223 matches
-
se trezește, constată că este înconjurată de un zid mare din piatră, străjuit de "oameni negri, urâți". Condiția ca să scape din prizonierat ar fi: "daca vrei sa scapi de-aici așa - că în jos era o prăpastie mare, fără fund, întunerec mare în timpu ăla [ ... ], să ne dai nouă ce ai tu mai scump în tine!" Femeia este nevoită să promită, fără să-și dea seama că este gravidă. Termenul stabilit este de 12 ani, după care băiatul se duce în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mântuirea politică (dobândirea și prezervarea neatârnării) prin intermediul statalității, o altă formă de eliberare națională viza îndepărtarea alfabetului chirilic și reinstalarea limbii latine, "limba strămoșească". Depistabile la Aaron sunt primele reflexii herderiene ale ideii că limba exprimă spiritualitatea colectivă a popoarelor. "Întunerecul neștiinței cu care se-acoperi țara rumânească din pricina tristelor întâmplări ale răsboaelor din afară și din lăuntru, se îngroșă și mai mult cu osânda aceea grozavă a limbei slavone" (Aaron, 1835, p. xii). Limba slavonă, infiltrată în biserica românească, și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ortodoxă a creștinismului românesc. Păgânitatea Romei este constrastată cu spiritualitatea Constantinopolului, care a simbolizat farul creștinismului în întreaga orientalitate. Concluzia care se desprinde este că " Lumina nu vine de quât dela Rĕsărit. Dela Appus nu vin de quât tempeste și întunerecul" (Heliade, 1861, p. 46). Ortodoxismul este matricea spirituală a românității, creștinismul răsăritean fiind instalat definitiv ca principală axă identitară în imaginea despre sinele colectiv cristalizată în conștiința națională. Spiritualitatea creștină, sădită atât de adânc încă de timpuriu în ființa românească
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
iacă intră-n stână nenea Cârțan cu desagii lui în spinare». - «Sara bună, fraților, zise lăsându-și desagii jos și-și scoase năframa de la brâu să-și șteargă fruntea». - «Dea Dumnezeu bine nene Cârțane, răspunserăm noi, ...dar de unde vii pe întunerecul ăsta ? » - «Din țară dragii mei, de la frații noștri de dincolo.» - «Și ce aduci dumneata în desagii ăia așa de mari ?» - « Apoi aduc cărți, să dau bieților noștri români, ardeleni, să vază toți din ce viță împărătească ne tragem noi românii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
trebui de el în somn/ Aminte să-și aducă 258, provocând în felul acesta noua realitate a somniei. Visul lui Eminescu este un vis stăpânit cu luciditate: Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,/ Când a nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,/ Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cam des... așa de vreo cinci, șase ori... Ce-mi ziceam eu? Vorba d-tale: femeie! ochi alunecoși... PAMPON: Inimă zburdalnică!... CRĂCĂNEL: Până când, Într-o seară, mă duc, domnule, ca de obicei, acasă; intru În sală, deșchiz ușa iatacului... Întunerec... «Te-ai culcat?» Nu răspunde nimeni. Inima-ncepe să bată rău; aprinz lumânarea, și ce găsesc pe masă, domnule? PAMPON: Ce? CRĂCĂNEL: Un răvășel: «Mache, m-am plictisit să mai trăiesc cu o rublă ștearsă ca dumneatale. Nu mă căuta
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și critică: G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, II și III - 140 lei, IV și V - 150 lei, Ion SÎn-Giorgiu, Goethe, I - 120 lei, Dragoș Protopopescu, Fenomenul englez - 100 lei, Perpessicius, Mențiuni critice, IV - 100 lei, Nicolae Iorga, Sfaturi pe întunerec - 90 lei, Vladimir Streinu, Pagini de critică literară - 80 lei etc. Din 28 de cărți de versuri, unul e de 100 lei (Adrian Maniu, Poezii din Carmen Sylva), unul de 70 lei (Ilariu Dobridor, Vocile Singurătății) treisprezece de 60 lei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
își concentrează „gîndirile” în cîte un cuvînt, nu în propoziții și fraze. Uneori, cuvîntul ține loc de strofă, de paragraf, de pagină întreagă. Cuvîntul e o summa. Ultima strofă din „Sonet” e: „Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. „Pentru nostim - zicea L. Gáldi (v. „Grecismele fanariote în limba poetică romînă”, în „Limba romînă”, nr.2/1965) - n-aș putea să citez alte exemple poetice nici din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea. Învățăturile lui Buddha, viața lui Socrat și principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deși asemănătoare cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea. Învățăturile lui Buddha, viața lui Socrat și principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deși asemănătoare cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o odaie de alături o voce răgușită de femeie bătrână." (I. L. Caragiale, Vizită...) (c) "De aci până acolo, de acolo până aci, nu era alta decât iarbă și flori... și apoi nu era nici cald, nici rece nici luminos, nici întunerec, ci așa cumva între ele... cum e colea pe la Sfântu Petru când te scoli ca să mâni vitele la turmă... Petru numai de un drag umbla prin țara asta plăcută..." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (d) "Frate Petre! Lumea e vicleană! N-
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mai vorbește, și acum, într-o clipă sau poate în zece minute, va muri. Dar totuși își aduce aminte. După o mie de ani, își aduce aminte... Așa se va întâmpla și cu voi. După o mie de ani de întunerec, o să vă aduceți aminte. Și o s-o luați de la început..." 511. Numele manifest, epifanic îl desemnează pe bătrânul satului, "stratul legendei, existența posibilă a mitului"512, așadar un bătrân al timpului, un nou Zalmoxis (un semn indicial - peretele odăii unde
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
