763 matches
-
căutat de atâta timp de organele Ministerului de interne? Pe firul argumentelor pro și contra ale locotenentului Cazacu apărea totuși o incertitudine: dacă înșelat de aparențe, greșea? Nu-i rămânea decât să-i raporteze comandantului ceea ce credea în legătură cu descoperirea din șatra lui Iorgu Stănescu. Acesta va hotărî cum să se procedeze mai departe, ce curs trebuia să dobândească cercetările, în care înmuguriseră câteva semne de speranță privitoare la rezolvarea acestui caz atât de complicat, nimeni nu știa. Locotenentul, ajuns în sediul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ciocăni de câteva ori și imediat auzi, de dincolo de ușa capitonată, glasul autoritar al colonelului Priboi: - Intră! - Tovarășe colonel, sunt locotenentul Cazacu Diomide, permiteți-mi să vă raportez! - Știu cum te cheamă, spune, băiatule! - Tovarășe comandant, în urma investigațiilor întreprinse în șatra lui Iorgu Stănescu, am descoperit un copil, pe nume Vișinel. La pronunțarea acestui nume, comandantul schiță un gest de mirare, dar îl încurajă din priviri pe locotenent să-și continue raportul. Cum vă spuneam, am descoperit un copil blond, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din priviri pe locotenent să-și continue raportul. Cum vă spuneam, am descoperit un copil blond, cu ochii mari, albaștri, cu fața albă, care nu prea pare a fi de-al lor. Știți bine că am investigat până acum șase șatre de rromi, dar în nici una nu am găsit un chip asemănător. Bănuiesc, nu pot pune mâna în foc, bănuiesc numai, că acesta ar putea fi copilul pe care îl căutăm. - Tot ce e posibil, locotenente, dar nu trebuie să ne
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
timp. Poate chiar un om de-al nostru, erijându-se într-un client interesat să facă o comandă oarecare, ar putea merge în tabăra lor. În acest fel, nu ar putea fi suspectat că ar vrea să intre în intimitățile șatrei, l-ar vedea pe băiat, ar discuta cu el... * Între timp, fără să știe că oamenii legii sperau să fie în posesia unor date, ce-i drept, neconturate încă, investigațiile continuând, Ina în disperarea ei, ajunsă la capătul suportabilității, îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lămurirea cazului. Aflat într-o situație din care nu vedea o altă ieșire, comandantul îl chemă la el pe locotenentul Cazacu și hotărî: - Uite ce! Pentru mâine dimineață, la ora opt, îi invităm la sediul nostru pe părinții copilului din șatră și familia Georgescu cu copilul lor. Vom încerca un prim contact. Nu știu ce va ieși de aici, dar trebuie să procedăm cu prudență, să facem pași mici. întotdeauna, să știi de la mine, pașii mici sunt mai siguri... Să se ocupe locotenentul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
decât respirațiile celor prezenți. Fiecare din ei percepea în felul său cauza în dezbatere, dar se putea desluși că nimănui nu-i era indiferent evenimentul la care participa. Comandantul se văzu nevoit să intervină : - Iorgule, ai vreo însemnare, în documentele șatrei cu privire la nașterea acestui copil? - După ce am vorbit cu domnul locotenent, am vrăfuit toate catastifele mele și am găsit că Radu Carabăț s-a născut în ziua de Joia Verde! - Eu te-am întrebat de Vișinel, nu de Radu, și ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
povestea impasibili, dând semne că li se răscoliseră sufletele, dar în cele din urmă conchiseră în forul lor intim, în mod tacit, că toată această poveste nu este a lor. Aveau o singură și nezdruncinată convingere: Că Vișinel este copilul șatrei! * Comandantul, animat de dorința de a simți reacția celor două mame, ordonă reintroducerea copiilor în biroul său. Tăcerea umplu întreaga incintă. O dată cu intrarea copiilor Rafira, de unde până atunci nici nu concepea că fiul ei nu-i altul decât Vișinel, când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
