223 matches
-
am ajuns la conacul poetului. Proprietarul, don Nicasio Medeiro, ne-a debitat, după o vișinată scurtă și niște sandvișuri cu brânză, mereu noua și amuzanta anecdotă cu fata bătrână și papagalul. Ne-a asigurat că, grație Atotputernicului, un mediocru reparase șandramaua, dar că biblioteca răposatului Nierenstein era intactă, din pricina momentanei lipse de fonduri pentru a Întreprinde noi Îmbunătățiri. Într-adevăr, pe rafturile de pitchpin am zărit o masivă serie de cărți, pe masa de lucru - o călimară pe care stătea gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
avându-l În frunte chiar pe comisar, s-au prezentat la o căscioară din lemn de pe strada Fără Nume. Au bătut În repetate rânduri la ușă și, Într-un sfârșit, au forțat-o, bulucindu-se cu pistolul În mână În șandrama. Bradford s-a predat la fix. A ridicat brațele, dar n-a aruncat bastonul Împletit, nici nu și-a scos pălăria. Fără să mai piardă vreun minut, l-au Înfășurat Într-un cearșaf adus ex profeso și l-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alte alea n-o să mă mai prezante, când nici cu gându gândeai, la guvernu-marionetă din S.U.P.A. aia. Zi și tu, ce mai puteam face, decât să cumpăr nota, să-l Îndes În taxi și să-l distribui la șandramaua dân Burzaco? Nici nu trecuse bine luna de când filasem răbduriu cărțile, că mi-a venit cetație să mă prezant la un „edificiu propriu“, din Munro, unde știam că sforăie tigrimea ălor care calcă apăsat În S.U.P.A. noastră. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa că nu juca tristu rol să crezi că io o să perd gogeamitea spectacolu. A trecut niște zile și am concretizat decât că mă gineam la ceas, neliniștit c-o să Îngroș gașca lu ăia de ciulesc receptoru ș-o să rămân În șandrama, chiar dacă baremi ca burdihanu sub blana cu cap dă tigru. Am văzut Înscris pă tablă cu litere dă cretă că titlu Lectură și respingere la pesia Au sfârșit prin a se lua! Îl amânase pentru vineri la opșpe treșcinci. II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar până-n față la ușile lu menționata locantă dă restorant. Între garaju lu Q. Pegoraro și fabrica dă sifoane am Înregistrat de visu o coșmelie c-un singur cat, două balconașe dă imitație și poartă cu ciocan. Pă când măsuram șandramaua aia cu vizualu, ca s-o jicnesc bine, a dășchis poarta o insă respetabilă, sex femenin și umblători papuci, care am indentificat-o, cu toată vârsta, că iera văduva lu salvatoru meu și mama lu pretenaru meu. Am Întrebat-o dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce mi-am permis o oprire În drum (așa, ca să acostez la măsuța mea dân Popolare și să halesc un kil dă lături), am ajuns cu un timp meritor la șandramaua lu Julio Cárdenas, de altfel ipotecată. Chiar Înteresatu mi-a dășchis ușa. Știi tu, tovărășele, i-am zis, pușcându-l cu arătătoru În buric, că ieri noi doi ne-am ciocnitără dăgeaba? Așa-i, Julito, nu da apă la umblători. Tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
loc. Am lăsat ce-a rămas pentru ștampile. P-ormă, m-am procedat pân la Poșta Centrală, care io m-am dus acolo ca peștele, umplat cu răvașe până-n gât. Sau mă lăsa pe mandea mintea, sau să lățise pogon șandramaua: scările dă acces Îl făcea maiestos și p-ăl mai vai dă mama lui, ușile dă să-nvârt Îl amețea și iera gata-gata să-l pună la podea să strângă pachetile; ceru liber, opera lu Le Parc, dădea amețeli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șemineurilor dispărute. Duncan nu-și putea imagina ce anume o ținea În picioare. În timp ce intră Împreună cu domnul Mundy În hol, nu fu În stare să alunge sentimentul că Într-o zi va Închide ușa o idee mai tare și toată șandramaua se va prăbuși În jurul lor. Închise ușa cu precauție, deci, după care casa i se păru destul de obișnuită. Holul era Întunecat și liniștit; În jur erau aliniate scaune cu spătare tari, un cuier fără nici o haină În el și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