făcut-o cu putință. Căci umbra și lumina coexistă într-un raport de contrarii complementare. Claritatea pe care o dobândește umbra e albastrul străveziu, cel prin care se vede - se aduce la vedere - perspectiva adâncită a ascunsului. Dacă "bolți de întunerec se farmă și se frâng./ Ce-a fost adânc în noapte se face mai adânc" (Scrisoare)4, aceasta e în virtutea unei succesive dezvăluiri, în cascadă, prin care adâncul se adâncește, își frânge rând pe rând hotarele până la răsfrângerea în clipa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
discursirui sau cuvânta.” Dimitrie Țichindeal 9. „Celor ce multe lumânări la citeala cărților topesc, ochii trupului la vedere se tâmpesc, iar acelora ce niciodată pe slove au căutat, măcar cu vederea ochilor mai ascuțită s-a păzit, însă neștiința în întunerecul și în tartarul necunoștinței i-a vârât.” Dimitrie Cantemir 10. „Nu este alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbava, decât cetitul cărților.” Miron Costin 11. „Cetind, trebuie să citești și al doilea și al
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pâinea și porneam repede spre casă, fiindcă nu mâncasem de 24 de ceasuri. În urma mea Doicescu, uitându-se în dreapta și în stânga, ca nu cumva să se compromită, intra buzna după mine. Și intram în odaia care, bineînțeles, era cufundată în întunerec. De unde bani pentru gaz? Parcă revăd scena. O fâșie din lumina lunii albea, în parte, odaia. Eu rupeam în două pâinea care-mi ardea degetele și dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stând pe marginea patului său, mâncam în tăcere
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
foarte sonor, care îl băga în aceeași oală pe autorul romanelor În absența stăpânilor și Animale bolnave cu ultimul oportunist cultural. Dar, cum în faza finală a ceaușismului nu puteai folosi în poezie cuvinte damnate precum „noapte” sau „moarte” sau „întunerec”, așa, se pare, noi, tinerii de atunci care încercam - și reușeam, nu de puține ori! - să luptăm cu hidra cu atâtea capete a dogmatismului bolșevic, nu aveam dreptul de a aborda chiar și „altfel” unele noțiuni ale vocabularului teoretic. Dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cum!" Cu același glas vioiu, cu acelaș râs potolit. După ce ne despărțim de el în vatra satului, prin înserarea liniștită urcăm iarăși un deal, pe lângă un pâlc de mesteceni, pe-o cărare care trece prin holdele oamenilor, după aceia odată cu întunerecul intrăm în satul Bălțătești, trecem pe drumul cu brazi nalți de o parte și de alta. Femei, bărbați se strecoară repede prin întunerec. În fund, sub deal, la băi, s-a aprins lumină electrică și cântă muzica. Preotul Gavril Enăchescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deal, pe lângă un pâlc de mesteceni, pe-o cărare care trece prin holdele oamenilor, după aceia odată cu întunerecul intrăm în satul Bălțătești, trecem pe drumul cu brazi nalți de o parte și de alta. Femei, bărbați se strecoară repede prin întunerec. În fund, sub deal, la băi, s-a aprins lumină electrică și cântă muzica. Preotul Gavril Enăchescu care nu-i tocmai bătrân și de-abia i-au dat cioturi în barbă, a plecat cu preuteasa la Târgul Neamț. Duminică, mâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de-abia i-au dat cioturi în barbă, a plecat cu preuteasa la Târgul Neamț. Duminică, mâni, are un sobor. Ionică argățelul care ne primește n-are nimic. La întrebările noastre răspunde că n-are, parcă se tânguiește, dar prin întunerec se simte că zâmbește. N-are lapte, n-are cheia de la casă, n-are fân de așternut, n-are lăvicere, și perini ca să putem dormi în cerdac. Un moșneag din vecini ne aduce câte o pernă și niște lăvicere, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de pe scară, înfierbântat de lucru și de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de fericire, ca într-un întunerec al păcatului, al înfiorării. Și după ce moșul Silvan călugărul, după vorbele care cutreerau de la o vreme chiliile, șoptite repede, tăie lângă stâncă drumul lui Aron, cu cârja noduroasă, tânărul se pierdu, fugi prin întuneric, și nu mai dete prin aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și ucide pe boer? Nu știu. Dar boerul a fost găsit ucis. Eu trag în gazdă ca totdeauna la pădurar și mă primește cu bunătate. Femeia trăiește acuma viață mai potolită. Și în amurg, trecând cu pădurarul prin umezeala și întunerecul pădurii după ploae, înțeleg că el a ucis pe boer. El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele, sare o prepeliță, bang, jos, o pun în torbă. Mai merg eu, sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cei ce-l cunoșteau mai de aproape căinau pe nevastă, care rămânea tânără, cu un copilaș, fără pensie... În încremenirea tuturora stam și priveam și eu cu sufletul tulburat nu de moartea omului ci de clipa când omul trece la întunerec. Gândul, clipa, acestea sunt durerile cele mari. Căpitanul murise într-o clipă, chiar când căzuse deasupra farfuriei. Murise de inimă. Cum stam și priveam, bag de seamă, prin întunerec că un sublocotenent, tânăr, îndărătul meu, răsuflă greu; apoi încet încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu de moartea omului ci de clipa când omul trece la întunerec. Gândul, clipa, acestea sunt durerile cele mari. Căpitanul murise într-o clipă, chiar când căzuse deasupra farfuriei. Murise de inimă. Cum stam și priveam, bag de seamă, prin întunerec că un sublocotenent, tânăr, îndărătul meu, răsuflă greu; apoi încet încet răsuflarea i se întărea, până ce simții tremurând, domol, suspinul unui plâns înnăbușit, stăpânit. L-au dus învălit într-o pătură în odaia lui. Maiorul nostru a luat, cu destulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]