349 matches
-
lui, Phil a oftat. Eu am tras din nou aer în piept, mi-am împins toată greutatea trupului către ușa ca de seif a biroului lui Vivian și am pășit înăuntru. Climatul era arctic. Imediat am simțit cum mi se învinețesc buzele, iar părul de pe mâini mi s-a ridicat în sus, ca la comandă. Vivian vorbea la telefon, dar a ridicat un deget, făcându-mi semn să aștept. Eu m-am așezat țeapănă pe canapea. Mi-am amintit de biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ceru să fie lăsat la toaletă. Ca de obicei, îl însoți un polițist, care se opri în picioare în fața ușii. — Chiar trebuie? întrebă Wilt. N-am de gând să mă spânzur cu lanțul de la W.C. — Să văd dacă nu-ți învinețești singur carnea, zise brutal polițistul. Wilt se așeză. Să-ți învinețești carnea. Ce mai expresie și asta! îi amintea de anul I Carne. I Carne? întâi Carne? Momentul de inspirație venise. Wilt se ridică și trase apa. întâi Carne avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un polițist, care se opri în picioare în fața ușii. — Chiar trebuie? întrebă Wilt. N-am de gând să mă spânzur cu lanțul de la W.C. — Să văd dacă nu-ți învinețești singur carnea, zise brutal polițistul. Wilt se așeză. Să-ți învinețești carnea. Ce mai expresie și asta! îi amintea de anul I Carne. I Carne? întâi Carne? Momentul de inspirație venise. Wilt se ridică și trase apa. întâi Carne avea să-i țină ocupați multă-multă vreme. Tânărul reveni în încăperea vopsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de hectare de vie... Fuga mea de acasă în căutarea inspirației îi pare lui Tanger firească, după ce a lămurit treaba cu fata, cu femeia. Nici eu n-aș putea să trăiesc altfel, mă vezi că mă mai cert cu pitica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
adică: toți) s-au oprit În bolta lui, Înfipți În tencuială. D-apăi nu era ea chiar a dracului hora ceea, sus, dacă jos dăduse Domnul Dumnezeul nostru oleacă din sângele Său, În poloboace... - și Moș Iacob Își netezea temeinic musteața Învinețită de sfânta Împărtășanie. Lucrurile noastre rămase În casă? D-apăi să videți, doamnă, că cum stau sâtuațiile, că-ntâi și-ntâi or stat Rușâi șî, după legea lor, rusască, prăpăd șî pară!; șî, dup-aceea sâtuațiile s-au prezentat uite cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
i-a mâncat sufletu’ și tinerețea... Își mai treceau vremea și bălăcărindu-se-n felul ăsta când îi ajungeau plictiseala și urâtul mai ceva ca într-o căsnicie. Își vărsau năduful și-și scoteau ochii unul altuia. Velicu se aprindea și se învinețea la față și i se bulbucau ochii-n cap cât cepele. Arăta mai mult ca oricând ca un cocoș țopăind și umflându-se-n pene pe o grămadă de bălegar. Pleca de la ea zbierând și înjurând și trântind ușa-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
degetul pe rană: Derek era Într-adevăr un homme fatal. Femeile se vor bate pe el cât o mai avea de trăit, iar el era conștient de asta. Dacă și-ar da seama În favoarea cui l-am refuzat, s-ar Învineți de furie. Episodul Întâlnirii mele cu Derek mi-am amintit de Hawkins. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc cu gura până la urechi. Oare i-ar displăcea profund să fie descris ca „necioplit“? Mă rog, nu era prea corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt netede, pielea se Învinețește, se brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că doar pe ei îi așteptăm! răcni Petre Petre cu un glas subțire, atât de schimbat, parcă nici n-ar fi fost al lui. Nicolae Dragoș, alături, strângând o furcă de fier în mână, mormăi cu o ură care-i învinețea vorbele: ― Lasă, că le facem noi de petrecanie, soarele, și dumnezeii, și precista, și... Sudălmile i se încîlciră în cerul gurii până se înecară într-un scrâșnit. Chirilă Păun, ținîndu-se pe lângă Nicolae, țipa ca o