284 matches
-
armatei americane posibilitatea de a folosi bazele românești. l Directorul S.R.I. , Radu Timofte, a prezentat rapoartele S.R.I. pe anii 1999-2000 și 2001 în fața camerelor reunite ale Parlamentului. l Președintele Adunării Populare nord-coreene, Kim Yong Nam, a cerut Statelor Unite să nu învenineze situația dintre cele două țări, adăugând că Phenianul dorește să negocieze cu Washingtonul de pe poziții de egalitate. l China a afirmat că susține declarația comună a Franței, Germaniei și Rusiei, care se opun politicii americane față de Irak, dar consideră că
Agenda2003-10-03-2 () [Corola-journal/Journalistic/280761_a_282090]
-
versuri, cele două celebre române și altele. În același an ajunge redactor la nou-înfiintata Revista Fundațiilor Regale, unde îi publică două poezii și memorialistului. Era unanim stimat, dar cunoscîndu-i-se orgoliul nemăsurat, prieteni și adversari îi făceau multe farse, care îi înveninau viața, dramaturgul și prozatorul neavînd pic de umor, nutrind despre sine cea mai înaltă opinie, socotindu-se înalt specialist în toate, inclusiv în finanțe și strategie militară. Farsele care i se făceau - unele savuroase și bine puse, aici, în pagina
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
vecină de la vest sunt membre ale UE și fac parte din NATO, o țară pe care am considerat-o prietenă poate da frâu liber unor fantome ale trecutului din pricina cărora secole de-a rândul a curs sânge și s-au înveninat până la isterie relațiile dintre două popoare așezate de providență a viețui unul lângă celălalt. Făcându-se ecoul unor falsuri istorice, călcând în picioare cu brutalitate demnitatea națiunii române în ansamblul ei, mesajul, prin funestele lui idei etalate, în disprețul tuturor
SCANDAL ÎN PARLAMENT - PNL propune o declaraţie politică împotriva mesajelor de la Budapesta. Roberta Anastase acuză încălcarea Regulamentului - UPDATE () [Corola-journal/Journalistic/48920_a_50245]
-
culturii. Cel realizat râvnește, nostalgic și compensator, la acela pururi virtual, aflat într-o potențialitate inocentă. Aproape o jumătate a cărții este centrată pe comentarea unei probleme care - dată fiind sensibilitatea cu totul specială pentru evoluția post-decembristă a României - a înveninat relațiile dintre intelectuali, reiterându-se grotesc disputa constantă a modernității noastre. Este vorba, bineînțeles, de carențele dificil surmontabile ale identității românești, confruntată fatal cu plasarea pe o orbită occidentală. Eseurile "Prusia" de la granița Kakaniei, Complexul lui Fiesco, "Don Quijote" și "Miorița
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
abrutizată, niște humanoizi ce ies din starea de toropeală extatică doar la auzul manelei (corespondentul vechiului bici aplicat pe spinarea vitelor) și la țâpuritura scabroasă a politicienilor naționaliști se poate mulțumi să viețuiască în non-cultură. Sau poate privi impasibilă insulta înveninată la adresa culturii veritabile a unui personaj precum dl. Simirad, multi-primar al dulcelui târg al Ieșilor.
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
Miron Kiropol * Și dacă simbolul nu mai are pământ Primim o a doua fecunditate. Totul trece fără culoare Într-o culoare ce izbește. Ocrul cărnii prin care am iubit Pare un cobra înveninând înmiit Răul din fiecare os Ce zace în tulburarea sublunară Deasupra dragostei, acoperind-o Cu un covor zburător. Ce muritor se umple răul, Prin sine însuși golit! Răsună râsul zilelor sacre. Sunt o gâscă sălbatică și chem din cer Să
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Ca pe cei morți, în patru scânduri. Am vrut ca râsul să înece Necinstea, furtul, lăcomia, Trădarea și nemernicia, Și toate relele să plece. Fiindcă-n viață ne stresează Incompetența și prostia, O atacăm cu ironia, Și râsul ce o-nveninează. Căci nu-i mai mare răzbunare, Decât să râzi de nătăfleții Ce murdăresc culoarea vieții. Deci râdeți toți, în gura mare!
