1,988 matches
-
pe-o mare furtunoasă. Un chelner venea În fața lui, dar nu era conștient că e condus. Cuvinte licăreau În mintea lui și deveneau fraze. Spui că sunt un trădător al țării mele, dar nu-mi recunosc țara. Pașii prin pasajul Întunecos, excrementele lângă zidul fără geamuri, fețele Înfometate. Aceștia, se gândi el, cei care au o datorie față de individul În frac de acolo sau față de cel de colo, aceștia nu sunt slavi. Ei sunt săracii Întregii lumi. El stătuse În fața tribunalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
putea ajunge repede și ușor la ea. Trebui să-și răsucească două făclii și să iasă din gaură, printre saci, fără să le stingă. Deschise ușa adăpostului cu multă Îndrăzneală, pentru că acuma era pregătită să descopere orice, dar noaptea era Întunecoasă și nu era nimeni În jur. Adună o mână de zăpadă, se Întoarse În magazie și Închise ușa după ea. Curentul iscat de Închiderea ușii Îi stinse făclia. Tânăra Îl chemă pe doctorul Czinner, dar nu auzi nici un răspuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Sfidezi concurența cu bașii. Zgâlțâi ferestrele. Lași baltă linia melodică și te apuci sa zbieri versurile. Vorbești urât și te înfigi în fiecare cuvânt mai deocheat. Acum îi domini pe toți. De fapt este un joc de putere. În baia întunecoasă, stând pe veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie pătrată de carton, lucioasă și fină, cu muchiile învelite în pâslă, cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
degete. Își înfige unghiile în pielea de pe dosul mâinilor mele până reușesc s-o prind de încheieturi și să-i sucesc mâinile în sus și-n lături. Cartea cade și, lovindu-mă cu picioarele, o zboară cât colo; în parcarea întunecoasă, care răsună de țipete îndepărtate, nu e nimeni care să vadă. Asta e viața pe care am avut-o. Asta e fiica pe care știam că aveam s-o pierd cândva. Din cauza unui iubit. Din cauza unor note proaste. A drogurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Lazăr, înspăimîntat de amenințarea acestuia, că abia după ce l-a văzut dormind de-a binelea, cu obrazul pe teancul de programe, a îndrăznit să meargă după paravanul de zid, la toaletă, grăbindu-se să iasă cît mai repede din culoarul întunecos. Mai tîrziu însă, gîndurile i s-au mutat, aiurea, la viscolul de afară, la întroienirea altor ani, în ceața cărora încearcă să găsească răspuns la întrebarea: unde a mai văzut-o pe bătrîna cu cățelul în brațe? E drept, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sunt povești de adormit copiii, o simplă bătaie de joc. Eu vorbesc despre teroarea adevărată. Cea care pândește din umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul pândește automatul de colo. Și a arătat înspre un automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din nou, zguduindu-se. Își mișcă șezutul, aplecându-se într-o poziție didactică, de profesor. — Știi poezia aceea a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-i refacă pansamentele și să-i pregătească ceva pentru cină. Până și simplul gând că ar putea să bea alcool îi făcea greață. Și cum ar fi putut să se ducă într-un bar? Bull revăzu interiorul de la Cerbul. Era întunecos și plin de fum acru. Peste tot erau bărbați în costume, cu mutre de porci, care se sprijineau de ce apucau. În clipa în care Bull ar fi intrat pe ușile batante, ochii lor căprui și stinși s-ar fi pironit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avea înainte de a-i spune lui Bull, cu un accent fals țărănesc: — Ce-ar fi să ne rostogolim un pic, dragă? Bull se ghemui și ieși cu spatele din grădină. Se simțea rușinat și înjosit. Îndreptându-și umerii pe strada întunecoasă, privi în sus, către Archway. Era acolo, arcuit în noapte. Saltul unic ce ar fi putut să-i aducă probabil ușurarea. Podul Sinucigașilor. Parcase pe o stradă din apropiere și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și-o să mă înhațe. Unde naiba să mai fug? Uite-l p-ăsta cum rânjește. Ce zici să fac? Să te duci dracu, asta. M-am furișat pe după mașini până spre Băiuț. Am luat-o prin spatele blocului, prin grădina întunecoasă de acolo. Ceva îmi bubuia înăuntru și făcea ca trenul. Dacă ar fi Migu sau Pipiță să-i întreb unde-s alea două. Nu era nimeni. Eu doar - și mă târam pe burtă peste pământ și frunze de la un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
