524 matches
-
Intră-n inimile-ncătușate, Zâmbet pune peste norii grei! Vino seara, intră-ne în sânge Și ne colorează părul nins, Fericește ochiul care plânge, Înviază sufletul ucis.. . Pune viață-n inimi ofilite, Stai definitiv în veacul meu, Pune foc pe căi înzăpezite, Fă din cerul toamnei, curcubeu! Fluturii dezleagă-i să se joace, Fă din viața noastră zbor sublim, Scapă-ne de-a iernilor cojoace Și învață-ne să ne iubim! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: INVITAȚIE , DE VIOLETA CÎMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe
INVITAŢIE , DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344116_a_345445]
-
în: Ediția nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Prin fulgi de nea te-am rătăcit în vise Și-nfrigurat la poarta destinului mai bat, Pe pragul iernii mele, poemele nescrise Așteaptă-un tren de noapte ce vine-ntârziat. Secunda-nzăpezită privește minutarul, În drumul lui spre cifre rămâne înghețat, Timpul s-a dus și azi să-și cumpere ziarul Din colțul vieții noastre, mereu amanetat. Magnolii speriate de ultima ninsoare Se-adăpostesc tăcute în inima ce plânge, Aștept o primăvară
GARA UNUI TIMP de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343059_a_344388]
-
mii de stele, Pe pământul robiei Ce zace-n bălți de sânge. În stâncile roase de vreme Citesc urmele istoriei, Care mă lasă static în curgerea timpului, Ca o sămânță-nfiptă-n teluricul străbun Ce nu se mai poate desprinde. Pe crestele-nzăpezite ale masivelor, Stau în bătaia razelor divine Și zăresc puzderia sacrificilor din văzduh, Ce-au împlinit un ultim vis. În lumina soarelui speranței privesc: Și-l văd pe Pleistoros Conducând armada profană către marea victorie, Care va uni toată suflarea
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ALEARGĂ CAII... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1799 din 04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Aleargă caii noștrii prin file înzăpezite Și trag în hamuri sănii de ani cu bucurii Îmi cerne amintirea prin salba de cuvinte, Un crin, în toiul iernii... eram totuși copii! Iubeam nespus zăpada și gerul deopotrivă, Atâți pitici destoinici zburdau pe lângă noi, În miezul unei zile
ALEARGĂ CAII... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343144_a_344473]
-
din cer și din pământ, deasupra lumii două lumini se-aprind. O flacără de măreție, alta de lacrimi și suspine se văd iubindu-se deasupra necuprinsului... Și din acest vârtej, deodată, o nouă flamă se arată, mai albă decât albul înzăpezit al munților și decât spuma mărilor de stânci lovindu-se. Un alb mai alb ca laptele și-a crinilor regali, mai alb decât albeața din puful lunii mai. Și flacăra crescu în sus atât de largă, ca vântul cuprinzând lumea
FLĂCĂRI de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343156_a_344485]
-
pachiderme mugitoare alergând dezlănțuite la culme, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Mugetul acela al muntelui era temut de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte animale în afară de uriașe salamandre. Pe colții înzăpeziți ai stâncilor, departe de furia clocotitoare a celor două culmi ce se băteau în capete, unde nu ajungeau valurile de foc vărsate necontenit unul către altul de craterele precum două guri de iad ale celor două creste, trăiau animale misterioase
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
zăpadă. Acest lucru nu ne-a descurajat la începutul călătoriei. Prima parte a traseului a fost drumul ce ducea spre Sordland. La vreo douăzeci de kilometri de Lødingen am făcut la stânga, părăsind drumul cunoscut. Munții erau mai semeți și mai înzăpeziți, iar ninsoarea din ce în ce mai puternică. Ginerele schimbase cauciucurile de iarnă cu cele de vară și ne era teamă de derapaje. Ne bazam pe faptul că se rula oricum sub 80 km la oră și că avea cauciucuri noi. Ne îndreptăm spre
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