babă, amenințând cu o pușcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să faci din nou dragoste. Rămâi insula de safir răsărită din mare. Povestește-mi altceva. Mi-ai spus data trecută că tu nu trăiești, ci viețuiești, știu că, mergând cu spatele pe culoarul memoriei tale, te împiedici, te zgârii, te învinețești, dar nu se poate să nu dai de niște locuri transparente, cele în care ești cu adevărat tu, și nu o biată femeie matură, o funcționară singuratică fără nici un viitor. Trăind sub pământ, la milioane de kilometri sub fundațiile orașului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lumină. Vezi că și-ai noștri îl căuta pe țipilig, să-l prinză cu tunurile și să-l împuște. Și dacă începea tunurile, parcă te credeai în iad, nu alta. Da ea, șo-șo-șo, să-l împace pe bietu Ilie. Se-nvinețise, săracu, de-atâta plâns și era greu ca pietroiu. La urmă se învățase ei, și cum s-auzea clopotele bisericii, cum s-auzea clopotul mare de la Mitropolie, și clopotul lor de la biserica Capra, și-ncepea și sergenții cu țignalele lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vica mâna. Sfârșit de iarnă, ziua a plouat, când a ajuns ea acasă, târziu, pe jos înghețase. Era sticlă. Oglindă. I-a ieșit pe nas venitul târziu, cât s-a chinuit : și dreapta ! Și pusă prost ! Degetele se umflaseră, se învinețiseră, durerile nu se mai opreau, n-au avut ce face : i-au rupt-o și i-au pus-o a doua oară. De atunci pare și mai grijulie să toarne sare și cenușă pe ghețuș. Ce-i prost e că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-l scot ușor afară, ușa e aproape, deși fîșia de lumină care vine prin ea nu mă ajută. Pe hol nu e decît plantonul, un răcan care probabil că mi-ar da bucuros o mînă de ajutor să-l Învinețim pe nenorocit. Bogdan nu doarme, sare de undeva din spate și mă ține de braț. A văzut scena și nu i-a fost greu să ghicească ce Îmi trece prin minte. — Vă vedeți, șoptește el, și la paturile din capăt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a durat mai mult de un minut și acum am rămas picat Înapoi În cur pe marginea patului. — Nu-mi vine să cred că nu i-am băgat o bucată. Dimineață nu și-ar fi amintit cine dracu’ i-a Învinețit mutra aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oamenii arată altfel. Cu totul și cu totul altfel. Se vede, e clar, e limpede ca lumina zile. Oamenii arată altfel. Totul arată altfel. Mai ales Într-o dimineață Însorită de mai a anului lui Dumnezeu 1990. Trenul străpunge viroagele Învinețite de tufe de liliac sălbatic și cîmpurile Îngălbenite de rapiță Înflorită și luncile pline de sălcii verzi... trenul ăsta care mă duce acasă arată altfel și merge altfel - ar merge și mai altfel dacă nu ar opri În toate fututele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să protesteze și a îndrăznit să întrebe de acuzația care i se aduce, fața toată a milițianului s-a lățit instantaneu și gâtul i s-a lățit și el în prelungirea feței, cu vene cu tot și i s-a învinețit, dar mai ales venele. Și doar atâta n-a fost clar, dacă înjurătura care i-a țâșnit pe gură în clipa următoare, porcoasă și rea, îi stătuse în gât ziua întreagă, clocindu-se pe încetul și abia acum găsise prilejul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dumnezeu trebuie să existe pentru a-l putea întreba: De ce, Doamne, ai lăsat atâta ticăloșie pe lume? De ce tocmai eu trebuia să mă lovesc de ea? Ca să-i fac aceste reproșuri, trebuie să existe". Obrazul supt de tuberculoză s-a învinețit și l-am simțit pe "fratele Martin", ca pe o reptilă, gata să mă atace: "Cum îți permiți "fiu de cățea"?" a reușit să bâlbâie și, înainte să pot reacționa, mi-a întors spatele. In noaptea aceea a lipit pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ție!