timpul ăsta stupid: atunci sau cândva, cel mai bine e acum: dormi Matei, mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, BauBau te-a pândit ce te-a pândit de acolo, după colțul umbros al camerei lui tata (veșnic așa, întunecos, de acum până pururea și-n vecii vecilor amin) n-are nimic a face dacă tata va mai veni vreodată va aprinde lumina va cere senvișuri va citi va pleca iarăși, pentru totdeauna altundeva, ce contează e aici și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spun că doar blestemata asta de mâncărime este singura care mă obligă să-i dezvălui tot acel carnagiu dichisit cu teroare și sânge, cu spaimă și agonie, pe care aș fi vrut să-l pot păstra ferecat în cel mai întunecos colț al amintirilor mele? Ce va crede el - să lăsăm acum pentru prima oară ușa larg deschisă - despre noaptea aceasta care se furișează duminica la ora două după-amiaza după perdele ca o pisică (ireală, străvezie, amenințătoare), ca un linx ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de ce, dar câștigam întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic, un dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune ca să te țină ascuns cu orele, cu un fotoliu (ca tronul unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în rostul și mersul tainic al lumii ar semăna izbitor cu soarta unei legume (hai să spunem o ceapă abandonată în ger), nici măcar pentru motivul, altminteri chibzuit și pertinent, că hărțile nu s-au îndeletnicit până acum cu misterele grădinilor întunecoase și împrejmuite cu gard ale blocurilor de patru etaje, ci doar pentru că, în unele cazuri, numai memoria mai poate trasa granițele unor locuri, pentru a descoperi și decodifica în chiar inima lor punctul central în jurul căruia se învârte totul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
n-am de gînd să insist mai mult asupra acestui subiect. Am să revin mai Încolo. Mama făcuse un morman uriaș de hîrtie, pe care o trăgea cu mare efort după ea și o Îndesa În peștera aia mică și Întunecoasă pe care o găsise. Însă, ajunși aici, nu trebuie să ne lăsăm atît de distrași de trista cacofonie a gemetelor și horcăielilor ei de obeză demnă Încît să pierdem din vedere Întrebarea fundamentală : de unde venea toată hîrtia asta ? Ale cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spulberat de bombe, așa că aducea destul de mult cu felul În care va arăta Piața Scollay mai tîrziu În această poveste, și era iarnă și frig și nu era nimic de mîncare. Casa lui, ce mai rămăsese din ea, era foarte Întunecoasă și friguroasă, așa că acest băiețaș Își petrecea cea mai mare parte a timpului stînd În fund pe trotuar, la adăpostul unui perete luminat de soare, unde era un pic mai cald. Stătea acolo ore Întregi În fiecare zi și visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu se pișase și nu făcuse nimic nimeni, n-a avut tocmai darul de a-mi potoli pofta, așa că probabil, imediat ce am fost În stare să merg de-a bușilea, bălăbănindu-mă pe picioare și să ies din colțul meu Întunecos afară, În pivnița luminată de lămpi de neon, pentru mine imensă ca un ocean, mi-am pus deoparte capitole Întregi. SÎnt convins că aceste pagini masticate mi-au asigurat baza nutrițională pentru - și poate chiar au cauzat În mod direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
