4,348 matches
-
baruri... — Păăăi, zise insinuant Krishna, am crezut că ți s-ar putea părea un pic outré... Se întoarse către bar și își aranjă subtil și drăgăstos, cu mâna subțire și maronie, organele genitale subțiri și maronii la locul lor, sub învelișul lor subțire și maroniu. Instantaneu, Alan se gândi cum i-o trăgea lui Bull și izbucni în râs la gândul că nimic din ceea ce ar fi putut dibui Naipaul joi seara la Wincanton nu putea fi mai outré de atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Soția celuilalt e doctor. Dr. Helen Remington. Încrucișându-și picioarele, începu operațiunea de a-și aprinde o țigară, luptându-se cu o brichetă nefamiliară. De la care nou amant împrumutase mașinăria aia urâtă, atât de evident aparținând unui bărbat? Prelucrată din învelișul unui tun de avion, semăna mai degrabă cu o armă. De ani întregi eram capabil să-i intuiesc aventurile la aproape doar câteva ore de la primul act sexual și-o făceam aruncând pur și simplu o privire la orice nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că nu-și va mai găsi niciodată alt iubit. Eram conștient de corpul ei puternic adăpostit sub capotul mov de baie, de cutia toracică parțial protejată de-un înveliș de ghips alb, care i se întindea de la un umăr și până la subsuoara opusă, ca o rochie clasică de bal hollywoodian. Se hotărî să mă ignore și înaintă țeapăn de-a lungul coridorului principal, purtându-și cu ostentație furia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
secretă a unui teritoriu anexat. Crezând că o pot încuraja în vreun fel, i-am scos sânul stâng din sutien și-am început să-l mângâi. Stimulat de geometria lui familiară, mi-am plimbat privirea peste grota tabloului de bord, învelișul proeminent al ansamblului de direcție și peste capetele cromate ale manetelor peste de control. Pe strada de serviciu din spatele nostru apăru o mașină de poliție, caroseria ei albă înaintând greoaie printre gropi și șanțuri de roți. Helen se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sânii adolescentelor deformați de carcasele consolelor de bord, mamoplastiile parțiale ale gospodinelor în vârstă executate de supapele cromate de aerisire ale parbrizului, sfârcuri secționate de siglele de pe bord ale fabricantului; răni la nivelul organelor genitale masculine și feminine cauzate de învelișul volanelor, de parbrize în timpul expulzării, de stâlpii zdrobiți ai portierelor, de arcurile din scaune și de manetele frânelor de mână, de butoanele casetofoanelor. O succesiune de fotografii cu penisuri mutilate, vulve secționate și testicule zdrobite trecea prin lumina orbitoare în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
parte, utilizarea în continuare a energiilor convenționale (unele mai mult, altele mai puțin) conduce la creșterea excesivă a poluării. Consecințele poluării cu substanțe toxice au început să fie avute în vedere tot mai mult. «Efectul de seră» apărut prin distrugerea învelișului de ozon al planetei, a condus deja la o înmulțire a cazurilor de boli de piele incurabile și încălzirea planetei întrucât bioxidul de carbon (CO2) dar și monoxidul de carbon (CO) au căpătat concentrații sporite în atmosferă. Efectul apare cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se ridice. Desenul fetei era un studiu în clarobscur, din linii fine și țepoase de jur-împrejur, al cărnii umede a moluștei, care se dilata și se contracta. Discuția pe care o aveam în minte, despre forma scoicilor ca armonie înșelătoare, înveliș ce ascunde adevărata substanță a naturii, nu se mai potrivea Atât priveliștea ariciului, cât și desenul transmiteau senzații neplăcute și crude, ca viscerele expuse privirii. Am început discuția spunând că nimic nu e mai greu de desenat decât aricii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adevărata substanță a naturii, nu se mai potrivea Atât priveliștea ariciului, cât și desenul transmiteau senzații neplăcute și crude, ca viscerele expuse privirii. Am început discuția spunând că nimic nu e mai greu de desenat decât aricii de mare: atât învelișul țepos văzut de