449 matches
-
cîțiva consumatori de saké și alte băuturi alcoolice iefitine, care erau beți turtă și de către cele două femei care fuseseră duse cu forța, undeva mai departe În albie. — Vorbesc eu cu cei de la birouri, urlă fratele, croindu-și drum prin Învălmășeală și luînd-o apoi la fugă. Chiar pe cînd traversa semicercul de microbuze, a fost ajuns din urmă de cîțiva muncitori și trîntit la pămînt. Eu n-am făcut, Însă, nici un pas spre el. Stăteam cu ochii ațintiți spre masa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hodorogit, dar Își adună toate forțele și se cațără pe dig, scăpînd de urmăritori. Actul de curaj al șoferului a dat șanse și altor microbuze să scape. Profitînd de răspîndirea muncitorilor În urmărirea microbuzului care căuta să se elibereze din Învălmășeală și ceilalți șoferi au pornit motoarele și au luat-o, care Încotro, prin albia rîului, În plină viteză. L-am zărit pe frate cu coada ochiului. Se tupilase În iarba uscată de sub dig ca să scape de urmăritori. Am țîșnit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe care-l răsfoia, așa că nu i-am putut vedea decât o secțiune a frunții, apoi parțial șoldul și picioarele puse unul peste altul, cu rochia foarte subțire, înflorată în albastru, acoperindu-i genunchii din decență sau din întâmplare. Toată învălmășeala de gânduri se destrămă, eram acum stăpânit de unul singur, nou, care se instala obsesiv, doream să știu cine este, de unde vine, încotro merge, ce preocupări are. Înțelegeam însă (un al doilea gând, suprapus) absurditatea acestei fixații: o femeie necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care mersul deveni lin, tot mai frânat, până la oprirea în dreptul peronului cu stâlpi de fier cu cercuri ornamentate, deasupra căruia, spre mijloc, lucea o tăblie albă cu litere albastre, purtând denumirea orașului municipal. Am coborât - potop de lume - și-n învălmășeala produsă abia putui să-mi iau rămas bun - o schițare de gest, ca o ultimă politețe - de la femeia care în mersul ei zvelt mă depăși în mulțimea ce umpluse peronul. Deci coborâse în orașul meu! N-am putut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eleve, iar pe ea, autoritară, la catedră, de unde preda fie conjugarea verbelor, fie curentele literare franceze; pentru mine rămânea, și acum, călătoarea anonimă din tren peste creștetul și fața căreia îmi căzuseră privirile într-o confuzie simultană de timp - o învălmășeală de gânduri ce nu reușeau să se închege, apoi nimic. Curios însă că după cele câteva luni de când o văzusem în compartimentul de tren și până acum, timp în care nici nu gândisem la ea, revăzând-o acum, descoperii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
piruetă și-mi vorbi, în aerul rece de primăvară: „Nu ne-am întâlnit de mult; știu ce s-a întâmplat și c-ai rămas în tribunal, m-am bucurat și mă bucur enorm, dar s-a mai întâmplat atunci o învălmășeală de oameni și conversații că nu m-am putut strecura, și nici nu-mi place să mă strecor (e ca o existență clandestină), ci să te am în față, direct, eu și tu, cum suntem acum, la fel am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zidurile orașului Santa Fe. „E ciudat orașul lor cel nou clădit cu pietrele noastre vechi“, gândea Mohamed pe când pătrundeau în tabăra aceea la care se uitau de departe atât de des, cu spaimă, dar și cu curiozitate. Domnea acolo o învălmășeală ce prevestea un mare atac, ostașii lui Ferdinand pregătindu-se în mod evident să pornească la cea din urmă luptă, sau mai curând să doboare orașul încolțit, tot așa cum în arenele Granadei era dată lovitura de grație taurului sfâșiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe Velunda, preoteasa, sora lui Julius. Spuse că știa privirea ei. Nu mai adăugă altceva. Celtul râse - râseră și ceilalți împreună cu el și veniră în jurul său, bătându-l cu putere pe spate. Arătară cu lăncile înspre apus și, într-o învălmășeală de glasuri, îi explicară că acum Julius Civilis se afla dincolo de pădurile acelea, mai aproape de Rhenus, la multe zile și nopți de mers. La puțin timp după ce se întorsese liber de la Roma, fusese acuzat că participase la uciderea guvernatorului Germaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
