270 matches
-
în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari”... Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puțin trac. Se învălmășeau în mine, într-un amestec confuz, gânduri și stări contradictorii; curiozitate, „ce dracu de vânători mai sunt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?”, ambiție, „acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de râs”, teamă, „dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înconjurată de șerpi) — sau o adunare de domni frunzărind reviste. Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o mulțime de domni caricaturali cu joben, învălmășindu-se și fugind, în panică, pe treptele unei clădiri vaste. Imaginea — probabil, o manifestație reprimată de poliție — pare desprinsă dintr-o comedie mută. Scris (nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este un articol-program incisiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sunt ei, au aflat vestea. Of, of, Aban mai crede că văzduhul duce zvonul Încoace și Încolo. - Pot eu să fiu sigur că-i așa? Sigur?! - se miră Aban. I-am iscodit mintea. Era un noian de vorbe care se Învălmășeau acolo, Îndărătul ochilor lui, iar el nu găsea Înțeles pentru acest cuvânt. - Sigur? - reuși el să pronunțe cu gura. - De netăgăduit. Care o să se petreacă orice ar fi. Care e așa și nu altfel. - Pfuuh, ce cuvânt ciudat. Aban și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu, vine încet dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând fum negru, un autobuz lătăreț, roșu. La fiecare stație, se oprește. Culege astfel una, două, trei, cinci stații de călători buimaci, înghețați tun, învălmășiți prin fum, cel negru de ulei și motorină, cel alb de apă, din pieptul autobuzului și al lor. Cei din stația Emisferei îl zăresc de departe: strada e largă, pustie, dreaptă, dar farurile rotunde par că se apropie cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ea o are pe-a ei. Când am rămas rece rece rece, nu înfruntam o societate scrântită; nu mă opacizam la gemetele unei lăuze; nu înțelegeam mai mult și nici nu sufeream în clasorul inimii, unde colecțiile de sentimente se învălmășiseră din cauza zguduirii; nu disprețuiam femeia după ce învățasem cum se fute; eu nu cunoșteam singurătatea mare, spre deosebire de singurătatea mică, în care trăisem până atunci. E ceva să nu ai prieteni în orașul tău natal, locuind la ai tăi și mâncând mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
continua să se adreseze zidului. Sau poate comodei care era lipită de el. —Vrei să spui...? Speranța a început să urce în Hugo ca un vulcan în erupție. —Adică nu vrei să mai divorțăm? O mulțime de posibilități minunate se învălmășeau amețitor în capul bărbatului. Amenințarea separării de copil fusese, în sfârșit, eliminată. Theo, el și Amanda din nou împreună, ca o familie. Și, cu toate că varianta asta era greu de imaginat, Hugo avea să se străduiască de dragul lui Theo. Avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ale fiecărui personaj pentru a nu uita detaliile importante, va concepe acea coloană vertebrală a romanului în care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o poartă în spate ca pe o cocoașă, pentru că fiecare scriitor are o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sine însuși nu se mai sfârșeau... Căuta răspunsuri la întrebări, înlăuntrul lui. Era atât de trudit de griji și de toate întâmplările prin care trecuse!... Simți că e bolnav și îl cuprinde o sfârșeală ca de moarte. Mintea i se învălmășea tot mai mult... Vedea chipuri nedeslușite care discutau în adunări, rosteau sentințe fără nicio urmă de logică... ”- Prea târziu!” striga unul. Apoi, strigau cu toții, ”Prea târziu... Prea târziu!” și dispăreau în beznă. Simțea cum îl cuprinde o disperare nemărginită. Se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și, se întoarse de la fereastră în pat. S-a culcat cu gândul la Vasilica, Fata lui. Întins pe spate, cercetând cu ochii închiși tavanul, ea îi revenea mereu în minte... Gândurile se alungau din minte, unele pe altele... i se