227 matches
-
găsit nimic relevant", "privirea mi-a fost atrasă de un grup de discuții de pe gugăl"; cineva recurge chiar la o personificare: toașu" gugăl. Citatele nu lasă loc de îndoială în ceea ce privește registrul: dominat de maxima libertate a oralității familiare, care își șarjează particularitățile "inculte": "bagă un ochi cu gugăl și ai să vezi minunea"; "Situ' lu"'Insekta acum și cu gugăl pă el". (Sursele citatelor românești, pe care nu le voi mai indica de fiecare dată, sînt mai ales forumurile de pe Internet
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
noțiunea de urbanitas. Prin respectarea convenției, id est a existenței orășenești, mondene, ridicolul se identifică cu inconformismul vicios. Astfel aflăm de la Catul că un ins ridicol este cel care, lipsit de avere, se străduiește să trăiască pe picior mare. Horațiu șarjează inconstanța, indiscreția, lăcomia, ambiția, poftele culinare. Platforma satirei se arată a fi oarecum instituționalizată, deci apodictică: „Fără vreo ezitare, remarcă Hans Robert Jauss, satira adoptă punctul de vedere al oficialității, ridiculum-ul ei atacă direct orice se opune acestei instanțe, subliniază
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
va alege de o pagină ca aceasta? Va avea nevoie, cu siguranță de două note de subsol, dintre care una va glosa asupra ținutei șefilor de întreprinderi din anii optzeci, iar cealaltă asupra garderobei managerilor de la începutul noului mileniu? Risipă. Șarjez, desigur, un pic. Vreau să ajung, însă, la chestiunea tactului. Chestiune la care m-am referit fugitiv mai sus). Mioara Apolzan n-ar fi lăsat, în O vară cu Maia, să scape astfel de improprietăți de atitudine. Nu că ocazii
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
nu are greutatea unui verdict clinic, - Freud nu apucă să-și desfășoare subtilitatea aici -, el rimează cu sfîrșitul acestuia, umilit, implorînd iertarea și executat printr-o serie de croșee de cele trei femei. După tipicul filmelor de categorie B, Tarantino șarjează în scenele de violență, însă, ca și în Kill Bill, le transformă într-un spectacol în sine. Violența devine o problemă secundară, și, paradoxal, tocmai insistența pe detaliul terifiant, cum este scena reluată din diferite unghiuri a accidentului provocat de
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
Mazilescu, Radu G. Țeposu, Mircea Nedelciu, Alexandru Vlad, Eugen Suciu, Ștefan Agopian, Ioan T. Morar, Stelian Tănase și chiar Florin Călinescu (în anii începuturilor, când, tânăr actor fiind, comitea pe ascuns poezii). Scena cu Mircea Cărtărescu și Traian T. Coșovei șarjând turnătorii la restaurantul Uniunii Scriitorilor e de un umor nebun: „A dat ochii peste cap, s-a întors către Traian și a început: - Bătrâne, azi noapte am compus un poem genial! - Cum îi zice? - Luceafărul! S-a făcut o tăcere
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
cuiva căruia îi place să citească cu pușca pe genunchi, câinele la picioare și câteva cutii de bere în preajmă, în timp ce flegma sa amară constituie libația în cinstea celor care au făcut legea cu pistolul. În acest ultim film, Eastwood șarjează cu toate efectele care l-au consacrat configurând portretul unui dur incasabil care ascunde însă o inimă de aur, inima Americii în pieptul unui colonist îndepărtat dintr-o fotografie îngălbenită.
