223 matches
-
o lampă mică, de noptieră, pe care o puneam înapoia jețului, acoperind-o cu șalul ei, și care ne dădea în odaie o lumină umilă, în care formele ei se rotunjeau și se bronzau. Maitreyi nu putuse suporta multă vreme întunerecul... Vroia să mă aibă cu toți ochii, cu toată setea ei de mine, și îmbrățișarea din întunerecul celor dintâi nopți o înspăimîntase. Adesea mă întrebam când doarme, căci pleca întotdeauna în zori, iar peste două-trei ceasuri (în care timp medita
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care ne dădea în odaie o lumină umilă, în care formele ei se rotunjeau și se bronzau. Maitreyi nu putuse suporta multă vreme întunerecul... Vroia să mă aibă cu toți ochii, cu toată setea ei de mine, și îmbrățișarea din întunerecul celor dintâi nopți o înspăimîntase. Adesea mă întrebam când doarme, căci pleca întotdeauna în zori, iar peste două-trei ceasuri (în care timp medita și scria, ca să mă desfete pe mine a doua zi, la birou, cu poeme și scrisori făcute
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
face să sufere atât, căci ar fi dorit să exalte altceva în oameni decât o simplă poftă de posesiune.) Mi-au trecut atunci prin fața ochilor și alte scene: Khokha, de pildă, cu care a întîrziat Maitreyi mult pe verandă, în întunerec, și a venit la masă turburată, iar băiatul nici n-a avut curajul să apară, într-atît, credeam eu, era excitat. Și toate amănuntele acestea mă chinuiau, și mi se părea că toți o doresc pe Maitreyi, că ea se abandonează
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lângă mine, gata să se dezbrace de îndată ce eu închideam ferestrele, gata să mă îmbrățișeze și să plângă. Mă gândeam că nu e posibil ca numai d'upă două-trei săptămâni de dragoste, Maitreyi să-mi fie luată. Cum stam singur, în întunerec, o revedeam în toate colțurile, în toate atitudinile ei de îndrăgostită, uitam toate chinurile pe care le îndurasem din pricina ei, toate îndoielile, și simțeam cum crește în mine, fără hotare, o dragoste pe care Maitreyi niciodată n-o bănuise. Așteptam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le găsesc. Ardea o lampă de acetilenă, și câțiva drumeți se odihneau fumând huka, cu pufăituri lungi, potolite. M-au privit toți cu mirare, și unul a ieșit chiar în șosea, să mă vadă cum pornesc mai departe, singur, în întunerecul dinainte. Nu știu până la ce ceas am mers și prin ce sat am trecut. Nu-mi era nici somn, nici obosit nu mă simțeam, ci marșul acesta în întunerec începuse chiar să mă încînte, adormindu-mi oarecum gândurile și flatîndu-mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în șosea, să mă vadă cum pornesc mai departe, singur, în întunerecul dinainte. Nu știu până la ce ceas am mers și prin ce sat am trecut. Nu-mi era nici somn, nici obosit nu mă simțeam, ci marșul acesta în întunerec începuse chiar să mă încînte, adormindu-mi oarecum gândurile și flatîndu-mă puțin, căci credeam că o fac aceasta din prea mare suferința, o fac pentru Maitreyi. Am găsit pe drum, la câțiva metri de șanț, o fântână cu acoperiș și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-i puteam spune decât atît: ― Maitreyi, Maitreyi... Am plecat în a șaptea zi de la despărțirea mea de Bhowanipore. Am plecat după ce ultimele două nopți le petrecusem ascuns în fața casei lor, spionând lumina în odaia Maitreyiei. A fost tot timpul întunerec. Chabù a murit în aceeași zi. XIV Lunile pe care le-am petrecut în Himalaya, într-un bungalow dintre Almora și Ranikhet, sunt prea triste și prea senine pentru a le putea povesti, ca o urmare nefirească la dragostea și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Adrian în șoaptă, în acest habitat, după cât știu, numai eu sânt poet. Cu alte cuvinte... Dar Orlando îl dădu prietenește la o parte și-și apropie urechea de ușă. Ascultă câteva clipe, apoi o deschise cu multă luare-aminte. Surprins de întunerecul și tăcerea din sală, făcu un pas și strigă: - II Comandante! Atunci se auzi, foarte încet, ca venind de departe, o orchestră, și în sală, în mai multe părți deodată, începură să pâlpâie lumini palide, parcă de luminări și de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de altcineva. Când vrei, am să te urmez. Nu mi-e frică. Dar înainte de a pleca, aș vrea doar să te mai întreb: versurile mele, Leana, versurile mele, toate câte au fost? - Le auzi pe străzi, Adrian, le auzi în întunerec, după miezul nopții, în grădini și în cârciumi, pretutindeni unde m-ai trimis să le cânt... -... Toate câte au fost, repetă emoționat Adrian, versurile toate, de la începutul începutului... - Am făcut cum mai învățat, continuă Leana. Le-am împărțit. Le-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