sus, cât și molusca răsturnată, cu toată simetria radiind din structura ei, ofereau prea puține puncte de sprijin pentru o reprezentare lineară. Mi-a răspuns că o interesa să-l deseneze pentru că era o imagine ce revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mulțumești cu echivalențe aproximative, întrerupându-se pentru a enunța reguli gramaticale, derivații etimologice, citate din clasici. Dar când te-ai convins că profesorul ține mai mult la filologie și erudiție decât la subiect, îți dai seama că adevărul este altul: învelișul academic slujește doar să protejeze ceea ce povestirea spune și nu spune, inspirația poetică gata să se disperseze în contact cu aerul, ecoul unei cunoașteri dispărute, dezvăluită în penumbră și prin aluziile trecute sub tăcere. Hărțuit între nevoia de a interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bolta albastră a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
el își descărcă exaltarea pricepând cu greu că ratase momentul și că ea, cu o delicatețe de mătase, îl pregătea din nou, pentru a fi, așa cum era scris de când lumea și pământul, al ei. Și-au unit miezul sufletelor și învelișul tânăr ca două jumătăți de măr care, de-acum înainte, nu aveau altă soartă decât aceea de a se rostogoli în adânc sau de-a se ridica spre lumină doar împreună. Persecuțiile Nuții începură atunci când Luana nu mai reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și suferință doar să-i fie ei bine. Nu mai putea. Pur și simplu, nu mai era în stare. Și-a apropiat buzele de ale ei, oferindu-i acel sărut pe care numai el îl știa. Mâinile i-au mângâiat învelișul, dăruindu-i acea atingere pe care numai el o cunoștea. Luana și-a lăsat pradă frumuseții și priceperii lui trupul, sufletul și mintea. A întins-o peste așternut și s-a lipit de acel întreg al ei abandonat, privind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a acelei mame care, deși în aparență părea glacială, era stăpânită de fapt de-o vitalitate atroce, trăia viața cu toate celulele, o înțelegea în cele mai fine și mai ascunse nuanțe, pătrundea ca un acid dincolo de orice carapace, dincolo de învelișul exterior. O văzu ca pe un păianjen, țesându-și cu migală pânza, extinzându-se pe neobservate de jur împrejur, înglodând în interiorul ei suprafața cucerită prin legături trainice, asociații determinate fără greș, zădărnicind orice încercare de evadare, de rupere, zâmbind, mângâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeii punctând tăcerea. Anume? Voi să rămână la obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu sine încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos, alunecos al diplomației, al tactului în conversație. Plecase și în urma lui liniștea părea apăsătoare. Derutată, Carmina înțepenise pe scaun, abia dacă mai îndrăznea să respire. De la biroul său masiv, profesorul domina imperturbabil încăperea. Nu-i prea plăceau persoanele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se dezmeticise cu greu, perplexă, adevărul o sufoca, o orbea, îl respingea și căuta cu mâinile noi contururi. Abia târziu ea recunoscuse că luase puținătatea lui sufletească drept superioritate și dezgustul de viață drept blazon, că odată străpunse aceste false învelișuri, el nu mai rămânea decât o cutie de tablă, goală pe dinăuntru pentru ea... De aceea se înverșuna împotriva lui Ovidiu când îl vedea afișând același aer plictisit al tatălui său deși ea știa bine că picurase într-însul ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în față adevărul. Oh, murmură Sidonia, dacă o fi să vină ziua aia, Carmina cel puțin n-o să pice de la mari înălțimi, ea este mult mai echilibrată decât am fost eu cândva, cred că a avut puterea să treacă dincolo de învelișul ei protector și nu și-a făurit prea mari iluzii. Aproape îi părea rău că-i oferă fetei un fruct înșelător. În ziua în care urma să-și viziteze părinții împreună cu Ovidiu și Sidonia, imediat după ce se machie, Carmina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