somn liniștit, unde să poată uita oboseala congelată adunată în nenumărate zile și nopți de luptă. Cine nu a făcut frontul, nu știe ce binecuvântată comoară sunt pentru combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt vreo zece. Fiecare știe să «socotească» vreo opt sute de mii de operațiuni; pe secundă, bineînțeles. Doi ani am lucrat la ele, până să le instalez. Le introduci în computer și le lași să ruleze singure. Poți să-nchizi toată șandramaua, să tragi ștecherul din priză; ele continuă să lucreze.“ „Și la ce folosesc?“, m-am interesat. „Imediat, Robane, ajungem și-acolo.“ Mihnea a bătut ușor cu degetul în geamul acvariului. Probabil greșise, vroia să ne-arate monitorul. „Introduc niște date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar cine să ți le pună? Ultimul atelier de reparații rămăsese chiar lângă uzina Vulcan; băteai jumate din București ca să ajungi la el, prin troleibuze și pe jos, cu bicicleta-n cârcă. Ăsta nici măcar nu mai apucase „Revoluția“, se închisese șandramaua prin ’87, se demola cartierul și oamenii nu știau cum să fugă mai repede din calea buldozerelor. Acum nimeni nu mai stă să-și piardă timpul cu reparații; te vede lumea că umbli cu cheia și șurubelnița la roată, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
calea buldozerelor. Acum nimeni nu mai stă să-și piardă timpul cu reparații; te vede lumea că umbli cu cheia și șurubelnița la roată, zice că ai rămas comunist. Înlocuiești bicicleta cu totul: s-a dus naibii o pedală, arunci șandramaua la gunoi. Adevărul doare și te irită când ți-l pune altcineva sub ochi. Adevărul nostru este că ’89 ne prinsese complet descoperiți, handicapați, nepregătiți să facem față altei vieți. O generație de Petrișori, nesigură, tremurând, balansându-se dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
crustă de zăpadă care atârna ca o prelată pe-o Dacie veche. Pe Währinger Strasse, am depășit restaurantul studenților, apoi reprezentanța turistică a României. Se întrezăreau niște poze cu Predealul, o mască țărănească și-un car cu boi în miniatură. Șandramaua părea pustie. După încă vreo sută de metri, la intersecția cu Berggasse, am oprit în fața unor ziduri galbene, de secol 19. Prin apropiere, se simțea prezența lui Freud. Amorașii pluteau pe calcane, roz și grăsunei, cu obrajii restaurați pe la 1893
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dădeau iama, în miez de noapte, venind fie din lunca Moldovei, din munții care erau aproape, fie din păduricea Șomuzului, de la Bolătăul din fața satului și încercându-și norocul spre târla vreunui gospodar. Dar cum oile erau închise în câte-o șandrama, lângă grajdul vitelor, nu găseau decât târle goale și se-ntorceau cu coada între picioare. În serile lungi de iarnă, bunica stând până târziu la tors, mai chema într-ajutor pe două vecine, singure și necăjite, două fete bătrâne din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Tatălui. Dar și Grivei sărea sprinten ca o panteră, se ferea, mârâia ori bătea furios și-l păcălea încât aproape niciodată cucoșul nu-l ajungea și nimerea. Mai era într-un colț al ogrăzii, la umbră, la intrare într-o șandrama, lângă șură, o cloșcă cu puișori, care, de câte ori se-apropia, îi ieșea în cale, se umfla în pene și se repezea ca o leoaică spre dânsul, aținându-i calea și amenințându-l și ea cu ciocul dar Grivei învățase repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
uite-mă iarăși lac de sudoare după kilometri de hăituială cu moartea-n urmă și foamea-nainte, ca și altădată și ca-ntotdeauna. În tovarășii ăștia ai mei fierbe tărâța să dea foc la grajduri și țarcuri și la toată șandramaua, dar eu unul nu văd ce s-ar mai putea schimba. M-am Încins și deja a Început să-mi fie frig. Mi-e sete. M-am aplecat și-am băut câțiva pumni de apă din gârla aia și mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-ul, prin poziția lui Crin Antonescu față de P.S.D., lasă o poartă larg deschisă spre o participare la guvernare, lângă adversarii considerați dușmani. Dorința liberalilor de a participa la actuala guvernare este mai veche, fiind susținută de fostul lider Tăriceanu, așa că șandramaua portocalie va primi mai multe proptele liberale. Nu pot fi sigur că chiar așa se va întâmpla, dar, dacă se întâmplă, Crin Antonescu are de pierdut ca personaj politic, fiindcă nu se va mai putea pune preț pe vorbele sale
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
