi căzu cu tronc, trimițându-și la Dracu' deontologia profesională. Ea neagră, el negru, s-ar fi căutat noaptea în pat, două bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cârciumii habar n-aveau că există. Viața lor, în faza de implozie era concentrată aici și în bar, acum consumând băutura pe scaune cu numele fiecăruia. Regula de timp, spațiu și acțiune a Teatrului lui Stanislavski era rezolvată. Urma acum întruchiparea personajului în acord cu etica vremii și transfigurarea realității fără a sparge canoanele prin sublimare sau extorcare a înțelesului ei metafizic. Adevărul care reieșea din textul vorbit și sorbit era realitatea sublimă în mizeria ei sublimă. Nimic subtil, nimic mascat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin întruchiparea unei povești pe care, deși o trăiai, nu ți se părea că există decât spusă de acești actori. Nu mai știai care e cea reală sau dacă realitatea nu are mai multe fețe, una mai deșucheată decât cealaltă. Mergând, intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aș fi crezut. Din partea unui străin, adresa aceasta părea să aibă mai puține conotații. Un scandinav putea trăi în acest oraș fără să prezinte profilul versaillez. Izbucnii într-un râs răutăcios când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple și-o fac despre lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci goluri cu sticlă. Le detest funcțiunea. Ferestrele le servesc locuitorilor unei case să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea în zilele acelea, erai idolul tuturor, cavalerul în armură strălucitoare al virginelor, întruchiparea capitalismului pentru cei de vîrsta mea, mîngîierea pe care o așteptau toți bătrînii decrepiți. Numai idolul ei nu, acuma îmi dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine că aici e cheia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
moment în care ducele de Valentino era în plină expansiune, cucerise cîteva state din nordul Italiei și era bănuit de intenția de a cuceri și Florența, cum povestește Guicciardini. Nici Cesare n-a beneficiat de lectura doctrinei machiavelice, deși era întruchiparea primă a machiavelismului. De ce n-am privi dedicația și mai ales pe aceasta ca un pretext? Cărțile au destinul lor, un destin care a decis ca Principele să fie mai mult decît o carte a acelui timp: un vademecum al
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
zei să nu fi făcut state puternice." Deși îi era prea cunoscută criza morală, corupția sălbatică din timpul papei Alexandru VI, cel incriminat de Guicciardini în Istorii, și cauza atitudinii anticlericale din epocă, Machiavelli nu întîrzie în detalii ocazionale și întruchipări vremelnice ale puterii papale. Pe el îl interesa locul instituției în stat și pe aceasta n-o discreditează. Dimpotrivă, îi acordă un credit enorm de instituție, sine qua non în obținerea ordinii civile, fără să afecteze independența statului, în concluzia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu-și afle liniștea, ci să bîntuie prin catacombele cetății, putînd reveni la viață, dacă tot i-a plăcut atît de mult dragostea, numai cînd un tînăr sedus de ea Îi va săruta de trei ori fiecare din cele trei Întruchipări fantomatice: de broască, de șarpe și de femeie. Abia atunci dînsa, reîntrupată ispititor, Îi va putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]