“, striga Întruna. Și așa a fost, fiindcă de Îndată ce a putut să vadă din nou, a Început să-l alerge ca să-i dea borșul: l-a ajuns, s-au Încăierat, i-a dat un pumn În ochi, i l-a Învinețit și apoi au avut amîndoi de a face cu măicuțele. După trei zile grasul s-a făcut iar la fel de cumsecade ca Înainte. N-au lipsit Încercările de Împăcare, privirile cu coada ochiului În recreație și În timpul orelor, dar n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își aminti că a doua zi avea un cocteil și atunci văzu limpede că brațul umflat Începea să se Învinețească; le ceru tuturor să plece, ca și cum ar fi vrut nici mai mult nici mai puțin decît s-o lase să moară singură. Dar chiar În clipa aceea intra Bobby dînd din mîini ca un bezmetic și croindu-și drum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
motiv să nu le repete Întocmai scena care avusese loc. „Negru? o Întrerupse Carlos, cînd ajunse la momentul cu bătaia de la bordel: de cînd au devenit Lastarria negri? Pe ăsta l-a burdușit văru-său Lastarria și tot el i-a Învinețit ochiul... Negru? Ha, ha, ha, aș vrea să-l văd față În față cu un tuciuriu, n-are ce alege din el.“ În barul de vară, cu trei glume bune, Juan Lucas reuși să-l facă pe Bobby să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că ea zăcea moartă pe Pământ, în orașul Mașinii Jocurilor. Și ți-ai dat seama că este moartă pentru că atunci i-ai făcut o injecție cu o substanță care s-o învie, probabil. Buzele ei au rămas palide în loc să se-nvinețească. Prescott era un bărbat voinic, cu un păr blond, des, iar soția lui era o brunetă zveltă. Acum, bărbatul se chinuia să zâmbească și arunca priviri întrebătoare spre soția sa. Femeia zâmbea și ea. - Domnule Gosseyn Trei, spuse, soția unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
non-A care avea de jucat un rol în interiorul frontului inamic, trebuie adesea să se stăpânească. Ceea ce-ți amintești tu a fost o experiență foarte neplăcută; dar să știi că o afirmație de genul "dacă buzele ei nu se învinețesc atunci este moartă" este prea puțin interesantă din punct vedere al Semanticii Generale. Simplul fapt că spui ceva nu face să și fie așa. Ea zâmbi din nou și încheie: - Dacă ai să consulți memoria comună Gosseyn, ai să descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
apoi mai repede, pînă cînd îi văzu fața rînjind în gol retrăgîndu-se și micșorîndu-se în direcția cafenelei. Se întoarse și o luă la fugă. începu să alerge orbește pînă cînd piciorul îi lunecă și căzu pe trotuarul plin de mîzgă, învinețindu-și șoldul și umărul și udîndu-și pantalonii. Cînd se ridică în picioare, disperarea luă locul panicii. Simțea o dorință puternică și definitivă de a pleca din oraș, egalată doar de convingerea că străzile, clădirile și oamenii bolnavi se prelungeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asupra lui, dar cînd își trase mîna, insecta era tot acolo, zvîcnind neatinsă. O lovi de mai multe ori într-o criză de furie, dar loviturile n-o turteau, și se opri cînd văzu că suprafața metalică a cuptorului îi învinețise pumnul. Cîteva cuvinte, murmurate de un cioc invizibil, îi veniră brusc din aer. Se încordă, zise „Da“, ieși din casă, închise ușa în urma lui și începu să se caute prin buzunare să vadă dacă are cheia. — Prea multe buzunare, bolborosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu părea prea bucuros că mă vede. L-am întrebat dacă era adevărat că murise. A bâiguit ceva pe când partea de jos a obrazului, vânătă din cauza folosirii prea dese a briciului și străbătută de o cicatrice cărămizie, i s-a învinețit și mai mult. „Poți să nu-mi răspunzi“, am adăugat. „Nu țin neapărat să știu...“ În clipa aceea, pe cealaltă parte a străzii a trecut Iason, nu ne-a văzut. „Uite-l și pe ăsta“, am spus. „Să nu se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]