învălmășeau. Somnul nu-l prindea deloc... Sentimente neclare îl apăsau, îi ardeau inima. Trecuse mult de miezul nopții... luna începu să coboare pe boltă spre apus. Vru să doarmă, dar pădurea gândurilor nu-l lăsa, îl purtă într-o vacanță la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și grozăvia cu care Șaman 157 au fost Încrustate În memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsĂri care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni Îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care Învârt astrele În mână se Învălmășesc laolaltă În durerile facerii lumii, până când Întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și Înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească prin stratul gros de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
durerea, violența și grozăvia cu care au fost încrustate în memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsări care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care învârt astrele în mână se învălmășesc laolaltă în durerile facerii lumii, până când întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească prin stratul gros de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care te frămîntă și asta e bine. E bine pentru că, vezi tu, sunt mulți cei care cred că le știu pe toate și nu mai Întreabă nimic pe nimeni. Parcă mă văd pe mine la vîrsta ta, cînd mi se Învălmășeau În minte tot felul de gînduri și mult Îmi mai doream să mă ajute cineva să mi le pun În ordine, dar cei despre care credeam că o pot face, nu aveau timp pentru mine, iar cei care mă ascultau
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de ce nu, și pentru faptul că pentru ei fusese plătit un preț; asta presupunea și o grijă sporită. Thomas nu se gîndea pentru prima oară la toate acestea, dar niciodată, parcă, nu se simțise atît de confuz; totul i se Învălmășea În minte; nici un răspuns potrivit. Și cine, În locul său, ar fi putut da unul infailibil? Voi fi părintele ideal! - acesta ar fi fost cel mai potrivit, perfect. Dar nici Dumnezeu nu se Îngrijise de toți fiii săi la fel. Dacă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
minut acceleratul s-a pus într-o mișcare lentă, fără smucituri și tânărul își putu continua amintirile. Mai are de mers aproape o oră însă acum se simte acasă< a intrat pe pământul dobrogean! Simte cum îl frământă gândurile, se învălmășesc însă vrea să-si amintească numai întâmplările plăcute. Cu ele să rămână din viață iar restul să le uite! El considera Constanța orașul nostalgiilor iar Bucureștiul al năzdrăvăniilor. Își aduce aminte surâzând de colegi, de neprevăzutul vieții de student. Într-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-l vadă cum își dă duhul sau cum arde pe rug. Dar la ce bun atâta zel? Sentimentul datoriei? Cu atâta neomenească cruzime? Nu, trebuia să fie vorba de altceva, dar nu reușea să priceapă, să intuiască. Ideile i se învălmășeau, era nevoie de exercițiul ce-l salvase întotdeauna: să numere până la două sute șaptezeci și șase de două ori și apoi o dată până la șaptezeci și șase și tot așa de o sută de ori. Începu să urmărească ritmul numerelor, se scufundă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
intrat în politică, am lipit afișe, am convins lumea, am crezut că am învins. Peste câțiva ani, am văzut, cu groază, că lumea aștepta salvarea chiar de la cei împotriva cărora luptaserăm. Pe urmă, lucrurile s-au amestecat, oamenii s- au învălmășit de nu mai știai de care parte e binele și care e răul împotriva căruia trebuie să lupți. Atunci mi-am căutat calea de una singură. Nu cred că există ceva mai greu decât să-ți provoci spaimele, ca să te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
repetat acasă, cum cineva le-a arătat, le-a explicat, le-a descompus mișcarea. Cum gungureau repetînd-o și cum se întrebau poate una pe alta: "Ce zici, tu? Îmi iese?" Făcând asta, erau pesemne flatate și excitate, lucruri disparate se învălmășeau în mintea lor, amintiri proletare din tinerețe, când Regele era un personaj hulit, cu acest moment când Regele reintra în scenă prin poarta din spate a istoriei, dar ce are a face, se dovedise că era tot rege și ele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