occidentală", nu am reușit să unim măcar cu o autostradă Brașovul de Constanța, adică muntele cu marea, fiindu-ne necesare doar 3 tuneluri nu sutele existente în această frumoasă țară. Jumătate de an aici există zăpadă dar nu și drumuri înzăpezite, sau mașini blocate în nămeți. Imediat cum încep ninsorile și utilajele speciale aleargă cu viteză pe șosele, printre munți și pe serpentine, la deszăpezit. Nu se dă cu sare sau cu alte soluții ci, mașina care aruncă cu viteză zăpada
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
ieșit pe puntea bărcilor să fotografiez și să filmez tot drumul până la Melbu care nu a durat mai mult de vreo 15-20 minute. Bineînțeles că iar i-a fost rău fiicei și amicei cum am ieșit în larg dintre munții înzăpeziți înalți aici de peste 1.400 metri. Pe apă era furtună de gradul doi spre trei, cu valuri de un metru înălțime, iar când prova navei călca peste valuri, se împrăștia în jur o spumă multicoloră de la razele luminii solare, însoțită
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
fantezie debordantă, acesta este „hăituit” de metaforă până la punctul „0” al respirației. Tensiunea emoțională a fiecărui vers crește ca o flacără în mijlocul unui ocean de gânduri învolburate. Expulzat de pe pajiștile însorite ale cuvântului, de multe ori, se avântă pe culmile înzăpezite ale trăirilor, așteptând „vulturul” neliniștilor - să-i sfârtece preaplinul inimii, „când întunericul m-apasă,/ când Disperarea/ mă devoră,/încă mai cred în /miracole, / încă mai cred /în Destin,/ în aripa zborului frânt,/ în cioburile visului sfărâmat,/ întregindu-te din lacrimile
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Să fi fost un cutremur de pământ? Nici asta nu putea fi, prea a fost violent și de scurtă durată! O fi fost vreun meteorit! îmi zic. Cercetez în noapte, de la distanță, munții și pădurile întunecate, cu poienile lor sure, înzăpezite, să văd ceva care să-mi indice căderea vreunui meteorit, mare sau mic. Mă așteptam să văd fum, vreun crater pe undeva, sau ceva asemănător. Dintr-odată m-a străfulgerat un gând: te pomenești că evenimentul ăsta are vreo legătură
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ALB Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Alb Hai, pune din nou haina emoției peste umerii găndurilor mele și rubinul-lacrimă lasă-l să acopere privirile noastre înzăpezite una în alta! Freamătul cuprinde-mi-l in brațele inimii tale de gerul vremurilor neprielnice ascunzăndu-l. Ianuarie Picuri, picuri din gândurile tale pe corzile sufletului meu, fac această ninsoare albă-răscolitoare, să devină chemare rotitoare. Și asta, în primele zile din
ALB de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381014_a_382343]
-
indignați,de mărșăluirea în stradă,acceptă hoția, ... X. ALB, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017. Alb Hai, pune din nou haina emoției peste umerii găndurilor mele și rubinul-lacrimă lasă-l să acopere privirile noastre înzăpezite una în alta! Freamătul cuprinde-mi-l in brațele inimii tale de gerul ... Citește mai mult AlbHai, pune din nouhaina emoțieipeste umeriigăndurilor meleși rubinul-lacrimălasă-l să acopere privirile noastreînzăpezite una în alta!Freamătulcuprinde-mi-lin brațele inimii talede gerul... XI. PREZENT, de Lia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
DE GHEAȚĂ Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO: „Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu destin fatal
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAȚĂ, de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016. MOTTO: „Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu destin fatal
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
amarul. Ar fi vrut s-o ia drept soață pe femeia ce-o iubește, ... Citește mai mult MOTTO:„Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.”( Alexandre Dumas)Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere,Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere,Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere,Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri -Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri.Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic,El bufonul și învinsul - cu destin fatal
