1,026 matches
-
prins miros de naftalină, doar ecoul mai împinge poarta dorului; îl îmbrățișează aceeași lumină divină, rămasă icoană-n dreptunghiul timpului. Dorul, o dulce muză... caută mângâiere, iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie, întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiere și poemul înveșmântează coala de hârtie. Cuvintele trag seva din vechi curcubeie, răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit, iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie, vor dănțui emoțiile într-un vals introvertit. Gândurile se-mpiedică, dar pașii-s virgini și
DORUL de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385100_a_386429]
-
pânze de flori Pictează iar viața gingaș cu pasiune Pe genele lumii cu lumină de zori Aduce din ceruri a reînvierii minune. Șiraguri de stihuri în colieru-i bogat Poartă primăvara sub braț cu penelul Se-ntâmplă minunea! De muze furat, Înveșmântat cu veșnicia, cântă poetul. Cluj Napoca, 26 martie 2016 Colier Împletește privirile mele cu ale Tale Și fă din ele colier de stele Să lumineze noaptea visele mele Să aducă zorii cu brațe de soare Și surâsul dulce al luminătorilor... Contopește
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
Ta Împărăție! Cluj Napoca, 27 martie 2016 Primit-am versuri Primit-am versuri ce le țes suav Ca primăvara floarea de pe ram S-aducă învierea înflorind... Și să surâdă viața într-un cânt. Primit-am vers de cer ca un izvor, Înveșmântat în zorii primăverii... Să cânt mereu de-al veșniciei dor, Scriind cu lacrimi ploile trezirii. Să fie poezia ca o floare-n lume Petalele-i țesute cu miresme alese Ca primăvara ce-a sosit în vreme, Să-mpartă rochii albe
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
revărsat de alb pe ramuri și aș vrea Să-l iau cu mine până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri vegetali, nu-s nălucire Înamorați de cer, înveșmântați în strălucire. Dinspre zenit, lumina toarce raze albe, lin Le răsfiră - botează văzduhul cu preaplin De armonie, duh binecuvântat, dezlegător Căi răsucite, fabuloase, așternne iubirilor. Prietenul meu vântul - dinspre munte aduce Mulțimi de glasuri împletite-n adierea dulce Cu toate
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
-mă în sufletul tău în așa fel să pot avea întotdeauna în minte un camp cu lanuri de grau în care maci înfloriți însângerează cu petalele lor mâna culegătorului sunt făcută pentru dragoste i-a zis prin mine umblă nopțile înveșmântate în măngâieri reinventând dorințele primordiale de vrei să exist fă-mă stăpâna furtunilor deslănțuite în nopțile cu sânziene în ferestre și dacă vezi că ard prea profund stinge-mă în zori cu promisiunea că n-ai să mă părăsești niciodată
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
la ora amiezilor spre a da cu zâmbetul ei tonul culorilor toată prilej de desfătare a simțurilor purtând mesajul unei chemări nedescifrat încă de fire victima a ipostazelor diferite când prea statornică în iubire și imprevizibilă în sentimente când melancolic înveșmântată într-un soi de plutire undeva pierdută într-o lume a posibilului numai de ea închipuită înzestrată cu darul cântecului însoțea foșnetul cu farmecul unei muzici fără cuvinte amintind prin memoria pașilor ei că istoria dansului a început o dată cu primul
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
Autorului Și iarăși ai plecat, tu, vară aurie, Din mioritic plai, spre alte galaxii, Iar ai lăsat în urmă parfum de iasomie, Pe struna existenței, plăpânde armonii. În frunze, îmi văd starea, strigarea ce e mută Și traiectoria care mă înveșmântă-n lut, În neputința cărnii, durerea-i mai acută, Dar sufletul zâmbește, chiar dacă e căzut. Când lăcrimează cerul, mă contopesc cu ploaia Și mă aștern pe glie, ca roua-n dimineți, Sunt ramurile goale, la fel e goală foaia, Ce
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