O scânteie de speranță i se aprinse undeva în creier. Sări în picioare apucând mâna ofițerului care luat prin surprindere și-o retrase cu un gest smucit. - Ce e omule? Ești în toate mințile? Ce vrei? Lui Mihu i se învălmășeau toate în cap, știa ce vrea să spună și totuși nu-i ieșea nimic din gură. Renunță arătând doar cu degetul fetița. Medicul înțelese, văzuse doar atâtea la viața lui, se aplecă, luă mâna fetiței, verifică pulsul, ridică o pleoapă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Eugen Preda); nimeni nu e de tot neprihănit (Sf. Pavel) ține să amintească scriitorul, și totodată nu uită să precizeze "că talentul nu garantează și moralitatea". Alternanța trecut/prezent, timpul pierdut / tipul regăsit într-o sincronie a evenimentelor, așa cum se învălmășesc în memoria afectivă, involuntară, despotică este arta narativă a acestei cărți de introspecție și ecografie a eului profund, a personalității încă nedevolate public. Maestru al stilului incisiv, George Mirea este și un artist al apologiei în sensul benign al speciei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ca Garibaldi care, la rândul lui, fusese girat el însuși prin autoritatea Papei de la Roma. Leonida e liberal. În mintea inocentă a acestui personaj, care respectă cu sfințenie ceea ce se scrie în gazetă, ideile de libertate, revoluție și progres se învălmășesc într-un haos amețitor. Spre deosebire de Jupân Dumitrache sau de Chiriac, Leonida nu devine căpitan în garda națională și nu speră la vreo parvenire socială. El este veteranul bătăliilor politice de care își reamintește cu încântare. Leonida pontifică în fața unicului și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
spălării creierilor, dar și un aide-mémoire, în numele autoarei, al lucrurilor și oamenilor peste care, inexorabil, se așternuse moartea și uitarea. Reconstituit epic și vizionar, Străveacul... este o frescă și un vitraliu al destinelor; prinse în mașina ritmică a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său de dialog, este „un amestec de trufie și josnicie, de bun‑simț și de sminteală ; pesemne că noțiunile de cinstit și necinstit îi sînt învălmășite în cap într‑un mod cu totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le‑a hărăzit natura, și nici nu se rușinează cînd le dă la iveală pe cele rele“.2
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
Dumnezeu și se împlinește. Spaimele îți pier și mersul ți se schimbă, se face ușor ca și cum trupul n-ar avea greutate. — Nu știu. Sunt multe de spus. Aș vrea să le găsesc un capăt și să le depăn. Dar se învălmășesc toate. Nu știu cum să încep. — N-are importanță cum începi. Totul este să începi. De oriunde pornești, logica vorbirii te obligă să le cântărești pe toate și să le pui în ordine. Dă le drumul, mie sau oricui. Spune-le ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă apucau de urechi și mă întorceau cu fața către vrăjitor, nu-i vedeam decât ochii pătrați, și râdeam, râdeam întruna, cu sângele curgând șiroaie. Dintr-o dată s-au oprit, tăceau, nu vorbeam decât eu, toate începeau să mi se învălmășească în cap, apoi m-au ridicat, m-au silit să mă uit la idol, și n-am mai râs. Știam că mă închinaseră lui, că trebuia să-i fiu slugă și să-l slăvesc, nu, n-am mai râs, gâtuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
52, poimâine la Cumpăna, răspoimâine la Agigea! Și astfel se trezeau cu planificarea timpului gata pentru o săptămână, două înainte. Când motoreta străbătea distanțele în viteză uitau de tot, parcă zburau; aveau senzația de libertate supremă, simțeau vântul cum le învălmășește părul, iar aerul, care nu opunea nici o rezistență, îi îndemna... mai repede, mai repede! Pe serpentine rămâneau adânc întipărite două urme de la roți, iar la drum drept acestea se uneau într-una mai adâncă. Se stârneau două vârtejuri de pulbere
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]