Pilule contra devierilor de caracter by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/362_a_636]
-
coarne și urechi de țap se sprijină spre exterior de o margine rotundă și privește spre Tour Eiffel. Mâini crispate se alătură ghearelor, ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri smulse din infern sunt împrăștiate pe cornișele lăcașului sfânt al Maicii Domnului în inima Parisului. Catedralele și edificiile romanice și gotice cunosc aceste chipuri ale groazei. La Chateau de Vincent, între ritmurile regulate ale ornamentației și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
găuresc vasul inimii pline de amărăciune. Acolo, în brațele tiranei vom plânge; buni aventurieri cei care râd pentru că vor plânge într-o zi! Și cei care nu râd, aceștia nu vor putea plânge și lacrimile le vor rămâne în inimă, înveninându-le-o. Vedeți numai că, bărbații gravi, cei care doar pe dinafară și cu mască râd, se sting în mândrie și în invidie și avansează anevoie uniți la jugul infam al sentimentului comun, laș menestrel și șef de echipă, tirana
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să se încumete a se compara cu el. Valoarea o deduceau din "poziția socială", singura în care credeau. Probabil că fără stimulentul acestor două femei Pomponescu ar fi fost mult mai sceptic în privința posibilităților sale, femeile îl ambiționau și-l înveninau, de aceea satisfacțiile sociale rezolvau parțial drama lui intimă, dîndu-i o proeminență pe alte căi decât pe aceea a creației. Pomponescu nu renunțase complet la ideea de a face un lucru excepțional. Ideea unei "catedrale a neamului" persista în cercurile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe femeia-păianjen țipând. Răcnetele de agonie născute-n mintea celor ce o priveau îi pătrundeau în gură, îi dilatau traheea, îi spărgeau bronhiile plămânilor, îi umflau vene groase pe tâmple. Cu toții pompau în ea teroarea ce-i străbătea toracele, îi învenina sânii și-i lățea pe podele arcurile labelor negre, păroase, terminate cu gheare teribile, pântecul rotund și fragil, plin de ouă și mațe, filierele crescute la capătul lui, și din care se scurgea o mătase străvezie. Și-așa cum, în vocea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aveau încredere în soldații străini: chiar dacă erau aliați ai Romei și, cel puțin teoretic, în serviciul ei, rămâneau totuși niște barbari, cu care nu era niciodată simplu să ai de-a face. Pe de altă parte, burgunzii aceia demoralizați și înveninați de înfrângerea pe care tocmai o suferiseră nu se găseau cu siguranță în starea sufletească cea mai potrivită pentru a fraterniza cu romanii. La început, i se păru că în mulțimea acestora din urmă domneau neîncrederea și îngrijorarea: la apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zici, principe? B[ORIS] Nimic... A fost o istorie veche Ce-n timpi de-acești se povestește des. Nimic. Unul câștigă - altul pierde, Așa e lumea, Doamnă - așa e lumea. DOCH[IA] (p[entru] s[ine] ) O șarpe, i-ai înveninat suflarea, I-ai turbat sufletul, că nu mai știe Ce face. Va cădea... PAGIUL Legatul! SC[ENA V] PREC[EDENȚII], LONGIN TOȚI Ura! DEC[EBAL] A,! Ați aflat acum aceea Ce trebuia să știți demult... că eu Sânt tot eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se reprezenta Traian în capul acestora (*** Alexandru Macedon) Sosius Quietus conducătorul lor. Popoarele nu merg, cu toate reprezentările lui Decebal. Pacorus II regele parților. Longin, caracter nobil -................. . D[ecebal] cere pentru el țara până-n Dunăre și cheltuielile războiului. Longin se-nvenină. Cearcă să omoare pe Traian. Plai cu plai se pierde. Se-nvenină cei mari. Decebal s-omoară. {EminescuOpVIII 57} 11 2306 DECEBAL plan ACT I DECEBAL (vesel) 12 2286 Decebal - actul din urmă - a albit așa de tare încît seamănă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Popoarele nu merg, cu toate reprezentările lui Decebal. Pacorus II regele parților. Longin, caracter nobil -................. . D[ecebal] cere pentru el țara până-n Dunăre și cheltuielile războiului. Longin se-nvenină. Cearcă să omoare pe Traian. Plai cu plai se pierde. Se-nvenină cei mari. Decebal s-omoară. {EminescuOpVIII 57} 11 2306 DECEBAL plan ACT I DECEBAL (vesel) 12 2286 Decebal - actul din urmă - a albit așa de tare încît seamănă cu predecesorul său. După ce și-a aruncat coroana-n abis se uită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numa înainte. Eu samăn, tu culege. Nu sânt a lui supusă... Sânt o femeie numai Ce n-are judecată. Eu singură voi duce tot greul fărdelegei, Închide numai ochii, mă lasă să lucrez, Culege numai roada din osteneala mea. L-înveninăm pe dânsul, voi stinge și pe fiul, Căci astăzi simt în sînu-mi un împărat că mișcă. SAS Bogdano! {EminescuOpVIII 73} BOGDANA O, Bogdana te face