343 matches
-
emailate, vorbea domol, cu o voce puțin cântată, poate că din cauză că mai vorbise și în altă limbă, învârtind între degete un creion școlăresc. Când vorbea de fiul său, Serioja, ochii i se umpleau de o lumină blândă, ca o apă învăluitoare. Unul din cele două telefoane sună prelung, făcând parcă să vibreze semiobscuritatea din odaia ceea mică a cantonului de cale ferată. Ridică receptorul, dădu cu o mișcare moale o șuviță rebelă pe după ureche, apoi fără să-l apropie de lobul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se obișnuiască în curând. De undeva, ca o profanare a liniștii aceleia, se auzi un zgomot ca un scârțâit de pași. Se gândi un moment că poate să fie un om, dar parcă se supără că îi strică liniștea ceea învăluitoare, că vrea să-i deranjeze starea aceea de moleșeală călduță, în care somnul voia să-i cuprindă tandru genele. Nu voia pe nimeni și nimic, decât să doarmă, atât, să doarmă. Se așeză mai bine pe o coastă încercând să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fost primul pumn zdravăn În Învelișul gros al lumii acesteia amorfe. Descoperisem că orice, oricât de urât și de trist ar fi fost, putea Adina Dabija 42 fi aruncat Într-o zeamă caldă și primitoare peste care plutea un abur Învăluitor, supa tuturor lucrurilor. Acolo se găseau, În formă neutralizată, semifermentată și În curs de digerare, vecinii, rudele, amicii, toate lucrările plicticoase pe care trebuia să le predau la școală, silueta Casei de Cultură a Tineretului, pe care o uram, pentru că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
duc“, m-am gândit atunci, căutând cu disperare În minte o ieșire. — Haide, mă Îmbie Nicoleta, bea. ia spune-mi, Îți place să călĂtorești ? — Nu știu. N-am călĂtorit niciodată prea departe. — o să ai de acum nenumărate ocazii, spuse ea, Învăluitoare ca apa. o să vezi toate capitalele Europei, o să poți purta orice rochie dorești, o să- ți poți cumpăra tot ce-ți poftește inima, ba chiar o să poți să trimiți și acasă. Ai frați, surori ? Sjork e foarte generos de felul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Într-un ou sau ca și cum aș fi plutit din nou În burta mamei. Eram Înăuntrul a ceva mare, umed și cald, iar asta era foarte confor- tabil, Îmi simțeam marginile corpului Împingând, extinzându-se, Adina Dabija 180 Împotrivindu-se presiunii Învăluitoare a lichidul amniotic, eram conținută și invulnerabilă. În momentul În care am simțit o bătaie pe umăr, bula s-a spart. Père Joseph Îmi zâmbea dezve- lindu-și toți dinții mici și albi, ca de delfin. — Pe mine mă așteptați ? m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu apare până la ceasul stabilit, contramandăm planul. Apoi, cu o expresie tragică pe față, adăugă: — Orașul a devenit sălaș de demoni care se războiesc. Cum ar putea un biet om să ghicească deznodământul? Ultimele cuvinte i se pierdură În bezna Învăluitoare. — Negustorule de ace! Arată-mi drumul. — Drumul Încotro? se Încordă Hiyoshi să țină piept vântului. — În pădurea unde au Întâlnire ticăloșii din Hachisuka. — ăă, păi, nici eu nu știu unde e locul. — Chiar dacă te alfi pentru prima oară aici, cred că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
glasul care va răspunde? 135 Nu-i nici o altă vietate-aici. Marea, Pămîntul, Cerul, Si Enion, puștii; unde ești, Tharmas? O revino". Trei zile se jeli și trei întunecate nopți, printre Stînci șezînd, În timp ce luminosul spectru se-ascunse printre norii învăluitori 14. Apoi se abătu somnul asupra pleoapelor ei într-o Prăpastie a Văii. 140 Și într-a șaisprezecea dimineață Spectrul se arătă în fața ei.] Spectrul astfel vorbi: "Au cine ești, Măruntă coaja și găoace Ce din obezile-mi scăpat-ai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și ale sale bucurii sînt din belșug, Înspăimîntați de gelozie, tunînd și fulgerînd, și-n juru-nflăcăratelor picioare văpăi li se rostogoliră, Si vasta-alcătuire a Naturii că un Șarpe jucatu-s-a în fața lor; Și cum mergeau ei astfel, în focuri învăluitoare și tunete-ale-adîncului, Vala se strînse-n sine că marea-ntunecată ce-și lasă malurile noroioase, 100 Și-atunci din sînu-i Luváh căzu departe că răsăritul de apus Și vasta-alcătuire a Naturii, ca un Șarpe, la mijloc se rostogoli. De este-acesta Babilonul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu trebuie decît să fie recunoscută și transpusă social, astfel ca "ce e sus să fie și jos, ce e în mare și în mic", pentru ca toate să fie una, pentru ca omul și divinitatea să devină cu adevărat una, sub învăluitoarea muzică a sferelor, întru aici și acum. 1.3. ÎNȚELEPCIUNEA ADAMICĂ Omul este reprezentant al lui Dumnezeu, unul dintre cei mai apropiați. El conține virtual toate celelalte naturi create și toate adevărurile esențiale. Omul constituie pentru Dumnezeu pupila prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