l-au scos din conac și tata a plecat peste dealuri și păduri, cu o gaiță care l-a condus la Valea Glodului, la bunicii dinspre tată. Când țipa gaița, se ascundea să nu-l vadă oamenii. Între cămară și șandrama, au zidit un perete și a stat acolo. Îl îngrijeau bunica și frații. Când a murit Stalin, eram în clasa II-a. Au făcut panahidă la biserică să-l ierte Dumnezeu «pe tatăl nostru Stalin». Pe cine să ierte? Pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a fiecărei localități urbane. Satele nu aveau atunci și nu au nici azi, decît rar, așa ceva. înainte de 1886, Bacăul, „o comună urbană” cu „peste 11 mii de suflete”, n-avea decît o „sahana” („zalhana”), de mărimea unui „șopron”, a unei „șandramale”, amplasată pe malul Bistriței, în care „se tăiau vitele cornute și mieii”.5) Memorialistul citat precizează că, în lipsa unui serviciu veterinar, vitele pentru tăiere erau aduse întîi la primărie. „Acolo, un om al primăriei sau altul tocmit pentru aceasta, înroșea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din produsele literare ale celor două epoci, mai pregnant în cele ale începutului de secol. Prima dovadă semnificativă o constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă durată: „Zeflemeaua”, „Furnica”, „Țivil-Cazon”, „Belgia Orientului”, „Fusta”, „Krik-krak”, „Praștia”, „Rîsul”, „Epigrama” (București), „Șandramaua” (Iași), „Tiriplici”, „Bufonul” (Craiova), „Praftorița și pișcătura” (Ploiești), „Răcnetul Constanței”, „Bomba Brăilei”, „Tifla” (Galați), „Caraghiosul” (Tulcea), „Gurița Bîrladului”, „Taci și rabdă” (Huși), „Pacostea amorezaților” (Turnu Severin) etc. A doua dovadă o reprezintă lista, mult mai bogată decît în trecut, a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și mentalitatea colectivă ce se manifesta prin „concepții înapoiate de negativism în orice întreprindere spre și mai bine”5) și lipsa de reacție în fața urîtului. Tema principală de discuție o constituia anarhia edilitară, proliferarea odată cu micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol, fac ce fac și construiesc o baracă. [...] Astfel, la Bacău, baraca este un edificiu public, este
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
timp de lună plină. Totul se petrece după celebrul puci al lui Elțân din 1993 și, de fapt, nu se petrece nimic. Doar că un bătrân dintr-un sat de vilegiaturiști de pe lângă Moscova (Vasile, de ce a mutat Petru cel mare șandramaua de la Moscova în ținutul mlăștinos al Sanktului? Parcă îl agasau înghesuiala, proximitatea familiilor boierești, amenințarea continuă a streliților, nu-i așa?) nu se poate împotrivi impulsului de a pătrunde (omul e un versat șperaclist) în camera nimfelor adormite, pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
despre grădina părăsită din vecini și, unul după altul, toate locurile în care mă pitulam înfiorată când de plăcere, când de groază și visam cu ochii deschiși. Victoria a rămas pentru mine Cinema Paradiso, deși s-a demolat demult toată șandramaua din piața Lahovary/Bălcescu și au răsărit blocuri noi (prin anii ’70), deși noua sală Victoria de la parter s-a închis imediat după revoluție și a stat părăsită până ce s-a dat de trei ori peste cap și s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
pe dulăpiorul din sticlă în care zac două săpunuri și trei paste de dinți. Pe dulăpior e un anunț important: Dacă dori-ți masaj adresațivă la camera 104. Drăguț. S-a mai așezat o stea căzătoare pe firmamentul mucegăit al șandramalei. Ia să vedem ce fel de masaj oferă gazdele. Poate am noroc și e din ăla thailandez, cu uleiuri fierbinți și ciocolată Pitic. Peste un minut sunt în fața ușii pe care scrie 104. Bat la ușă, că așa m-a
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
o pauză cu mine și fă-te profesor ca să-i plictisești pe studenți. Pe mine nu trebuie decât să mă programezi pentru operație. Asta-i tot. Îmi zici când să vin, și-atuncea io-mi dau liber două zile, las șandramaua pe mâna lu’ nevastă mea și mă prezint la tăiere. Bă, tu ești prost? Am croitor care-mi face haine de mă bălăcesc prin ele. E clar? Mai bine facem altfel, că n-o scot la capăt cu tine. Zi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]