303 matches
-
bătrînețe, o să spună. Dar el o să vină mai departe să ia lecții, fiindcă Într-o zi o să dea un recital și sigur că o să vină toți cei de aici, bătrînelul Înțelept și chel și femeia bosumflată care se dezbracă, copistul, școlărițele și școlărița drăguță foc, drăguță foc“. „Am făcut foarte puțin În aceste trei săptămîni, Îi spuse Frau Proserpina, cînd se termină lecția. Dumneata ai venit cu recomandarea că ești un elev foarte talentat. Unde-ți ascunzi acest talent?“ „Grijania mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spună. Dar el o să vină mai departe să ia lecții, fiindcă Într-o zi o să dea un recital și sigur că o să vină toți cei de aici, bătrînelul Înțelept și chel și femeia bosumflată care se dezbracă, copistul, școlărițele și școlărița drăguță foc, drăguță foc“. „Am făcut foarte puțin În aceste trei săptămîni, Îi spuse Frau Proserpina, cînd se termină lecția. Dumneata ai venit cu recomandarea că ești un elev foarte talentat. Unde-ți ascunzi acest talent?“ „Grijania mă-tii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
luat prea mult avînt și a ajuns dintr-odată În mijlocul „vestibulului“ și pe deasupra simțind că toată lumea Îl văzuse cum aleargă și că de la toate ferestrele Îl priveau pesemne cu ură. La o fereastră din dreapta lui le văzu pe cele două școlărițe Învățînd În penumbră, În curînd o să aibă nevoie de ochelari, sărmanele fete, o să-și strice ochii. Și Învățau de zor, el stătea acolo de cîteva minute și ele nici nu-și dădeau seama. Profită de concentrarea lor ca să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
concentrarea lor ca să se apropie Încă puțin și să cerceteze pereții camerei, păreau de carton, se apropie și mai mult și văzu o cuvertură uriașă În chip de paravan și În spatele ei era Încă o cameră. Care-o fi fereastra școlăriței drăguțe foc?... Julius o căuta cu mai puțină teamă acum, nu e asta, nici asta, asta e fereastra copistului.... se apropie și mai mult de firma pe care scria COPIST AUTORIZAT și tipul era Înăuntru, abia zărindu-se după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acolo, ci Într-o casă pe care Începuse să și-o imagineze, cînd deodată, Într-un colț al „vestibulului“, se desenă o fereastră pe care pînă atunci nu o văzuse și uite-o pe fata drăguță foc În uniformă de școlăriță, locuia acolo și se uita la el zîmbind, făcîndu-și unghiile aproape pe Întuneric. Julius Își feri privirea și se prefăcu că nu o vede, Întorcîndu-se spre fereastra unde femeia cu pielea foarte albă Îmbrăcată sumar trăgea din nou perdeaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urîtă a Limei, bătrînelul Îi spuse din nou aici toți o apucă pe un drum greșit. „Toți, se gîndea bătrînelul, dar ce drăguț e băiatul, urechiat cum ne desenează pe noi, evreii...“ Rămăsese la fereastră, ascultînd vag cîntecul fredonat de școlăriță, nici nu-și dădea seama că-i place, dar mîinile lui Începură să se răcească prinse de grilajul unui lagăr și trebui să și le desprindă de zăbrele. Se duse atunci să lipească cele trei timbre care-i mai rămîneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o să-i dovedească băiatului că Frau Proserpina era nebună și rea, grozav de nervos după ce-o să-i povestească tot adevărul. Da, ăștia erau pașii băiatului pe coridor și acum, cînd nu-l auzea, se oprise ca să se uite la școlărița cea drăguță. Bătrînelul se duse la fereastră. Julius era acolo. Încă nu se obișnuise să stea În tranșeea aceea și dușmanul-prieten Îl descoperise Îndată. La fel ca data trecută. Trebui s-o șteargă ca din pușcă, făcu o săritură Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a vieții lor. Unii tăceau, privind sticlos în fața ochilor. Alții duceau paharul alungit de șampanie la gură și beau din el mult mai mult decât de obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur și dârmon, plân geau ca școlărițele. Se surprinse și