despre sine, convins că rolul său în crearea României moderne nu a fost dintre cele mai puțin însemnate. Însă tonul rămâne în genere obiectiv, iar imaginea adversarilor de odinioară nu-i întunecată de resentimente. Farmecul epistolelor vine din rostirea calmă, învăluitoare, cu arome ușor arhaice, ce susține un registru narativ de o fină, rafinată intelectualitate. Scrisorile lui G. sunt o capodoperă a literaturii noastre memorialistice. Opera lui Ion Ghica este muzeul Carnavalet al nostru, organizat de un bun artist. G. CĂLINESCU
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
compoziției constă în această echilibrare și proporționare a formelor și volumetriilor. Întregul ansamblu este menținut într-o gamă coloristică reținută, caldă, cu nuanțe de alb și ocru luminoase și brunuri catifelate, aproape monocromă, cu lumina din partea laterală stânga, temperată și învăluitoare, dar cu un atent control al contrastelor susținute cu măsură, prin stabilitatea ierarhiei valorilor bogate și expresive. Această natură moartă se remarcă prin forța expresivă și puterea de sinteză la care a ajuns pictorul subordonând cu virtuozitate și inteligență detaliile
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
în această compoziție aceeași paletă sobră, redusă la câteva tonuri, dar cu o evidentă preocupare de orchestrare a valorilor. Obiectele sunt luminate egal. Sursa de iluminare este mascată, astfel încât ea transmite difuz lumina asupra obiectelor. Umbrele care se nasc sunt învăluitoare, cu treceri voit imperceptibile către lumină într-un clar obscur temperat. Nu jocurile dintre umbre vor dinamiza ritmurile valorice ale contrastelor. Pictorul rămâne fidel tonalităților valorice locale convertindule la sistemul său cromatic apropiat mai degrabă de unul al monocromiilor, dezvoltat
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
scrisese: "Toată viața mea / nu a fost / decăt boală și artă / ceea ce am câștigat / nu va a fost decăt sentimentul morții" (petrecute în 1998), surprins totuși în jurnal într-o fază avansată, jenantă, de euforie bahică. Să exemplificăm felul somptuos, învăluitor și totuși algebric, marea simplitate aforistică a dicțiunii la care a ajuns diagnoza critică a lui Gabriel Dimisianu: "Cotidianul, contingentul, lumescul, sunt marcate în viziunea sa (a lui D.L., n.n.) de un semn negativ, delimitează un ținut al răului, un
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
atrași de materialitatea brutală, agitată, stihială, acordată la un pretențios diapazon cosmic, poeta în cauză se arată receptivă la fața fragilă, vulnerabilă a lumii, la accepția sa plutitoare ca un vis revolut ori încă neîmplinit. Indecizia inofensivă, capriciul benign, blîndețea învăluitoare a reveriei dau substanță caligrafică acestei interiorizări liliale, transcriind parcă o tinerețe eternă, pierdută-n sine: „Ea străbătea grădina/ într-un totem de umbră/ atins pămîntul nu-l mai atingea./ Nu se mai difuza frenetic nici supus./ Crengile jos speriau
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
de chiar vîrtejul declanșat din prima secvență a filmului ce îmbracă însăși forma unei povești de legănat visele și speranțele de posibilă asanare etică. Atmosfera de basm e permanent întreținută fie prin vocea care narează din off, fie prin muzica învăluitoare compusă de Rachel Portman, fie prin repetarea acelorași mișcări circulare ale camerei de filmat dirijate de Roger Pratt. Se revine mereu cu aceleași plonjeuri asupra eroilor, surprinși parcă de o instanță supremă căreia îi servesc pentru a ilustra o morală
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
studio ca... moderator al emisiunii lui de la TV Galați în care-și promova noul album “Un ocean de iubire”, cu Ioana Sandu “guest star”, inclusiv într- un duet exploziv. Am făcut atunci cunoștință nu numai cu o interpretă remarcabilă (glas învăluitor, studiat, timbru cald, grație scenică), dar și cu un compozitor- orchestrator mult prea puțin cunoscut, prin prisma talentului și a rafinamentului, Francisc Reiter. Acesta este de altfel... jumătate din acest album, din punct de vedere componistic, el semnând și orchestrațiile
La jum?tatea carierei by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83423_a_84748]
-
imaginație. Influențat nu numai de venețieni, ci și de Rubens - eboșele artistului flamand, seria de picturi cu scene din viața Mariei de Medicis decorând Palatul Luxembourg -, Watteau a adoptat în pictura sa o tehnică fluidă, liberă și culori mereu calde, învăluitoare. Exegeții artei lui Watteau au acceptat de mult ambiguitatea ca o trăsătură fundamentală a artei sale. A defini o pictură drept „fête galante” nu înseamnă de fel a-i desluși subiectul și semnificația. De cele mai multe ori nu știm de ce sunt