fericit! Și când va spune-odată cu mica lui guriță, Ți-a spune tată ție și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-am înțeles. Lăsați boieri!... Bătrânii așa sînt! Sânt eu de vină cumcă lumea nu mai e cum a fost, o s-o ridic eu cu umărul? Vin, cupare!... Când lumea e mai veselă atunci portarul meu se scoală și-i învenină inima cu aducere-aminte a unor timpi ce nu mai vin, căci nu mai pot veni! De ce? Vin, cupare!... (pe jumătate beat) Ș-apoi de ce să cuget trist, de ce să schimb frumosul vis al beției cu cugetarea cea rece și posomorâtă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tăi văd lucind vijelia sufletului tău. 7 2254 Din ochii-ți vineți licărește înțelepciunea - Moarte. - (Icoana moarte - în loc de Icoana morții). 8 2254 Cine e dar? Cine e dar? Sau să muște țărâna din urmele tale - căci urmele-ți înveninate ar învenina pământul. C. [ GLASUL LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge prin nouri de fier 2 2257 Luna regină, ce vizitează palatele-i de fier. 3 2257 Nourii - insule de fier, de aur, d-argint în albastrul ocean al aerului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
arunci bobii, La orcine în lume dai ceea ce nu-i trebui. Te rog, soarte, mă scapă, de alții nu - de mine. Atât venin în suflet ș-atît amar în gând Încât, dac-aș putea-o ca să răsuflu adânc Și bine, aș învenina vremea în care-s osândit De a trăi. O, geniu ce pătrunzi Nemărginirea, iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi să judeci și știi că nefericea Ades scrintește șirul gîndirei și o face {EminescuOpVIII 273} Să meargă tocmai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dinamică* ce o urmează. Cinic, ambițios. Pozitiv. Un fond mare de nobleță personală - antiteza lui Babeuf. Amanta: Dezgustat de lupte politice, el își imaginează o viață fericită în amor. Cercarea. [MORNY] Vrei tu să mori cu mine? [AMANTA] Da. [MORNY] Înveninează-te - și, de-ți va părea rău în ultimul moment, își dau antidotul. (Descrierea apropierii morții). Ea ia antidotul. [MORNY] Păstrează-l - n-ai fost înveninată. S-aruncă pe fereastră. Prezicerea lui Morny - adeverită: că viața în istorie și cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericită în amor. Cercarea. [MORNY] Vrei tu să mori cu mine? [AMANTA] Da. [MORNY] Înveninează-te - și, de-ți va părea rău în ultimul moment, își dau antidotul. (Descrierea apropierii morții). Ea ia antidotul. [MORNY] Păstrează-l - n-ai fost înveninată. S-aruncă pe fereastră. Prezicerea lui Morny - adeverită: că viața în istorie și cea privată îl va înșela cu aparențele ei, și că cea mai*** deșteptare i-e deșteptarea morții*. {EminescuOpVIII 305} ALTE DRAME [CĂLUGĂRUL ȘI CHIPUL] 2285 [PERSOANELE [SCENA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fiul unui țăran din Hunan. A înființat gruparea comunistă din Hunan când era student, în 1923. Mentorul lui a fost șeful Partidului Comunist, domnul Chen Duxiu. În 1927, după ce Chiang Kai-shek i-a masacrat pe comuniști, relația profesor-student s-a înveninat. Au ajuns să aibă păreri opuse. Mao credea în puterea forței, în vreme ce Chen credea în puterea negocierii la masa tratativelor. La vremea respectivă, Chen avea cuvântul hotărâtor. Cu toate astea, istoria a dovedit că Mao a avut dreptate. Când negocierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îngălbenindu-se de mânie, dar rămânând tăcut cu același zâmbet dulce pe față, când neica Dinu i se adresa în divan la București nu cu „măria ta”, ci cu „nepoate”. Zâmbi, căci îi plăcea să-și amintească duelul cu vorbe înveninate dintre cei doi, cum a fost când neica a intervenit pentru Constantin Știrbei: „Nepoate, nu se poate să-l ții la popreală, că e neam cu noi toți”. Liniște, mare liniște, vodă își măsurase pe rând apropiații, chibzuind cine și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăsat, răposând la anul de la Zidirea lumii 7220, Dech 23, astrucându-se cu mare cinste în Sfânta Mitropolia Târgoviștii”. Ștefan, terminând de citit, se prăbuși în jilțul său. Lui Del Chiaro nu-i venea să-și creadă auzului, venise pregătit să învenineze o întrunire de taină cu subiect politic și imprevizibila fire a valahilor iar îi jucase un renghi. Marele stolnic Cantacuzino era încurcat, probabil că îl supăra faptul că îl bănuise meschin pe finul lui rămas văduv. De fapt așa era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu i-ar veni să creadă. De cine dracu’ să-i fie frică? Poate cel mult de animalul din el, care-i roade măruntaiele, schimonosindu-l și înveninându-l. — Nu înțeleg ce-ți trebuie, prietene. Unde vrei să merg cu tine? În loc de răspuns, tipul îl strigă pe nea Matei, poate pentru că acolo ar fi vrut să-l ducă pe Rafael, și uite pentru ce: — Scoate permisu’ ăla, mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]