culinare, bancuri porcoase, boli, nașteri, execuții - toate astea și multe altele le-am Înmagazinat În trupul meu. Da, recunosc, le-am Înmagazinat Înainte de a fi pregătit. Îmi amintesc perfect, aproape visceral, cum stăteam, foarte mic, strîns ghemotoc Într-un colț Întunecos, pe un strat de hîrtie făcută ferfeniță (viitoarele mele mese), cum mă apucam de burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vagă neliniște Începuse să roadă ușor la marginile minții mele. Mergeam grăbiți În șir indian, cît de aproape de clădire puteam ; am luat-o În sus pe Cornhill și apoi În josul unei alei Înguste. Eu eram ultimul din coadă. Aleea era Întunecoasă și avea același miros precum cel ce venea dinspre TOALETĂ, doar că mai puternic. Probabil că exista vreun soi de mîncare aici, pentru că le-am auzit pe mama și pe Luweena ronțăind la ceva În bezna din față. Nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În fiecare noapte prăvălia, să-mi adun curajul și să mă strecor pe sub ușa de la pivniță, ca să caut provizii În piață, să mă chircesc la umbră, să mă tîrăsc prin burlane, să alerg cît mă țin picioarele de la un loc Întunecos la altul. Jurnalul unui tîrÎtor de noapte. Pe măsură ce trecea timpul, zilele se făceau mai reci, apoi mai calde, și am Început să observ schimbări În jurul meu, și nu mă refer la cele cîteva floricele chinuite ce se ițiseră pe cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
7 În fiecare săptămînă, În ziar apăreau și mai multe știri deprimante despre așa-zisa renovare a Pieței Scollay. Multe magazine din zonă Închiseseră deja, după ce-și lichidaseră toate stocurile de marfă prin vînzări de proporții, iar acum stăteau, Întunecoase și goale, dincolo de ferestrele barate cu foi de placaj, În vreme ce altele arseseră pur și simplu din temelii. Însă chiar și În aceste condiții, Norman se făcea că plouă și-și vedea mai departe de ale lui. Și Încă mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tunel, care să indice faptul că strămoșii mei se aventuraseră vreodată pînă aici. Am urmat panta țevii de scurgere prin podea, spre locul În care era conectată de o țeavă mult mai mare ce venea de jos, printr-un puț Întunecos. Am Împins cîteva fărîmițe din tencuiala căzută peste margine și am ascultat cum ricoșează acestea, lovindu-se de pereții puțului, urmată de tăcere, acolo jos de tot. Am dedus că trebuie să fie același puț și aceeași țeavă groasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se Încheie cu distrugerea planetei. Am citit de dimineață pînă seară, vreme de o săptămînă. Noaptea trebuia să mă opresc, dat fiind că nu ajungeam la Întrerupătorul de pe perete. Caietele erau pline de idei minunate și, În timpul nopților lungi și Întunecoase, unele dintre ele au prins viață, În visele mele. Însă n-am găsit nici o poveste despre un șobolan. Cuvîntul șobolan nu apărea, nici măcar o dată. Am rămas aici, mîncînd Sunshine și cîntînd la pian. Am cîntat și m-am gîndit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dumnealui ar dori să audă ultimele știri și i-am spus că dumneata o să-i Îngădui, poate, să asculte... Poftim Înăuntru, zise Rowe deschizînd larg ușa În fața musafirului - primul care-i călca pragul. La ora asta, camera lui era foarte Întunecoasă: camuflajul din ferestre oprea ultimele raze de lumină, iar unicul bec electric fusese acoperit cu un abajur improvizat, de teama crăpăturilor din tavan. Golful Neapole se contopea cu tapetul de pe perete; puțina lumină iradiată de scala aparatului de radio avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bănuiesc cei ce-și trăiesc viața În tihnă, frecventînd garden-party-urile, asistînd regulat la liturghie, petrecîndu-și weekendul la țară, jucînd bridge cu miză redusă și avînd cont deschis la băcanul din colț. Nu era o lume interlopă, deși pe coridoarele ei Întunecoase și tăcute te puteai Întîlni cu vreun corupător de minore sau cu vreun falsificator de bani Încă necondamnat. În această lume, Îți petreceai timpul (căci trebuia să ți-l petreci Într-un fel) intrînd dimineața În vreun cinematograf, alături de alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ponce. Clopoțelul, ascuns sub porticul În stil victorian timpuriu, sună, trezind un ecou ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina viață ce mai rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]