2,225 matches
-
cale, iar caricatura lumii bune, văzută caragealian, e calpă. Ca și personajele sale autentice, prozatorul nu-și putea înstrăina condiția. Scriitorul a trăit drama unui moș Mărian, fără a fi avut tăria să recunoască eșecul (Ultimul armaș) strădaniei de a întrupa artistic o lume străină din material pe care nu-l cunoștea și, de aceea, nu-l putea stăpîni. Noroc că există, din lumea urbană, capodopera Mara care are intuiția de a înfățișa posibilitatea coabitării - între neamuri diferite - Națl și Persida
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
Pămîntul apare ca ne-lume a rătăcirii. Din punct de vedere al istoriei ființei, el este astrul rătăcitor" (Heidegger). Dacă Răul poate fi socotit un dat inițial al omenirii, el cunoaște o devenire, o istorie, evoluează în anume ritmuri, se întrupează într-o fenomenologie datorită căreia atinge uneori cote maxime, nu numai prin decantările conștiinței ce-l răsfrînge, ci și prin contextualizarea sa de ordin social, politic, moral. Și oare secolul XX, colector al unor orori fără seamăn, nu alcătuiește un
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei vitalități renegate, ostile sieși: Pe un cîmp cu lumînări aprinse/ Numai seului meu
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
o autocunoaștere, sub imboldul evadării din lumea contemplativă în cea a istoriei. Însă această conștiință etnică, în fine conturată, e nemulțumită de sine. Dînd glas unei astfel de nemulțumiri, învățatul domnitor moldovean ar inaugura la noi "spiritul de critică", ar întrupa "primul fenomen de criză din spiritualitatea românească, pînă atunci echilibrată și împăcată; nu mulțumită cu sine, dar împăcată cu ceea ce i-a fost dat să fie". Dar contrariat, pe neașteptate contrariat, se arată Noica în chiar înregistrarea "spiritului de critică
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
sub tot felul de forme, de un număr nesfîrșit de ori. Singurul lucru ce diferă, în timp și spații și în funcție de mode și de gusturi, e retorica. Pentru moment, din spectrul larg de virtualități ficționale în care s-ar putea întrupa filozofia, aleg basmul. Și anume, basmul cult, aflat, precum știm, în plin reviriment, fapt care mă face să sper că omenirea în ansamblu mai are, totuși, o șansă, în pofida a orice. Nu e întîmplător că cel dintîi volum din Harry
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
prezent, avem nevoie pentru ca, înfruntîndu-i, confruntîndu-ne cu ei, să revenim și noi, măcar din timp în timp, într-un fel de actualitate. Doar știm demult, și tot de la un vrăjitor, că sîntem din plămada din care sînt făcute visele. Ne întrupăm, din cînd în cînd, prin visele sau prin lectura celorlalți. Desigur, numai dacă am făcut ceva notabil - în cronicile vremurilor sau măcar într-un jurnal. Însă tot jurnalul propriu poate să ne și ucidă. Distrugi pe cineva, dacă îi distrugi
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
lui Dumnezeu e din ea și sfinții sunt din El”<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 143 43 Ibidem, p. 143 footnote>. Cinstirea Maicii Domnului trebuie să aibă un corespondent real În viața noastră, noi fiind chemați să-L Întrupăm duhovnicește pe Mântuitorul, În sufletul nostru. Tot Sfântul Simeon menționează că Maica Domnului L-a născut trupește pe Hristos, În chip de negrăit și fără bărbat. Iar sfinții toți Îl au ca unii ce L-au zămislit pe El după
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
o pastă moale În care ia chip În mod ușor Însăși persoana celui ce comunică cuvântul”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 36, În Filocalia rom., vol. VI, p. 145 footnote>. După ce Cuvântul lui Dumnezeu S-a Întrupat din fecioara Maria și S-a născut din ea trupește În chip de negrăit și mai presus de cuvânt, fiindcă nu se mai poate Întrupa sau naște trupește iarăși din fiecare din noi, ne Împărtășește spre mâncare trupul Său preacurat
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
36, În Filocalia rom., vol. VI, p. 145 footnote>. După ce Cuvântul lui Dumnezeu S-a Întrupat din fecioara Maria și S-a născut din ea trupește În chip de negrăit și mai presus de cuvânt, fiindcă nu se mai poate Întrupa sau naște trupește iarăși din fiecare din noi, ne Împărtășește spre mâncare trupul Său preacurat, pe care l-a luat din trupul neprihănit al preacuratei Născătoarei de Dumnezeu. Și mâncând acest trup al Lui, fiecare din noi, cei credincioși, care