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
Cazul lui Ion Mureșan, care a debutat în același an și la aceeași editură (Cartea Românească) mi se pare, dintre toate, cel mai elocvent. Cartea sa de iarnă abundă în sofisme. Începând chiar cu primul poem, Glasul, plin de precauții învăluitoare, dornice să creeze confuzie și să fascineze prin retorică: „Nu vorbesc în numele voluptății dar lucrurile le ating/ cum coapse de femeie aș atinge.” Avem aici, cu formula aristotelică binecunoscută, o veritabilă „respingere”. Altundeva, și mai clar, același Mureșan atinge apogeul
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
aparență și șubred peste poate, rezistent și sfâșiat, nervos și tandru, cu o barbă de mercenar francez, cu o gentuță militară petrecută peste umăr, cu un obraz brăzdat de halucinația fumului de țigară, cu un glas tulburat de excese, recitând învăluitor și exact, spunând alte lucruri pe la te miri care mese și cotloane, ascultat de prieteni cu atenție sau cu plictiseală prost mascată, oferind altora argumente pentru a-l dezavua, instruindu-l aceștia, pe el și pe toți asemenea lui, despre
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
Zamfirescu are resurse absolut considerabile. Din păcate, regizorul nu-și face simțită prezența. Marius Stănescu variază registrele și datorită personajului feminin-masculin, deși nici el nu-și exploatează, decît estompat, cea de-a doua față a lui Iason. Sensibil, insinuant, grațios, învăluitor în ipostaza primadonei, strident și nu îndeajuns studiat atunci cînd cade masca. Cele două roluri feminine - Irina Mazanitis (Helga) și Jeanine Stavarache (tovarășa Chin) - completează cuplul în dimensiunea reală, nefuncționînd ca un simplu pandant: Helga - soția oficială și decorativă a
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
preferă să-și trăiască emoția acelei întîlniri altfel. Pentru mine Tîrgu-Mureș va rămîne așa cum mi l-a arătat George Constantin. Am mai fost de atunci în acel oraș și am refăcut, mereu, acelasi itinerar, auzindu-i pașii și șoaptă caldă, învăluitoare. Mulți prieteni de-ai mei sînt obsedați de Livadă de vișini. George Banu a scos recent o carte în care analizează acest text și multe montări semnificative. Radu Penciulescu a apucat să-mi povestească cîte ceva, și el fiind unul
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
Urmăresc cu tandrețe privirile lui Octavian Paler întoarse către trecut. Către ce a fost amînat, eludat, ambalat greșit sau precipitat. Întîlnesc acel zîmbet care m-a făcut praf întotdeauna. Și care degaja căldură. Enormă. Acea căldură de o masculinitate absolută, învăluitoare, protectoare, inteligentă, în armonie cu valorile majore. Cad peste enunțuri ce astăzi mi se arată ca mărturisiri. Nu am știut că dorea să fie înconjurat de lume, de oameni, să fie amuzant. Mi s-a părut că solitudinea este o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
la cei 77 de ani, disputat de pământ și de azur, de nebunie și înțelepciune, de singurătate (,mulți prieteni s-au desprins din rânduri") și dor după ireversibila mitologie personală (deplinătatea vieții în peisajul transilvan). Alternând ritmul unui amplu melos învăluitor și rima versatilă ce amintesc de dramatismul versurilor târzii ale lui Vasile Voiculescu, cu tropul febrilei elegii eufonice tip "mai am un singur dor" sau "stelele-n cer", Ion Horea se lasă pătruns de misterul morții și al credinței. își
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai vroia să se lase fiert de aparenta mea indiferență cu care mă lăsam purtat printre acele ruine ale durerii, părând doar preocupat să nu-mi cadă cumva mâna de pe behindul Esterei, atât de învăluitor legănat prin tot acel ținut al groazei. I-am dat dreptate inginerului care, scuzându-se că are treabă la comandament, ne-a spus că mai putem să ne plimbăm încă jumătate de oră. Nu mai mult", a precizat el, privindu
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Am văzut la televizor, la ruși. Era cu ăla, psihopatu, care se uită fix și te face să ridici mâna. Acum pot și io. Dacă mă uit la cineva îi trimit gândul meu. O priveam amuzat. Turuia cu o voce învăluitoare, călduță ca fularul galben de la gâtul ei. - Nu mă crezi, nu? Nimeni nu mă crede. Dar eu știu că așa sunt, când vreau ceva. Și la serviciu am probat-o. I-am demonstrat și șefei, când cu primele. - Unde lucrezi
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]