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
trecutul pierdut, dramă crizei de identitate, hătișul relațiilor sociale, ca și al celor intime. Șanse aduse de maladia Alzheimer Small World îmbină cronică socială a unei familii de industriași elvețieni cu studiul unui caz de Alzheimer și proza psihologică, toate șarjate abil, încât capătă o turnură de thriller citit cu sufletul la gură. Eroul, Konrad Lang, ajuns la 60 de ani, a dus o viață de marionetă folosită pe tot parcursul vieții de familia Koch: tovarăș nedespărțit din copilărie al lui
Memoria ca teritoriu periculos by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3885_a_5210]
-
de altfel excesiv de politicoasă și prevenitoare, cu o afectare de distincție cam didactică. Afecțiunea dintre cei doi soți era mișcătoare și Suflețel se uita la Aurora ca la Venus în persoană. O atracție instinctivă unise pe aceste două specimene umane șarjate de natură fizicește și moralmente, în așa chip că formula lor li se părea absolut normală și, lucru remarcabil, chiar și ceilalți, stând mai mult în atmosfera soților Suflețel, pierdeau simțul critic, înțelegeau seriozitatea modului lor de existență. - Virgil, răspundea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a întîmplat ceva... Da, poți vorbi, sînt singură! a adăugat ea confirmarea ce i-o făcea mereu, un fel de parolă, semn că pot discuta în voie. Singură a fost rostit cu o nuanță stranie în glas. Atunci, Mihai a șarjat. Ella i-a spus că-i fericită să-l poată revedea. Mai ales că locuia central, în Piața Rosetti. Mihai a pornit spre ea, rotind în buzunarul pardesiului colțul de hîrtie pe care notase adresa. Era sigur că a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Barbu, șefa serviciului Tehnic: De-o săptămînă, cei de la combinatul de îngrășăminte te cheamă la ei! Vă cheamă, accentuează Mihai ironic. Nu de alta, dar o să se creadă că-ntr-adevăr am păscut porcii împreună. Toți cei prezenți au amuțit. Mihai a șarjat: Pe vremea cînd eu îmi toceam coatele pe băncile unei facultăți de prestigiu, dînd socoteală de cunoștințele acumulate în fața unor profesori de notorietate mondială, dumneata plimbai mapa cu corespondență prin combinat... Peste vreo oră, după ce și-a mai revenit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
răspunde Mihai sec, dar cînd vede că tonul lui a oprit-o pe Simona din rîs și-o face să se încrunte, parcă să-l certe că a spus că mai există și alte doamne în afară de ea, simte nevoia să șarjeze: Una, la înălțimea căreia nu a ajuns, ulterior, niciuna... Nici măcar Teona? întreabă Simona pe un ton calm. Teona este personajul central al romanului prezent, atît! răspunde Mihai cu o voce aspră, dar pentru că o vede pe Simona în încurcătură, precizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ca unul dintre favoriții doamnei Alexander. Lumea comenta În auzul lui, spunînd: — Doamna Alexander o să-i lase lui Duncan toți banii! Să te dai bine pe lîngă Duncan Pearce, pentru că-ntr-o zi o să-ți fie șef! Uneori se distra, șarjînd și făcîndu-i să rîdă. Dar Întotdeauna se simțea presat cînd doamna Alexander se purta altfel cu el; și, azi, mai mult ca oricînd, simțea această presiune, pentru că venise cu vizitatori și era gata să-l prezinte ca pe un star
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o mișcare a brațului cu care încărcătoarele și celelalte mașini de acest fel nu erau obișnuite, dar aparatul se supuse docil. Un enorm membru hidraulic se abătu asupra țestei reginei și o aruncă peste un panou. Creatura reacționă instantaneu și șarjă din nou, pentru a fi întâmpinată de un rever de cel puțin o tonă. Căzu răsturnându-se într-o stivă de mărfuri. ― Apropie-te! urla Ripley rânjind. Apropie-te, gânganie! Bălăbănind coada, regina, turbată, atacă mașina pentru a treia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
punct: „Băsescu a început câte ceva și n-a terminat nimic.“ Dar Băsescu a continuat imperturbabil și „nea Mitică“ s-a pierdut în grimase. Spre deosebire de adversarul său principal, Geoană a fost crispat. Decis să recupereze handicapul din sondaje față de Băsescu, a șarjat în permanență, depășind mereu timpul alocat, s-a apucat să răspundă și la întrebări care nu s-au pus. A râs căznit la poantele joase ale lui Mitică, dar în general a căutat camera, încercând să-și spună discursul direct
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