răpească acest copil, care e al lor, numai al lor. Atitudinea aceasta fermă arăta cât de mult își prețuiesc ei odraslele. Acceptau hotărârea justiției, convinși fiind că nimeni nu-i poate lipsi de un copil care văzuse lumina zilei în șatră. La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul. Aceștia aveau acum impresia că acea palidă lumină a speranței, în care crezuseră, se depărtase de ei plutind pe zări înnegurate fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unui pârâiaș ce alerga zglobiu ca un mânz slobozit, în lunca plină de sălcii plângătoare, era instalată tabăra bulibașei Iorgu Stănescu. Noaptea cuprinsese întinderile. În depărtări, se auzeau, ca ultime arpegii pe cale să se stingă, trâmbițele unor cocoși întârziați. Întreaga șatră dormea somn de piatră. Vântul se cumințise, nu mai lătra a pustiu. Luna, cu fărașul ei de aramă, aduna cu hărnicia unei gospodine, puzderia de scântei din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
moment dat, avu impresia că gândurile lui luaseră chipul unor păsări ale întunericului. Le urmări mental zborul, trimițându-le spre ținuturi pustiite pentru a se pierde în neant. Nu voia cu nici un chip ca acestea să-și facă cuib în șatra sa. Se simțea ca un copac doborât de furtuni nelegiuite și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aflase pe drumuri colbăite de îngrijorări. Și nu rareori își plângeau rugăciunile când pleoapele dimineții despicau zările în așteptarea ivirii soarelui, mai ales că Marele astru nu-și arăta zi de zi aceeași față pentru nația sa. Prezența legiuitorilor în șatră îl tulburase nespus de mult pe bulibașă. Nu știa cum de se ajunsese aici. Avusese strania impresie că aceștia îi vorbiseră într-o limbă necunoscută; erau cuvinte înciudate, pline de spinii unor acuzări despre fapte pe care starostele nu bănuise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bulibașă. Nu știa cum de se ajunsese aici. Avusese strania impresie că aceștia îi vorbiseră într-o limbă necunoscută; erau cuvinte înciudate, pline de spinii unor acuzări despre fapte pe care starostele nu bănuise că le purtase prin lume cu șatra lui. I se spusese că se cerea a se face lumină în cazul enunțat și că venise timpul de a se lua o hotărâre. Care hotărâre!? De ce și de unde venea aceasta? se întreba el. După înfățișarea de la Miliție, lucrurile se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile în copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în sufletul lui de oamenii legii, că un copil din șatra sa ar aparține unei familii de români, revenea la suprafață cu incandescența unui fier înroșit aflat pe ilău. * La acest ceas târziu de noapte bulibașa Iorgu Stănescu își amintea cu obidă că alergase cu ai săi, săptămâni și zile multe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înroșit aflat pe ilău. * La acest ceas târziu de noapte bulibașa Iorgu Stănescu își amintea cu obidă că alergase cu ai săi, săptămâni și zile multe la număr, fiindcă fusese și el învălmășit de zvonul că oamenii legii umblă din șatră în șatră în căutarea unui lucru, a ceva nerostit pe care, din precauție, nu-l deconspirau. Goana fără istov, în derută, prin locuri dosite, schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia fugii flămânziseră oamenii și animalele, vlăguindu-le de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe ilău. * La acest ceas târziu de noapte bulibașa Iorgu Stănescu își amintea cu obidă că alergase cu ai săi, săptămâni și zile multe la număr, fiindcă fusese și el învălmășit de zvonul că oamenii legii umblă din șatră în șatră în căutarea unui lucru, a ceva nerostit pe care, din precauție, nu-l deconspirau. Goana fără istov, în derută, prin locuri dosite, schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia fugii flămânziseră oamenii și animalele, vlăguindu-le de toate puterile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
al cincilea, dată fiind conjunctura, președintele judecătoriei hotărî ca acesta să se deruleze primul, în dimineața aceea. Era procesul prin care familia inginerului Alexandru Georgescu voia să-și redobândească fiul, pe Vișinel, care trăise timp de aproape 12 ani în șatra bulibașei Iorgu Stănescu, bine cunoscut pe aceste meleaguri. Judecătorului îi trebuiră câteva minute pentru a stabili ordinea necesară bunei desfășurări a procesului, avertizându-i pe turbulenți cu evacuarea din sala de ședință. În cele din urmă mulțimea se liniști. Începu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ani, onorată instanță, repetă el, de viață, de deprinderi, de existență într-un mediu cu care face corp comun. Ce vină i se poate atribui acestei ființe nevinovate? S a pedalat mult pe lipsa de educație a celor crescuți în