limpede, întinzîndu-se, nesfârșită, în toate părțile. Cerul era turbure, fără stele, semănând mai mult cu o negură de munte. Și deodată, apropiindu-se de pom, dădu cu ochii de locotenent. - Nu v-am recunoscut adineaori, domnul începu încurcat. Era încă întunerec. - Nu mă grăbeam. V-am ascultat discutând, și mă interesa și pe mine. Ai învățat multe de la Ivan. Probabil c-a fost si el, cândva, filozof, adăugă zâmbind. Dar de-acum înainte trebuie să ne grăbim. Ne așteaptă ceilalți. Porniră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
coborî privirile și-mi căută ochii. Parcă ar fi voit să mă fulgere. - De ce n-ați avut noroc? mă întrebă ridicând glasul. De ce trebuie să vă prăbușiți înainte de vreme? Îi scăpărau ochii de parcă ar fi fost mâniat. - Vă prăbușiți în întunerec pentru încă o mie de ani. Întunerec, în adânc, tot mai adânc... Își trecu mâna pe frunte, parcă ar fi vrut să ofteze. Apoi se întoarse spre Leopold. - Schicksal! spuse el zâmbind amar. - Schicksal! repetă celalt. Von Balthasar își puse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar fi voit să mă fulgere. - De ce n-ați avut noroc? mă întrebă ridicând glasul. De ce trebuie să vă prăbușiți înainte de vreme? Îi scăpărau ochii de parcă ar fi fost mâniat. - Vă prăbușiți în întunerec pentru încă o mie de ani. Întunerec, în adânc, tot mai adânc... Își trecu mâna pe frunte, parcă ar fi vrut să ofteze. Apoi se întoarse spre Leopold. - Schicksal! spuse el zâmbind amar. - Schicksal! repetă celalt. Von Balthasar își puse brusc casca și mă privi din nou
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Moșu s-a oprit și a început să caute toiagul. Căuta pe marginea șoselei, acolo unde ne spusese el să începem șanțurile. Von Balthasar îl privea fermecat. - Așa se va întîmpla și cu voi. După o mie de ani de întunerec, o să vă aduceți aminte. Și o s-o luați de la început... Moșu a dat de pietrele smulse și fărâmate de dinamită, și-a plecat genunchii și a întins mâna, a început să pipăie. Lua în mână, una câte una, pietrele pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întîmpla! Dumnezeule, câte nu s-ar fi putut întîmpla! O biată lanternă electrică de buzunar. Abia mai luminează, căci o am din timpul războiului, de când eram cercetaș. În orice clipă s-ar fi putut stinge, și am fi rămas pe întunerec. Și nici măcar nu eram unul lângă altul. Eu o luasem înainte, grăbind pasul, căci presimțeam că bateria e pe sfârșite. Și ne-am fi trezit deodată în întunerec, pierduți aici, în acest pod plin cu lăzi și cufere acoperite de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
orice clipă s-ar fi putut stinge, și am fi rămas pe întunerec. Și nici măcar nu eram unul lângă altul. Eu o luasem înainte, grăbind pasul, căci presimțeam că bateria e pe sfârșite. Și ne-am fi trezit deodată în întunerec, pierduți aici, în acest pod plin cu lăzi și cufere acoperite de praf și pânze de păianjen, și nici n-aș fi îndrăznit să strig, să te chem. Șopteam doar: Vlad, parcă Vlad sau Vladimir te cheamă, nu e așa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
păianjen, și nici n-aș fi îndrăznit să strig, să te chem. Șopteam doar: Vlad, parcă Vlad sau Vladimir te cheamă, nu e așa? Vladimir, mă auzi?... Dar nu mă puteai auzi, pentru că rămăseseși mult în urma mea și, orbecăind prin întunerec, te depărtai tot mai mult de mine, și nu mă puteai auzi. Chiar dacă aș fi îndrăznit să ridic glasul, tot nu m-ai fi putut auzi, pentru că tocmai atunci începuse să bată vântul, și aici, în podul acesta, dărăpănat de la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dărăpănat de la bombardament, unde vântul se aude sinistru, ca la teatru, când se pregătește să izbucnească furtuna... Se opri brusc, suflând greu, extenuat. - Nu m-aș fi rătăcit, vorbi calm celalt. Nu m-aș fi rătăcit, pentru că sunt obișnuit cu întunerecul. Am copilărit la munte. Nu mi-e frică de întunerec, nici de vânt... - Vasăzică, numai asta ai înțeles? îl întrerupse Ieronim cu o neașteptată tristețe în glas. Ai dreptate că aș fi vrut să te sperii, să te pun la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