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > IAR SALCÂMII... Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iar salcâmii... Secera vântul pustia, Sufletu- mi, melancolia, Secera toamne și veri, Românul poartă dureri, Iar salcâmii înfloriți Ciucuri albi, înzăpeziți Iute cad pe caldarâm Călci pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te-
IAR SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380841_a_382170]
-
copac,Alunecând peste vitralii, tainice ... X. IAR SALCÂMII..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016. Iar salcâmii... Secera vântul pustia, Sufletu- mi, melancolia, Secera toamne și veri, Românul poartă dureri, Iar salcâmii înfloriți Ciucuri albi, înzăpeziți Iute cad pe caldarâm Călci pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AMFORĂ Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului în zgomot de pânză albă se topesc munți înzăpeziți cărări printre nămeți îsi croiesc miei cântând evadare alpină ca într-o încleștare sublimă ai evadat din mine în ascunse peșteri cerești nopțile mi le împreună ca un șirag de mătănii ziua-ntreagă în arșița verii să te strig cu
AMFORĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374805_a_376134]
-
plăcut să constați că s-a încercat valorificarea potențialului tuturor resurselor naturale existente, cu o mână forte și sigură de rezultat. Peisajul montan era amețitor, plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
de șuncă afumată și ceva verdețuri, după care reveni la casa socrului său. Își pregăti o ciorbă, din care, după ce mâncă, se simți ceva mai întremat. Hotărî totuși, având în vedere distanța pe care trebuia să o străbată peste câmpul înzăpezit, să se odihnească încă o noapte la Ciulnița.Ziua următoare cum se lumina de ziuă, după ce mâncă ce mai rămăsese, se îmbracă bine și porni la drum spre Slobozia. Era o zi liniștită, fără viscol dar cu un soare cu
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
în amurg, Să rătăcesc sub pleoapa lumii singurea... Pe prundu-ncărunțit, azi, lacrimi-calde-mi curg. Văzduhul - o harfă ce-mi strigă durerea Când zări înghețate cu privirea parcurg, Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg. Prin gând înzăpezit, acolo, într-o stea, Te văd, brad-luminat, departe într-un burg, Zâmbindu-mi blând, cu voie de la demiurg, Și-o voce pură, numai vocea ta, șoptea: „Din rădăcina mea, rămas-ai rămurea...” P.S. Versuri dedicate tatălui meu. 30 Decembrie - Ziua
IN MEMORIAM de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375032_a_376361]
-
albăstrui Soarele dă o ocheadă Și se joacă : - Uite-l! - Nu-i! Cu-n bulgăraș de zăpadă. Doar atât mai rămăsese Dintr-un rotocol mai mare, Uriașul ce fusese Fălos, troianu-”n cărare. Cine mai era ca el În satul înzăpezit? Omăt mare, cel mai cel! Pân” soarele s-a trezit. Adie și-un vânticel Ce-i dă un dram de speranță, Dar un galben anglicel Îi răsare drept în față! O rază-n spate-l împunge Și căldura-l moleșește
BULGĂRAȘ DE NEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375614_a_376943]
-
de dor i-a fost, i-e dragă Mai tare ca niciodată! O ia-n brațe voinicește Și cu ea aleargă-afară. Urcă-n șa. Calul pornește Mândru de a sa povară. Și tot merg, și trec hotare, Trec prin sate-nzăpezite, Întâlnesc păduri și fiare, Țări cu nume încâlcite. Apoi iarna se-mblânzește, Munții au rămas departe, Câte-un nor ce rătăcește Cerul de pământ desparte . Când ajung, e sărbătoare În sătucul din câmpie; Oamenii, cu mic, cu mare, Îi primesc
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
strângă brațele în jurul meu mai puternic. nu mai vreau singurătatea asta și durerea. înțeleg că nu scap și nu mă mai zbat. las oile (anii) să-și plimbe lâna către fuior. le ascult behăitul și le răspund pe limba muntelui înzăpezit... nu-mi plac vânzătorii de aripi. nu cumpăr aripi. ale mele sunt strânse în mijlocul spinării. așteaptă lărgirea spațiului. nu voi zbura. le voi mișca a zbor până când frontiera se va deschide... să nu pleci... Referință Bibliografică: Călătoria melcului (poate 2
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]