avea așteptări, găsirea iernii în fructele coapte, aducerea-aminte-n uitări. 13. Reperaj: așteptare fără așteptări, încununare fără cunună, urcuș de trepte fără scări de la pământ la lună. 14. Reperaj: oboseala după efortul creației și istovirea lăuntrică, biruitoare, este obolul dat nației, înveșmântată în aur cernit de dureri și așteptare. 15. Reperaj: tăria de gheață în umeda vară și căldura de viață în iarna seacă, îți fac existența înflăcărat-hilară stând una-ntr-alta ca sabia-n teacă. 16. Reperaj: suntem o lume de
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Argeș între anii 1978-2010 și cunoscut duhovnic al credincioșilor din satele aflate în vecinătatea acestei mănăstiri. Evlavia și vrednicia Arhimandritului Teofil Bădoi au făcut ca în timpul stăreției sale mănăstirea Slănic să devină un adevărat “Tabor al Argeșului” și să fie înveșmântată în chip luminos atât prin lucrări de zidire duhovnicească a ucenicilor săi deveniți monahi râvnitori, cât și prin construirea unei biserici de piatră care se împodobește acum cu o frumoasă pictură, și a două paraclise cu hramurile Schimbarea la Față a Domnului
SPRE PURUREA ADUCERE AMINTE – ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOAULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL BĂDOI DE LA MĂNĂSTIREA SLĂNIC – ARGEŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2043 din [Corola-blog/BlogPost/383855_a_385184]
-
Mihai Viteazul tramvaiele aleargă mașinile fug din Mănăștur lovindu-se una de alta cu privirile până la semafoare blocurile înalte cu opt și zece etaje uneori cu unșpe și douășpe în piața Mărăști ne mistuie privirile în clipele taină de sus înveșmântate în polenul nopții ne privesc stelele ne privesc planetele îmbăcând Clujul în lumina lor aurie ca pe o diademă polară pe care din suflet ai vrea . auroră să-ți fie și ție în centru Matei Corvin îmbălsămează lumina muind-o
CLUJ-INIMA ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383914_a_385243]
-
dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-mi fi-va dor de-
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
Acasa > Poezie > Delectare > MÂNGÂIERE DIVINĂ Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mângâiere divină Vara-i sosită cu soare-n ferestre. Înveșmântată-n petale de nuferi. Cu ale florilor dalbe miresme... Cu zâmbetul serii plin de luceferi. Privesc mai senin printre gene, Deși picură lacrima ca un oftat... Vara-i sosită și vântul îmi cerne, Pe pleoape credința că nu m-ai
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
Dumnezeu" (Luca, 19, 37). Vechimea și evoluția compoziției icoanei ne este prezentată succint și cuprinzător de unul din marii noștri istorici ai artei creștine: "Sculpturi pe sarcofage vechi ne arată compoziția orientală a scenei. În fața lui Iisus Hristos, doi tineri înveșmântați în tunici scurte, unul își întinde mantaua pe drumul pe care înaintează acesta, iar celalalt se suie într-un copac. Iisus Hristos stă pe asin, cu amândouă picioarele de aceeași parte." În secolul VI, în manuscrise ilustrate, compoziția se îmbogățește
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cântă suflete! Cântă suflete! Cântă neîncetat! Că Dumnezeu ți-e Tată cu adevărat. Cântă suflete, toată viața ta! Că Dumnezeul veșnic e de partea Ta. Cântă suflete, cântul cel ceresc! Înveșmântat în har dumnezeiesc. Cântă suflete, mulțumind mereu, Că-i cu tine veșnic însuși Dumnezeu. Cântă suflete, plin de bucurie, Dumnezeu se luptă cu și pentru tine. Cântă suflete, fii plin de pace sacră! Și rodește veșnic dragostea curată! Cântă suflet
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
Ana dormea în pătuțul ei improvizat aproape de mama ei înveșmăntată în pelincile dăruite de colegele de salon și de doamna care a dorit s-o înfieze. Un bărneț era înfășurat în jurul ei cu grijă protejându-i trupul firav. Așa se înveșmântau copiii în acele vremuri. Se spunea că pruncii se sperie de umbra mănuțelor și de aceea copiii erau strănși într-o păturică și legați cu un bărneț, somnul lor devenea liniștit, erau ca fluturii-n crisalide. Patru ani a trecut
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