nu i-a zis-o așa, de-a dreptul. Nu erau singuri. I-a evocat cercetările biografului. A comentat că pe un oarecare Juárez Îl copleșeau ba cu noroace, ba cu ghinioane. Sangiácomo a Încercat să schimbe vorba; ea a șarjat din nou, repetând că În unele vieți nimic nu e Întâmplător. A făcut apoi aluzie la carnetul În care bătrânul Își scria jurnalul; asta așa, ca să-i dea de Înțeles că-l citise. Ca să fie cât se poate de sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Vlădescu, „eu, care sunt aici nu însemn nimic?“. „Ei, tu...“, o auzeam spunând, repetând pronumele de câteva ori cu o gravitate care nu reușea să-i ascundă tristețea. „M-au uitat cu toții“, mai zicea și mi s-a părut că șarjează și ea, îi place să se lamenteze și să insiste asupra nenorocirilor ei și dintr-odată am simțit ceva ca o iluminare că forțează lucrurile numai să se apere, totul nu era decât o mască, și să nu apuce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de poponari! Gene Niles era amicul meu, bunul meu amic din armată, poponar cretin! Danny se înfipse cu picioarele în podea și se împinse cu scaunul la perete. — Gene Niles era un cărăuș ordinar, un căcănar și un incompetent! Culturistul șarjă, năpustindu-se la gâtul lui Danny. Ușa cabinei se deschise și Mal Considine se repezi înăuntru. Thad Green urlă o serie de comenzi imposibil de auzit. Danny își ridică genunchii, răsturnând scaunul. Mâinile polițistului sugrumară aerul. Mal îl îmbrânci, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trăgând orbește. Buzz văzu un bărbat zăcând pe podea, cu brațele rășchirate și cu un halat galben, de mătase, îmbibat de sânge de la brâu până la guler. Fișicuri de bani cu banderola de la bancă îi înconjurau trupul. Mal se împiedică, apoi șarjă. Buzz îl lăsă să atace, auzi bufnituri, poticneli, zgomot de sticlă spartă, dar nici o împușcătură. Se ridică și se uită la mort: un bărbat distins, cu o barbă îngrijită, manichiura făcută și cu prea puțin din bust rămas întreg. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ea desemnează momentul istoric în care pămîntul devine conștient de limitele sale, iar oamenii de interdependența lor, în fața căreia nimeni nu mai este la adăpost. În profunzime, însă, ea pare să reprezinte "ultima iluzie a iluminismului" (William Pfaf), ea conține șarjează ironic Bruckner un cuvînt în plus (monde) pentru că nu atinge pe toată lumea cu binefacerile sale propovăduite, cîtă vreme doar 10 % din populația lumii deține 70 % din bunurile și serviciile disponibile, 65 % nu au telefon, iar 40 % nu au nici măcar curent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cele ce-i spunem. Asta ne rămâne - nu să fim „mari...” De aceea, când mi se spune că Albert Camus „n-a fost, dragă, un mare scriitor” sau citesc că Labiș a fost doar un poet onest, eu mă gândesc, șarjând conștient stângăciile gândului meu: „De ce ar fi fost nevoie ca Labiș și Camus să ajungă mari scriitori, dacă într-o lungă noapte ei m-au făcut să plâng curat în cântecul impur al lumii?...” 4: Sosit la Cairo, dl Gunnar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
incert. O mînă mi-a poposit pe umăr și un parfum plăcut În nări. Am inspirat temeinic. N-am recunoscut-o după efluvii, dar am contra atacat În ju riu, simțind că apariția spectatoarei Întîrziate Îmi va schimba programul. Am șarjat: — Avem interpreți mult mai buni decît cei de azi. Îi veți putea urmări mîine. Nu trebuie să ne grăbim să le dăm tuturor nota maximă. — SÎnt Erica, știi, soră cu Eva cea Mică din..., a spus apariția, iar eu am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să scrie astfel, fiindcă se adresează copiilor. Nimic mai departe de adevăr. Copiii nu așteaptă de la maturi să folosească diminutive, să simuleze gândirea puerilă, să-și subțieze vocea și să vorbească peltic. Or, Maria Marin tocmai asta face, se maimuțărește, șarjând fără grație naivitatea și gingășia. Iată, ca exemplu, poezia Bunicuța, plină de substantive și adjective diminutivate și producând repede o senzație de saturație și dezgust ca un tort prea dulce: „Minionă și drăguță, / Ar alerga și desculță / S-ajungă la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
opri avansarea ienicerilor. Apoi, artileria lui Francisco lovi ariergarda lui Mihalogu, acoperind de fum Întreaga vale. Iar apoi se Întâmplă lucrul de care toată lumea, În afară de Angelo, uitase cu desăvârșire. Din pădurile aflate În flancul stâng al armatei turce se dezlănțui șarja spadasinilor lui Yves. „Tăcerea absolută” a lui Angelo era, de fapt, indiciul esențial asupra strategiei pe care Apărătorii o aveau de urmat. Cei o sută de spadasini coborâră În galop, trecând razant pe lângă trupele de ieniceri, și izbiră călăreții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tare ca să fie auzit de spătarul Mihail și de Apărătorii din jurul lor. Îi așteptăm să ajungă aici și să Înceapă traversarea. Îi rupem În două jumătăți, una de o parte și una de alta a Prutului. Atac cu săgeți dincolo, șarjă la sabie aici. Apoi dispărem și ne regrupăm Înainte de Ștefănești, Între dealuri. - Da... murmură spătarul Mihail. E cea mai bună soluție. - Mai e ceva, adăugă Oană. Ne trebuie informații din fața și din spatele nostru. Trebuie să știm ce se Întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că nimeni nu poate ataca pe vântul ăsta... - Nimeni... doar călărețul acela... vine pieziș pe direcția vântului... poate am uitat să-ți spun un detaliu. - Detaliu? - E singurul călăreț care galopează pe furtuna asta. Toți s-au oprit și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]