localnicilor , o mare larmă s-a auzit în rândurile sarazinilor . Era regele Eude , care cu aquitanii săi , le atacase tabara și , astfel , o bună parte din sarazini părăsiseră câmpul de luptă spre a-și apăra prăzile .In acea clipă de învălmășeală francii înaintară făcând mare prăpăd în rândurile vrăjmașe . Abdalrahman s-a străduit din răsputeri să-și refacă frontul de lupta , dar căzând el însuși și cei mai buni dintre ofițerii săi sub paloșele creștinilor , orice urmă de ordine a dispărut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ivise sub zidurile cetății. De acolo ea a fost martora unei lupte între Agrican și Sacripant. La un moment dat, apărătorul ei părea în primejdie de a fi învins, dar circazienii rupseră cercul despărțind comatanții. Sacripant, greu rănit, profită de învălmășeală și s-a retras în Albracca unde Angelica l-a primit și l-a îngrijit cu dragoste. Bătălia continuând, circazienii au fost puși pe fugă și s-au retras sub zidurile cetății. Văzând aceasta, Angelica a poruncit să se lase
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
continuând, circazienii au fost puși pe fugă și s-au retras sub zidurile cetății. Văzând aceasta, Angelica a poruncit să se lase podul și să se deschidă porțile pentru a intra cei ce se retrăgeau. Odată cu aceștia, Agrican, profitând de învălmășeală, a pătruns în cetate gonind atât pe circazieni cât și pe cathaieni dinaintea sa, dar apoi, porțile s-au închis și el a rămas închis între zidurile fortăreții. O vreme groaza pe care o inspira a pus oamenii pe fugă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
luptător vrednic de el și s-a grăbit să-i accepte provocarea. S-au bătut vitejește o vreme; dar iată că sorții s-au întors în favoarea armatei păgâne, iar oștile lui Carol Magnul cedau în toate punctele retrăgându-se în învălmășeală. Cei doi combatanți au fost despărțiți de gloata fugarilor și a urmăritorilor, iar Rinaldo a alergat să-și ia calul. Dar Bayard, care între timp scăpase din pripon, o luase și el la fugă,Rinaldo încercând să-l prindă a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mâncat, căpitanul a ordonat: ― Pregătiți-vă de drum. Într-un sfert de ceas, plecăm... Mergeau de câteva ceasuri bune. Mers fără spor. Stratul de zăpadă așezat pe pământul dezghețat era mic și călcau mai mult prin glod...Pe măsură ce trecea timpul, învălmășeala norilor a prins a se subția și lumina soarelui scăpătat spre chindie devenea atotbiruitoare. Când noaptea și-a întins zăbranicul, căpitanul a cercetat ceasul. ― Sergent major Dinsus, la mine! - a strigat căpitanul. ― Ordonați, domnule căpitan. ― Transmite ordinul de oprire și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
contraatac! - Așa să ne ajute Dumnezeu! spuseră mai mulți. Ștefan reveni, Înconjurat de Apărători, pe dealul Tutovei. Era alb la față. Dar primejdia cea mare trecuse. Ceața Începea să se ridice și câteva raze firave de soare se iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
domnitor, deși acesta se dovedise, brusc, a fi locul cel mai periculos din Întregul câmp de luptă. Primele ore ale bătăliei i se păruseră greu de Înțeles. Zeci de semnale, atacuri care porneau din apropierea lui și se pierdeau Într-o Învălmășeală fără imagine, porunci care presupuneau că cineva are totuși viziunea de ansamblu a confruntării și chiar păstrează inițiativa tactică. Dincolo de toate acestea, Alexandru simțise Înverșunarea lui Ștefan și a Întregii oștiri de a nu ceda. Iar apoi venise lovitura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Călăreții de Neamț, după uniforme. Intră pieziș la atac, lovesc la mijlocul achingiilor. - E bine. Îi separă În două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies din stânga. Lovesc achingii din grupul mai apropiat de voievod. Înaintarea e oprită. Luptă corp la corp. Învălmășeală. - Spahii? - Urcă spre voievod. - Ritmul? - La trap. - Răzeșii? - Văd mișcare În pădure, pe ambele laturi ale luminișului. - Ștefan gândește bine. Șuria? - Nu mai e nimeni pe Șuria. Tot grupul a pornit spre Alexandru. - Uniforme? - Nu văd. Piele. Cozi de vulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
