64,920 matches
-
biografism care a atins și extreme, mulți dintre scriitorii formați în acel cenaclu reluînd în scris experiențele lor din exact acea perioadă. Cam atît. Romanul Ceciliei Ștefănescu, privit din perspectiva cenaclului cărtărescian, este cel al unei scriitoare care și-a învățat bine lecțiile. Romanul Legături bolnăvicioase respectă în primul rînd regula cantității (este de mici dimensiuni), are o temă care aduce cu ea o întreagă paradigmă de ambiguități de care au profitat mulți scriitori contemporani: bisexualism, homosexualism. Tonul biografic este răsturnat
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
libertății în fața sieși că posibilitate. Ce ma-sa o fi însemnând asta? Sincer să fiu, am răsfoit totuși volumul, citind pe sărite și nepricepând o iota. O singură chestie mi s-a părut interesantă, pe la sfarsit: Aș spune că a învăța să cunoști groază este o aventură pe care trebuie s-o înfrunte fiecare individ, daca nu vrea să piară fie necunoscând groază, fie scufundându-se sub ea. în acest fel, cel care a învățat să se îngrozească așa cum se cuvine
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
pe la sfarsit: Aș spune că a învăța să cunoști groază este o aventură pe care trebuie s-o înfrunte fiecare individ, daca nu vrea să piară fie necunoscând groază, fie scufundându-se sub ea. în acest fel, cel care a învățat să se îngrozească așa cum se cuvine a deprins lucrul cel mai important". Cunoscătorii lui Enten/Eller descoperă diverse "asimilări". Dar "adoptate" sunt mai ales operele de tinerețe ale lui Kierkegaard (a cărui lectură, Tubby o compară cu un zbor prin
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
cântat mult în Filipine. Este o experiență exotică, sălile de concert nu au aer condiționat, vapoarele întârzie, cec-urile se semnează cu întârziere, uneori de la o zi la cealaltă, chiar într-un răstimp de câteva ore mi se propune să învăț lucrări de-ale compozitorilor locali. Îmi place să cânt în Japonia, este o țară în care muzica este tratată cu multă seriozitate; de asemenea în Coreea, muzica este tratată chiar mai serios decât în multe țări europene. Cea mai mare
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
dilatate la maximum, ce plăcut!/ mîine vom redeveni ce-am fost, inși cenușii/ între alți inși cenușii, într-un șir de zile cenușii,/ în autobuze, tramvaie, automobile cenușii/ în birouri cu pereți cenușii,/ vom fi ce sîntem/ în fiecare zi, învățați să beți,/ luciditatea ucide!" (ibidem). A renunța la luciditate nu înseamnă oare a încălca spiritul baroc? Principiile de poetică transpuse într-un alfabet incontestabil baroc se situează, așadar, într-un spațiu al ambiguității, sînt suspectate, hărțuite de îndoieli, ceea ce s-
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
locul unde neliniștile lumii mă adulmecă/ iau urmele de lumină ale sunetelor./ Prin pînda auzului trec marile feline - cuvintele,/ salturile lor îndrăznețe abia mișcă aerul...// Dar capcanele-ntinse și-au făcut datoria...// Adun la un loc regeștile fiare/ și le-nvăț, fără teamă de colții lor,/ să facă acrobații, tumbe ca-ntr-un circ,/ ascultînd apoi, după fiecare număr,/ strigătele mulțimii:/ - Fantasmagorii! Fantasmagorii!" (Anestezie /I/). Obiectivat, la un moment dat, în chip de monument, poetul se tînguie: "Cel mai adesea mă
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
dat bani În dreapta și-n stânga și m-a scăpat. Că dacă n-ar fi făcut așa poate eram și eu acum un mort glorios prin vreo tranșee. - Ah! așa, zise bătrânul cu miez. Și-acum ce faci? - Învăț, taică. Învăț. - Ce poți să Înveți atâta? Că doară văd că ești destul de mare. Nu mai ești de vârsta școlarilor. - Apăi omul cât trăiește Învață, tăicuță. Eu, de pildă, Învăț cum să fac niște prafuri. Apoi, văzând că bătrânul n-a Înțeles
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
-n stânga și m-a scăpat. Că dacă n-ar fi făcut așa poate eram și eu acum un mort glorios prin vreo tranșee. - Ah! așa, zise bătrânul cu miez. Și-acum ce faci? - Învăț, taică. Învăț. - Ce poți să Înveți atâta? Că doară văd că ești destul de mare. Nu mai ești de vârsta școlarilor. - Apăi omul cât trăiește Învață, tăicuță. Eu, de pildă, Învăț cum să fac niște prafuri. Apoi, văzând că bătrânul n-a Înțeles nimic, adăugă, adică să
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