criză cardiacă știe, cînd i se ridică tensiunea sau îi scade glicemia, știe. Îi aduce telefonul, sucul, medicamentul, dacă dă de necaz. Nu spune că asta te depășește, jos! Dictatoareo. Io am claustrofobie în buncăr. De ce nu mă înțelegi? Desfac învelișul. Se poate descrie un tablou? Defel. E ca și cum ai povesti un poem ori o simfonie. Rusalin m-a pictat din spate, cum altfel decît goală, profil perdue? Doar atîta pot spune: că semăn cu o mașină de scris. Cu vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în mod excepțional. Cine știe? Poate așa va fi cazul meu... Pentru că el este atât de disociat de mine, atât de răzvrătit, încât nu cred că ne-am putea vreodată unifica, nici după moarte. După ce-mi voi fi lăsat învelișul de carne și voi colinda prin aer, am să opresc îngerii și am să-i întreb: de ce? De ce eu nu pot fi liniștit cu mine însumi? De ce mă cert, Doamne, singur și nu-i pot ierta pe ceilalți, ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
timp, am considerat la femei frigiditatea ca o deficiență pur psihică, produsă de acea detașare a eului de el însuși, sau mai exact de scindarea lui. Când anima și animus nu se pot unifica în timpul actului erotic, trupul îmbracă un înveliș de pasivitate, absență și răceala, ce se așterne pe măsură ce dorința crește. Și ea era pasivă nu pentru că n-ar fi vrut sau nu i-ar fi făcut plăcere, ci pentru că era ocupată să împartă bucuria ei cu "el", s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
jilavă și un neg imens contrasta cu pielea netedă a nasului. Cu tot bănetul lui, cred că n-aș opta pentru o viață cu individul ăsta, comenta malițios. Femeia îl dezvelește puțin și-i remarcă structura scheletică, prin lipsa unui înveliș muscular mai acătării. Mă copleșești tu cu banii, dar nu poți acoperi toate mofturile unei femei. Îl învelește la loc și se întoarce cu spatele, adăugînd ca pentru ea: "care sînt esențiale în viața unei femei". Claudia a încercat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
subtilitatea corpului se traduce prin perfecțiune imagistică, În lumea cealaltă ar trebui să dobîndim chipul din finalul devenirii noastre fizice, adică din tinerețe, o icoană. Cei care s-au Întors din moarte clinică nu ne-au spus În ce măsură eliberarea de Învelișul terestru ne vindecă și de sluțenie, de dizarmonii precum un nas prea lung, un gît cam strîmb, o talie prea adipoasă. Corpul nostru post mortem nu poate fi atît de subtil, Încît să nu semene cu originalul, de vreme ce dincolo ne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al termenului? Logic, aceste ființe ar trebui să renască dincolo Întru spiritul pe care creierul lor nedezvoltat din lumea aceasta l-a Înăbușit de tot. Firesc ar fi să devină conștienți de ei Înșiși pentru Întîia oară, conștienți și de Învelișul de legumă umană lăsat În urmă. În cealaltă dimensiune ar vibra la prima lor veritabilă viețuire. Asta dacă ipoteza lui Rupert Sheldrake, citat de autorul Inteligenței materiei, se adeverește, cum că nu creierul generează conștiința, ci ea, conștiința, are un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
este de natură teologică: ascensiunile de-a lungul cerurilor suprapuse, până la fața lui Dumnezeu, riscă dacă nu să anuleze, cel puțin să relativizeze caracterul absolut transcendent al divinității. Conform literaturii apocaliptice, există câteva personaje privilegiate, care pot „sparge”, metaforic vorbind, „învelișul” divinității și pot crea o rețea de comunicare permanentă între lume și Dumnezeu. Pe urmele lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă trăsătură specifică a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pornit mai departe. Parcă undeva, dincolo de o piatră mare, scânteia ceva. Nu putea fi o lumânare acolo. Nici altă lumină. Oricum, nu era casă. De fapt, era casa unde duc ei, oamenii, pe ceilalți oameni când nu rămâne nimic decât învelișul din ei (oamenii spun la asta "moarte", dar la noi, la măgari, asta nu se cheamă în nici un fel fiindcă noi știm că așa ceva nu există : noi mergem în cer). Da, de acolo venea lumina. M-am așezat cu fereală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]