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, pe tine te măresc cetele Îngerilor și oamenilor”<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, În Filocalia rom., vol. V, p. 86 footnote>. Fecioara Maria e Născătoare de Dumnezeu pentru că Dumnezeu-Cuvântul s-a Întrupat și s-a făcut om și S-a unit la zămislire cu templul (umanitatea) pe care l-a luat din ea. Nașterea lui Iisus din Fecioara Maria depășește orice altă minune, cum ne Încredințează Petru Damaschinul spunând: „Și nimeni nu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
și din ea și prin ea s-au născut toți oamenii, așa și Născătoarea de Dumnezeu, primind pe Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl În loc de sămânță, L-a zămislit și L-a născut numai pe Unul-Născut din Tatăl dinainte de veci și Unul-Născut și Întrupat din ea, În zilele de pe urmă”<footnote Ibidem, p.144. footnote>. Numai ea, stând Între Dumnezeu și oameni, L-a făcut pe Dumnezeu Fiu al omului, iar pe oameni fii ai lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă a mărturisit Întotdeauna și a
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
premii. Desigur, acest lucru are importanța lui, dar ceea ce ne interesează, mai ales, este formula filmică propusă de autori. Povestea lui Baasar - un câine vagabond acum, odinioară câine la o stână, împușcat de un hingher și care refuză să se întrupeze - conform credinței - în om. Căci lumea oamenilor este lumea urii, a violenței, a trădării, a lucrurilor efemere ce alterează adevărul și veșnicia. " Filmul spune o poveste mai curând simplă, dar prin stilul ei noi dorim să-i propunem spectatorului o
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
am vîndut și îți voi spune îndată de ce. În schimb, am vîndut străinilor aici, în atelier. Expoziția de la Paris, din tulburatul an 1989, era constrînsă vamal, așa că totul trebuia să se reîntoarcă. Cea de la Veneția, de anul trecut, s-a întrupat din suita de "Uși celebre, uși umile", care era deja proprietatea unei firme. Lucrările nu-mi mai aparțineau. Știu dintr-o legendă locală că ai vîndut cîteva tablouri bodyguarzilor din suita lui Mitterand. Așa e? O fi. Îmi place legenda
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
nouă, pe avîntul luat în cea precedentă, pentru fiecare operă nouă să-mi cuceresc un public nou". Sigur, cu ceva total nou nu poți veni... Amprenta... Da, amprenta... predestinată. Lucrările de-acum se înscriu, cumva, în figurația ce s-a întrupat în expoziția mea din 1999 de la București, de la Galeria Orizont, care a produs, cred, oarecare impresie: niște făpturi, niște desculți ai lumii, care merg și tot merg și nu mai ajung nicăieri, totul consumîndu-se într-o ceață gri, într-o
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
ancorează omul pe un teren ferm - cel al valorii, al universalului și transcendentalului -cruțîndu-l astfel de vremelnicie, de arbitrar și zadarnic. Rostul unor scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum îl vede Steiner, este de adevărați salvatori ai omenirii. Poezia întrupează setea de absolut; tărîmul esteticii îl vindecă pe om de neputințele istorice și biologice inerente constituirii sale. Arta, într-un cuvînt, e izbăvitoare. Argumentele oferite de Șklovski în sprijinul ideii sale provin din analize la diverse opere literare celebre. La
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
de la bulbii luminoși ai narciselor/ de pe mormîntul din inima lumii, la stelele căzătoare/ ale nopții pe care o bem, adesea, din vin" (Laudă ție, obsesie blondă a morții). Treapta cea mai înaltă a raportului erotic cu universul pe care-l întrupează lirismul aci discutat îl constituie acest amestec al regnurilor, această mitologie instantanee a fenomenalului ce revelă, metaforic, o contopire deplină a aparențelor plastice între ele, ca și cu sufletul intens contemplativ al poetului, în virtutea unei esențe unice: "N-am mai
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Ana Blanadiana e azi cea mai cunoscută poetă din România. Celebritatea sa literară e însoțită și augmentată de una de ordin cetățenesc, asociere de astădată benefică, menită a spăla rușinea bardului politizat, aflat la remorca propagandei totalitare, așa cum s-a întrupat în numeroase, din nefericire, cazuri, de la Mihai Beniuc la Adrian Păunescu. Întrebarea care se pune (și-o pune poeta însăși) e dacă această reputație de excepție ar putea fi sinonimă cu o supremă satisfacție, cu "fericirea". În cazul în care
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