șatră. Este mai mult ca nedrept să ignorăm educația dobândită de copiii acestei etnii. Aceștia, conform tradiției neamului lor, ce cuprinde datini, obiceiuri și învățăminte străine nouă, se constituie în ceea ce se cheamă în limbajul curent, o bună educație. Ar trebui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mă determină să mă opresc aici, urmând a mai interveni, dacă va fi cazul, cu convingerea că acest complet de judecată va da acea hotărâre prin care copilul pe numele său Vișinel Carabăț va putea să-și continue viața în șatra sa, iar copilul Mihăiță Georgescu să-și urmeze cursul vieții sub acoperișul bunilor săi părinți, domnul inginer Alexandru Georgescu și al doamnei Ina Georgescu. Era un fel abil de a câștiga bunăvoința completului de judecată și aprobarea tacită a audienței
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vor putea fi contestate. Am certitudinea, că sunt și mai pot fi aduse suficiente dovezi în sprijinul susținerii, că acest copil, pe nume Vișinel, aparține familiei Georgescu și copilul Mihăiță este fiul Rafirei și al lui Lisandru Carabăț, rromi din șatra amintită aici, sub oblăduirea respectabilului bulibașă Iorgu Stănescu. Onorată instanță, continuă avocatul, e îndeajuns să vedem cât albastru se degajă din ochii doamnei Georgescu și să privim în același timp chipul acestui copil, ca să știm cui îi aparține Vișinel. Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
atunci când aceasta încerca să-l convingă că el aparține acestei familii: - Mama ta adevărată sunt eu, Vișinel! Răspunsul lui venea prompt și impasibil: - Nuuuuu, mama mea este Rafira, ea m-a crescut, eu altă mamă nu cunosc. Casa mea e șatra! Lumea lui era destul de mică, dar suficientă ca în ea să încapă el și oamenii oacheși considerați ca fiind ai lui. În plus, într-un cort din șatră viețuia Voica, aleasa inimii sale. - Noi suntem ai tăi, băiatul meu drag
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ea m-a crescut, eu altă mamă nu cunosc. Casa mea e șatra! Lumea lui era destul de mică, dar suficientă ca în ea să încapă el și oamenii oacheși considerați ca fiind ai lui. În plus, într-un cort din șatră viețuia Voica, aleasa inimii sale. - Noi suntem ai tăi, băiatul meu drag, ai să vezi că și judecătorul va spune acest lucru. - Poate să spună ce-o vrea, eu nu mă despart de șatră! Și, ori de câte ori se elibera din scenele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
În plus, într-un cort din șatră viețuia Voica, aleasa inimii sale. - Noi suntem ai tăi, băiatul meu drag, ai să vezi că și judecătorul va spune acest lucru. - Poate să spună ce-o vrea, eu nu mă despart de șatră! Și, ori de câte ori se elibera din scenele pline de tandrețe ale Inei, alerga cu gândul la ocrotitoarele brațe ale Rafirei pe care le simțea mai calde, mai lipite de inima și sufletul său. Ina continua să o implore pe Rafira să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare al nopților din preajma luncilor sau pădurilor, unde își făcea sălaș pentru un timp șatra. Acolo era lumea lui! Aici, în casa aceasta cu perdele și draperii grele la ferestre, orizontul îi era limitat. Avea strania impresie că se află într o închisoare. Ina căuta să-l îmbie cu fel de fel de bunătăți. Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
celor doi, cu inimile strânse de o emoție nemăsurată pe care însă nu și-o puteau exterioriza. Ori de câte ori se apropia încheierea unei zile, Vișinel începea să se agite. Voia să părăsească cât mai repede această casă și să plece la șatră, unde i se părea că soarele răsărea mai devreme decât în oraș. El se simțea legat cu mii de fire nevăzute de șatră fiindcă, din primele clipe ale zorilor, o întâlnea pe Voica, fata pe care o îndrăgise nespus de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vișinel începea să se agite. Voia să părăsească cât mai repede această casă și să plece la șatră, unde i se părea că soarele răsărea mai devreme decât în oraș. El se simțea legat cu mii de fire nevăzute de șatră fiindcă, din primele clipe ale zorilor, o întâlnea pe Voica, fata pe care o îndrăgise nespus de mult, numai cu ea împletea deseori sumedenie de gânduri și vise... Se priveau minute în șir, neavând trebuință de cuvinte, socotindu-le ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]