simțeau ca fiind a lor. Vlad i-a angajat imediat, cu toată opoziția lui Bathory. Marșul spre Moldova a Început a treia zi la miezul nopții. Au fost trimis iscoade spre munții Carpați. Mi s-a părut că văd, În Învălmășeala plecării, la lumina făcliilor, câteva mantii albe cu semnul scutului și spadei. Poate că m-am Înșelat. Oastea a mărșăluit din Sibiu spre Sighișoara, coborând apoi spre Brașov și urcând spre trecătorile munților. Peste tot, În satele românești, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scandează. Arzi! Arzi! Figuri luminate de flăcări, dinți expuși, guri roșii sinistre, care urlă. În balcon apare chiar pastorul ca o imagine a damnației. Are fața și hainele pline de funingine, părul și barba par depărtate de cap, într-o învălmășeală de fum cenușiu. Ochii îi sunt sălbatici și strigă ceva mulțimii, ceva ce nu se aude din cauza trosnetului flăcărilor. Văzându-l, mulțimea se dă un pas înapoi, unii încearcă chiar să fugă. Scandarea șovăie, se oprește. Ține la piept o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adevăr acesta din urmă a învățat el însuși multe de la scriitorul francez. În La Cbartreuse de Parme există un capitol de mare interes, celebru de altfeî, în care Fabrice del Dongo ia parte la bătălia de la Waterloo, vede toată acea învălmășeală nemaipomenită de oameni și nu înțelege: este vorba de o victorie, de o înfrîngere? în orice caz, tabloul nu are în el nimic eroic, creând impresia că războaiele, bătăliile nu pot fi fenomene gândite, dezlănțuite și dirijate de cineva, ci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tot felul de coropișnițe și de viermi, cu fioroase rădăcini Înfipte În coaste, dar, mai ales, În țeastă. Rădăcini vânoase de salcâm Îi intrau pe nări, pe urechi și pe gură, strâmbând hârca Într-un rânjet de chin. În toată Învălmășeala dureroasă rămăseseră neatinși ochii cei goi pe care apucasem să-i zăresc pe malul Gropanului, Înainte ca rămășițele Înecatului să fie Înfășurate Într-o foaie de cort militar și puse pe podeaua unei mașini verzi. Poate și din pricina viselor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
intarsiile de aur și argint, frumusețea mobilierului și a ustensilelor - acum nu mai păreau decât să stea în drum. Însoțită de o cameristă, ținându-și trena kimonoului, o doamnă de onoare cu un mesaj de la soția lui Katsuyori trecu din învălmășeala grădinii, în holul întunecat, privind fără teamă, prin mulțimea de bărbați. În acel moment, sala era plină de generali, tineri și bătrâni, cu toții exprimându-și zgomotos opiniile despre ceea ce ar fi trebuit să se facă în continuare. În sfârșit, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar o auroră roșie ca focul începuse să infiltreze cerul de peste munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule încoace și-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să aștepte un moment în fața porții. Văzând toată confuzia, unul dintre comandanți încercă să facă și el ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja împușcături, lănci și săbii lungi fulgerau în lumina dimineții, iar, din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
drumul din Mino? Genba părea să nu înțeleagă încă. Dar, la un pas în urma acestui raport urgent de la Shimizudani, sosi o depeșă similară de la Hara Fusachika, a cărui tabără era la Hachigamine. Soldații din tabără începură să se trezească, în învălmășeala din întuneric. Imediat porniră să se răspândească valuri. Curios lucru, Hideyoshi se întorcea din Mino. Dar lui Genba nu-i prea venea să creadă; încă mai avea expresia neabătută cuiva care presistă în convingerile lui. — Tsushima! Du-te și verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea că suflă foc. Un gust amar îi umplea gura. Efortul pe care-l făcuse pentru a nu-și pierde demnitatea ca general în mijlocul învălmășelii și al catastrofei era extraordinar, ținând seama de tinerețea lui. Abia acum i se spuse că fratele său mai mic fusese ucis. Cu neîncredere vădită, ascultă rapoartele care-l informau despre moartea multora dintre comandanții lui. — Ce știți de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]