spiritul valorilor naționale, al patriotismului, al dragostei pentru istoria proprie, pentru limba națională și pentru înfăptuirile ce o definesc. Pornind de la acest principiu, lucrarea de față, destinată preșcolarilor și școlarilor, dă un nou aspect POVEȘTILOR ȘI POVESTIRILOR lui Ion Creangă, înveșmântându-le în straiul versului. Ea încearcă să atingă dezideratului menționat, adică de instruire, prin intermediul unei educații nonformale de tip perișcolar. Adaptarea în versuri transformă poveștile și povestirile lui Ion Creangă, într-o lectură mult mai atractivă și mai ușoară, facilitându
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017. Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta ... Citește mai mult Vă întreb pe voi îngeri de pazăCare zi și noapte stați de privegheCum înfloresc crinii seraficiDin țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripileDe foc ale Pasărei Phoenix,Înveșmântând cu luminăCerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celesteS-au topit sorii și galaxiileși s-au umplut clepsidreleCu nisipul de aur al stelelor.Râurile de sânge ale veaculuiS-au vărsat în ocean amurgind.Pe pământ au rămas însingurate,Încremenite în
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
se duc. Din țarina aridă Să înfrățească bobul; Un lan cu frunza verde, Cu spicele în vânt. Din lut, să se ridice Spre bolta minunată, Un nou Adam și-o Evă, Cu aripi de argint; Un nou Eden, să fie, Înveșmântat în slavă! Să fie doar iubire Și pace pe pământ! Citește mai mult Ar trebui, smochinulUscat și fără aripi,Să înfrunzească, toamna,Când florile se duc.Din țarina aridăSă înfrățească bobul;Un lan cu frunza verde,Cu spicele în vânt
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Când florile se duc.Din țarina aridăSă înfrățească bobul;Un lan cu frunza verde,Cu spicele în vânt.Din lut, să se ridiceSpre bolta minunată,Un nou Adam și-o Evă,Cu aripi de argint;Un nou Eden, să fie,Înveșmântat în slavă!Să fie doar iubireși pace pe pământ!... IX. EU VOI PLECA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Eu voi pleca desculță, Spre zorii cei albaștri; M-așteaptă primăvara Cu dalbii ghiocei
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
doar iubireși pace pe pământ!... IX. EU VOI PLECA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Eu voi pleca desculță, Spre zorii cei albaștri; M-așteaptă primăvara Cu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde Înveșmântat în soare, Lumina dimineții, Parfum de flori de tei. Eu voi păși tăcută, Pe drumul către stele! Am adunat corole De crini și trandafiri. Pe buza-mi tremurândă Și-a pus pecetea, vântul, Iar ochii de izvoare Vor fremăta sub
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
duce! Ca pasărea rănită, În zbor spre nicăieri! Mă va-nsoți parfumul De toamnă rumenită, Argintul dimineții Cu brumă și tristeți. Citește mai mult Eu voi pleca desculță,Spre zorii cei albaștri;M-așteaptă primăvaraCu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde înveșmântat în soare,Lumina dimineții,Parfum de flori de tei.Eu voi păși tăcută,Pe drumul către stele! Am adunat coroleDe crini și trandafiri.Pe buza-mi tremurândăși-a pus pecetea, vântul, Iar ochii de izvoareVor fremăta sub ploi.Eu voi pleca
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
prieten drag și Tată!Iubire, nu judecător!... XI. TRISTEȚI ȘI ZBORURI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Era târziu,...în nopți ce dor, Când geana tremura de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior, Se-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt, Însingurat, cu grea-povară, Călcam tăcut,...cu pasul frânt
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cărare! Să piară lacrimi și furtuni, Dureri ce nu își află locul! Doar raze sfinte, în cununi! Speranța, dragostea și zborul! Citește mai mult Era târziu,...în nopți ce dor, Când geana tremura de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior,Se-nveșmânta în fum și-n patimi.M-am adăpat dintr-un izvorCăuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior,Durerea morții, spini și pleavă.Pe drum pustiu, bătut de vânt,Însingurat, cu grea-povară,Călcam tăcut,...cu pasul frânt,Sperând
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]