și filogeneză devin, iată, accesibile, prin creația artistică! Este aici însuși sîmburele poeticii clasicismului weimarian, ce tinde a fixa universalul în particular, permanența, prezentul continuu, în procesualitatea devenirii: ceea ce este "tipic" este concomitent necesar și normativ, este ideea ce se întrupează, dar care, fără trup, nu poate fi. Revenim pe pămînt: dacă, în principiu, romanticii germani n-au agreat cîtuși de puțin doctrina goetheană și clasică a "tipurilor", unii dintre ei, în faza entuziasmului cu care au însoțit ridicarea împotriva Franței
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
ton hegemonic, ci rațional, prietenesc și frățesc, folosindu-se de forța argumentelor corecte și de iubire. Aceste valori se impun parcă de la sine, nu numai datorită autorității Părinților, ci a acelei autorități divine care conferă acestor valori tărie și perpetuitate. Întrupate în creștinii dedicați asemănării cu Hristos, aceste valori morale perene ca: dreptatea, adevărul, modestia, jertfirea pentru aproapele, prietenia, curajul, cumpătarea, cinstea, dragostea etc. pe care ni le îmbie orice scriere patristică, nu sunt prezentate ca niște simple noțiuni abstracte, ci
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
simfonie între vorbele și faptele lor, se rugau la Dumnezeu ca să le dea putere de a grăi, pentru ca, acei ce le ascultă sfaturile, să ajungă mai buni și să primească de la Dumnezeu puterea de a asculta și de a le întrupa în faptă așa încât să nu mâhnească pe cei care le grăiesc 117. Ei știau că binele lor se află în binele aproapelui 118 și că dacă lipsește lucrarea faptelor, nu ne poate fi de nici un folos numele de creștin 119
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
neajunsurile sănătății și avantajele bolii", cu acea justețe pe care totdeauna anomalia și-o poate adjudeca în instanța interiorității noastre. * Doar talentul poate fi o primejdie pentru un alt talent. * A judeca înseamnă a te sustrage vieții, a prezuma că întrupezi o valoare superioară vieții. * A crea: într-un fel a suspenda reflecția, a te lăsa în voia unei stihii care modelează capricios tot ce aparține trăirii tale, inclusiv elementele reflecției. * Momentele în care nu gîndești, fiind totuși traversat de gînduri
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
efectiv și în parametrii prezentului: o casnică rutinieră, cu trei copii și fără nici un orgasm la activ. Vasilica Oncioaia izbutește la debut o fină caricatură a tipului respectiv de feminitate "entuziastă". Defel ușoară nu a fost sarcina actrițelor desemnate a întrupa ipostaza ingenuă a fetițelor la vîrsta pubertății, a purității absolute, dar și a curiozității demonice și a revelațiilor celeste. Iscoditoare și întreprinzătoare, cu o miopie pedant speculată, Gabriela Crișu - Vari copilă - și-a asumat menirea de inițiatoare în tainele trupului
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
fără complicații și ambiguități formale. Vocea narativă aparține unei persoane care o cunoaște pe Maryna la o petrecere unde fusese invitată întîmplător și unde aude diverse fragmente de conversație, bîrfă, mici certuri, pe care încearcă să le deslușească. Povestea se întrupează din asemenea eforturi de înțelegere, din curiozitate și lipsă de discreție. Opțiunea autoarei pentru o asemenea strategie introductivă e interesantă, pentru că îți lasă impresia că te strecori pe furiș în viața cuiva, că tragi cu urechea, fără ca pînă la urmă
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
însăși și Dreptatea însăși, și Adevărul însuși”; și aceasta ne explică de ce mireasma parfumurilor divine este infinit mai plăcută decât a tuturor mirodeniilor umane puse împreună. Cineva ar putea gândi că acest contrast - dintre micimea excelenței umane și „virtutea absolută” întrupată în Cuvântul divin - ar putea descuraja aspirația și efortul uman, dar Sfântul Grigorie, dintr-un motiv sau altul, refuză să admită aceasta, deși este sigur că virtutea umană nu se poate ridica la înălțimea Bunătății Divine 50. Sufletele atrag o
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
va trebui, firește, să reacționăm. Și încă deosebit de energic. Până atunci, însă, cred că noi, jurnaliștii, ar trebui să acordăm măcar prezumția de nevinovăție unui politician a cărui competență, onestitate și, de ce nu, fidelitate față de o idee - fie ea și întrupată în Traian Băsescu - n-au fost niciodată puse la îndoială.
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]