mort glorios prin vreo tranșee. - Ah! așa, zise bătrânul cu miez. Și-acum ce faci? - Învăț, taică. Învăț. - Ce poți să Înveți atâta? Că doară văd că ești destul de mare. Nu mai ești de vârsta școlarilor. - Apăi omul cât trăiește Învață, tăicuță. Eu, de pildă, Învăț cum să fac niște prafuri. Apoi, văzând că bătrânul n-a Înțeles nimic, adăugă, adică să vezi dumneata, Învăț cum să fac doctorii pentru bolnavi, tăicuță. La care bătrânul se lumină. - Aha, ești spițer care va să zică
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
Ah! așa, zise bătrânul cu miez. Și-acum ce faci? - Învăț, taică. Învăț. - Ce poți să Înveți atâta? Că doară văd că ești destul de mare. Nu mai ești de vârsta școlarilor. - Apăi omul cât trăiește Învață, tăicuță. Eu, de pildă, Învăț cum să fac niște prafuri. Apoi, văzând că bătrânul n-a Înțeles nimic, adăugă, adică să vezi dumneata, Învăț cum să fac doctorii pentru bolnavi, tăicuță. La care bătrânul se lumină. - Aha, ești spițer care va să zică. - Cam așa ceva. Ajunși aproape de moara
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
doară văd că ești destul de mare. Nu mai ești de vârsta școlarilor. - Apăi omul cât trăiește Învață, tăicuță. Eu, de pildă, Învăț cum să fac niște prafuri. Apoi, văzând că bătrânul n-a Înțeles nimic, adăugă, adică să vezi dumneata, Învăț cum să fac doctorii pentru bolnavi, tăicuță. La care bătrânul se lumină. - Aha, ești spițer care va să zică. - Cam așa ceva. Ajunși aproape de moara lui Rollic, tânărul, după ce mulțumi, se Îndreaptă spre centrul orașului. Adrian reuși cu greu să găsească un loc unde
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
le este denunțat caracterul de construct. Nu întotdeauna Teodor Mazilu "are dreptate", nu întotdeauna raționamentele sale sînt impecabile sau măcar corecte, întîlnim adesea superficiale expedieri "superioare" ale unor probleme foarte serioase ale umanității (mai ales pentru cititorul României postcomuniste, care învață noțiuni de psihanaliză inclusiv din serialele de desene animate de pe Cartoon Network, multe dintre sentințele lui Teodor Mazilu nu depășesc nivelul simplelor naivități) - dar o obsesie a denunțării "machiajului" care ascunde autenticitatea trăirii de asemenea dimensiuni este de natură să
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
de ani, fluent în spaniolă, scriitor de limbă engleză, stabilit într-un mic sat din Franța, a fost, un timp, lectorul unui orb celebru - Jorge Luis Borges -, împrejurare în care acest "cel mai important cititor al epocii noastre" l-a învățat și pe el să citească. Întâlnirea sa cu Borges este un capitol fascinant, nu numai al istoriei sale personale, ci, într-un fel, al însăși istoriei literaturii recente. Reproducem mai jos interviul pe care Alberto Manguel l-a acordat lui
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
limba originară. Copiii au murit. Cred că un cititor care s-ar confrunta fără nici o influență cu un text, ar muri și el, într-un fel. Oricum, experiența e imposibilă. Nu suntem niciodată inocenți. Nu există cititor virgin. Î.: Se învață cititul - așa cum se învață scrisul - o dată cu fiecare nouă lectură? R.: Cred că da. Fiecare text, într-un fel, îi propune cititorului o aventură nouă. Cititorul trebuie să decidă cum va parcurge acea carte nouă. Asta depinde nu numai de cartea
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
murit. Cred că un cititor care s-ar confrunta fără nici o influență cu un text, ar muri și el, într-un fel. Oricum, experiența e imposibilă. Nu suntem niciodată inocenți. Nu există cititor virgin. Î.: Se învață cititul - așa cum se învață scrisul - o dată cu fiecare nouă lectură? R.: Cred că da. Fiecare text, într-un fel, îi propune cititorului o aventură nouă. Cititorul trebuie să decidă cum va parcurge acea carte nouă. Asta depinde nu numai de cartea însăși, nu numai de
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
v-a marcat ea? R.: Borges era mai ales un cititor extraordinar. A fost cu certitudine unul dintre cei mai importanți scriitori ai epocii noastre, dar cred că a fost și cititorul cel mai important al acestor timpuri. Ne-a învățat generozitatea lecturii. Borges a stabilit, într-o serie de texte, regulile cititorului: cititorul care poate crea un text, ca în Pierre Ménard, autor al lui Don Quijote. Î.: Și care sunt aceste reguli, catehismul cititorului? R.: Aceste reguli se găsesc tocmai
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Mihai Bădic Incredibil de multe lucruri se pot învăța citind cărțile hulite. Ele nu sunt niciodată eronate în mod absolut. Fiindcă, dacă ar fi așa, nu am avea decât să inversăm tezele și am obține adevărul pur, sau ceva foarte apropiat. De pildă lucrarea Mic dicționar filozofic apărută în