teatru, când se pregătește să izbucnească furtuna... Se opri brusc, suflând greu, extenuat. - Nu m-aș fi rătăcit, vorbi calm celalt. Nu m-aș fi rătăcit, pentru că sunt obișnuit cu întunerecul. Am copilărit la munte. Nu mi-e frică de întunerec, nici de vânt... - Vasăzică, numai asta ai înțeles? îl întrerupse Ieronim cu o neașteptată tristețe în glas. Ai dreptate că aș fi vrut să te sperii, să te pun la încercare în întunerec. Elev Iconaru Vladimir, nu ai imaginație. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la munte. Nu mi-e frică de întunerec, nici de vânt... - Vasăzică, numai asta ai înțeles? îl întrerupse Ieronim cu o neașteptată tristețe în glas. Ai dreptate că aș fi vrut să te sperii, să te pun la încercare în întunerec. Elev Iconaru Vladimir, nu ai imaginație. Nu ești singurul, de altfel. Aproape nimeni nu mai are imaginație. Trăim vremuri grele. Cine mai are timp să-și imagineze o altă lume, cu altfel de oameni, o lume mai poetică, și deci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimeni nu mai are imaginație. Trăim vremuri grele. Cine mai are timp să-și imagineze o altă lume, cu altfel de oameni, o lume mai poetică, și deci mai adevărată?... - Dacă credeai că m-aș fi speriat lăsîndu-mă singur în întunerec... - Te rog nu mă întrerupe, căci acum suntem la teatru și ne apropiem de scena capitală... Până la urmă te-aș fi găsit lipit de unul din dulapurile acestea și atunci ai fi înțeles ce se întîmplă, ai fi înțeles de ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu vrei să mai cânți ceva? Încă una din bucățile dumitale preferate? Maria îl privi cu un mare zâmbet luminîndu-i fața, apoi se plecă ușor asupra violoncelului și așteptă. - Am putea așeza lucrurile în ladă, șopti Iconaru, chiar așa, pe întunerec. Că sunt doar lucruri de cucoane și nu fac zgomot... Sunt entomolog, îi repetase, dar când aveam vreo 14,15 ani, am citit o povestire ciudată, destul de stranie, o poveste într-un anumit fel absurdă, și povestea asta m-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ziua când a murit generalul Calomfir, văduva, Generăleasa, a acoperit-o cu o draperie de catifea... Pasiunea mea au fost fluturii, continuă deschizând cu efort o ușă pe jumătate înțepenită și, luîndu-l de mână, îl conduse încet, cu grijă prin întunerec. Aici a fost la început sufrageria, dar după ce-au vândut mobila, au transformat-o în birou, dar acum e aproape goală, și s-a stricat și lumina; nu știu ce are, pentru că de câte ori atinge cineva comutatorul, se face un scurtcircuit. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îmi închipui că ai aflat de ce-am acoperit oglinda. Dar din când în când, la sărbători, în ocazii solemne, cum va fi mâine, la onomastica mea, îmi place să dau draperiile la o parte... Numai că, vezi, ținute în întunerec de atâția ani, apele oglinzii nu mai sunt ce-au fost. Treptat, treptat își pierd transparența, și tot felul de forme ciudate, în diferite culori, încep să apară în fundul oglinzii. Unele din aceste forme sunt de o rară frumusețe, de parcă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și critică: G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, II și III - 140 lei, IV și V - 150 lei, Ion SÎn-Giorgiu, Goethe, I - 120 lei, Dragoș Protopopescu, Fenomenul englez - 100 lei, Perpessicius, Mențiuni critice, IV - 100 lei, Nicolae Iorga, Sfaturi pe întunerec - 90 lei, Vladimir Streinu, Pagini de critică literară - 80 lei etc. Din 28 de cărți de versuri, unul e de 100 lei (Adrian Maniu, Poezii din Carmen Sylva), unul de 70 lei (Ilariu Dobridor, Vocile Singurătății) treisprezece de 60 lei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
își concentrează „gîndirile” în cîte un cuvînt, nu în propoziții și fraze. Uneori, cuvîntul ține loc de strofă, de paragraf, de pagină întreagă. Cuvîntul e o summa. Ultima strofă din „Sonet” e: „Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. „Pentru nostim - zicea L. Gáldi (v. „Grecismele fanariote în limba poetică romînă”, în „Limba romînă”, nr.2/1965) - n-aș putea să citez alte exemple poetice nici din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]