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
care-și discursivizează densele nuclee sumbre: Cînd noaptea rănile se deschid și curg/ În leagănul pruncilor grotesc/ Și stelele fluieră a pagubă spre demiurg/ Atunci cărțile prin întuneric se dușmănesc// Și o să dorești să lingușești cu porumbei piețele/ Să te învețe un singur adevăr din istoria amurgului măcar/ Iar toamnelor sterpe ucide-le/ Cînd o să pricepi - fercheșul vierme de dar" (Viermele). Nu mai puțin caracteristică se prezintă apocalipsa cotidianului, insinuare a absurdului în cutele cele mai familiare ale vieții, între micile
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
mascat de erudiție, de demonstrații filologice, etimologice și cîte altele, Cioculescu imprimă discursului său o cursivitate extrem de rară în critica românească. Textele sale sînt de cele mai multe ori pline de întîmplări neprevăzute. Crezul său tainic, din care este foarte mult de învățat în această perioadă, este că discursul critic trebuie să se ferească, pe cît se poate, de previzibilitate. Chiar și atunci cînd este vorba despre clasici. Spun că avem de învățat de la Cioculescu o întreagă gamă de manevre complexe de popularizare
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
neprevăzute. Crezul său tainic, din care este foarte mult de învățat în această perioadă, este că discursul critic trebuie să se ferească, pe cît se poate, de previzibilitate. Chiar și atunci cînd este vorba despre clasici. Spun că avem de învățat de la Cioculescu o întreagă gamă de manevre complexe de popularizare a literaturii: agresivitate echilibrată de livresc, metodă diluată în narativ. Chiar "eșuarea" sa în biografic pe care mulți critici au sancționat-o este un model. Autonomia textului este demonstrată, dar
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
critică din care n-au tocit copiii la școală, care n-a invadat comentariile. Boala se numește ignorare - editare slabă, în condiții grafice nu prea spectaculoase. Din Cioculescu se pot extrage pagini extraordinare, niciodată didactice. De la Cioculescu nu avem ce "învăța", el nu este un critic care să predea literatura, ci unul care te face s-o citești pur și simplu. Drama lui este aceea de a fi exilat undeva pe raftul doi al criticii de către editori. Pentru a obține finanțare
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
mult succes în societate decît urechistul. Prestigiul urechii are la noi o lungă tradiție. El depinde de altă instituție națională, cîrciuma/ cafeneaua. La un pahar, limba se dezleagă și vorba se leagă. Urechea are mult de lucru, de aceea a învățat să fie selectivă. Lucrurile complicate devin simple. Ipotezele devin concluzii. Minciunile devin adevăruri. Cîrciumile și cafenelele sînt bune conducătoare de prejudecată pentru că au tot atîtea canale de răspîndire a informației cîți clienți le frecventează. Dacă auzi a doua oară aceeași
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
ca orice molimă a spiritului. Desigur, Caragiale este tot atît de vinovat pentru ivirea criticii de cafenea cît este Nietzsche pentru apariția hitlerismului. O altă rădăcină a exercițiului critic făcut după ureche, cu un talent care te scutește să mai înveți notele, ar părea că se află în interbelic. De la micul dejun și pînă la supeuri, marii noștri scriitori se întîlneau și conversau la masă, în localuri sau pe la prieteni. Se citează adesea, scos din contextul polemic în care a fost
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
astea, deosebirea este mare și altfel sesizabilă cînd începi să intri în sistem, să faci parte din altă societate. Nu e simplu deloc. Mi-a fost foarte greu, la început, să ajung la finețea lucrurilor, a mentalităților, a codului. Am învățat mult în acești cinci ani de zile. Sînt mai aproape de o direcție, știu pe unde trebuie să caut. M-am întrebat ce pot eu să le aduc nou, proaspăt. Am încercat o dată, de pildă, să le explic studenților de la școala
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
pedagogice. N-am repetat, în tot intervalul, nici un exercițiu. A fost un antrenament, extrem de dur și de util, totodată. Mi-a dat curaj și mi-a trezit gustul pentru aventura pedagogică, pentru ce am construit, după aceea, la Limoges. Am învățat că pedagogia în teatru este un act de creație. Momentul Danaidele m-a incitat foarte mult, ca o încercare, ca o provocare. Iar Silviu Purcărete este cel care a înțeles asta și m-a susținut enorm. A avut încredere în
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]