Zaraza lăcrimând, și nu-și amintea s-o mai fi făcut vreodată. Cân tărețul mai zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și am ridicat din umeri. Râdea întruna, cu dinții strălucind albi în soare, se rotea, sărea în valurile înspăimântate care o aruncau brusc în mare. M-a prins de câteva ori de braț, absorbită de jocul cu vântul ca o școlăriță drăgălașă și zburdalnică. Din privirea mea, Linda înțelegea că mă atrăgea fără drept de apel, doar că nu eram prost. Am urcat pontonul, ne-am uscat la soare, apoi am plecat împreună spre casă. Când am ajuns la hotel, am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu văd cine ești! Vechiul pod se zgâlțâia, iar ea își strecură mâna pe sub mâneca hainei lui. El se opri și o măsură: un accident șocant. Ea se uită în jos și-și văzu mâna bălăngănindu-se ca a unei școlărițe. Valentine’s și Memorial Day la un loc. Îi atinse ușor cu dosul degetelor arămiul de monedă nouă al părului ei. Un experiment de naturalist. —Mai ții minte când te verificam cât de bine știi speciile? Ea stătea nemișcată, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înțelegi că trebuie pe i pus punct, și după ale vieții legi să ai alături un adjunct: tânăr, frumos, fără defecte și sănătos precum ți-am scris să te iubească și respecte, să fie cel din al tău vis de școlăriță sau studentă și din vacanțe, când aveai mai mult timp ca să fii atentă cine-i la poarta ta de Rai. Și dacă face ca să pui cu el în plug pe toată viața; cât de frumoasă-i dimineața pe aripile visului
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
hotărâse să facă o plimbare de la apartamentul ei din Upper East Side până pe Fifth Avenue și Înapoi. Kitty era, din nou, o ciudățenie În peisaj: Îmbrăcată În pantaloni scurți și-n tricou, nemachiată, cu părul prins În coadă ca o școlăriță, printre toți cei care veneau de la serviciu, Îmbrăcați elegant, În costumele lor scumpe, de designer; Încă o dovadă că toți aveau o viață normală, mai puțin ea. Trecând de Bergdorf Goodman, asculta ritmul străzii, sunetele din jur - un vechi truc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Dar se opri, parcă nevenindu-i nici lui să creadă. Se uită În jos, de la Înălțimea lui de un metru nouăzeci și cu toată demnitatea pe care i-o dădea costumul lui perfect, la ceva ce părea a fi o școlăriță În drum spre sala de sport, pentru a-i asculta neobișnuita cerere. — Așa se Îmbracă mai nou gazetarii? Întrebă el neîncrezător. Fără machiaj, Kitty părea foarte tânără, s-ar fi putut spune cel mult că face practică la vreo revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
văzu pe Charlie, pe Tracy Lee și pe Patrick venind dinspre sala mare de expoziții și nu se mai putu abține. Hei, am știri proaspete! Kitty s-a Îndrăgostit de-un tip Însurat! izbucni Desert Rose, mărturisind tot, ca o școlăriță. Fața lui Kitty luă foc. Toți se holbau la ea; se holba și ea la ei, căutând ceva care-ar fi putut s-o scoată din situația asta. Se hotărî să-și Înghită supărarea și să nu-i mai facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
șade lîngă fiecare raft, citind peste ochelarii de pe vîrful nasului. Wakefield se răsfață În fantezia verbală excesivă a lui Zamyatin; așa Își exprimă rușii fericirea. Lui Wakefield Îi plac bibliotecile și și-a Înscris de-a pururi În memorie o școlăriță care se masturba pe tăcute printre documente guvernamentale. — Biblioteca este simbolul suprem care trebuie opus barbariei, continuă Zamyatin, În stilul lui caracteristic (uneori Wakefield Îi spune Volga, din cauza acestei vorbiri-fleuve), este sinonimul civilizației. Marile biblioteci sînt echivalentul secular al mărețelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ai înșelat. Nu sunt îndrăgostită de Jack Allen. — Bine, aprobă Stevie pe un ton exasperant pe când intrau în redacție, atunci n-o să te deranjeze că e acolo cu Keith Wilson, discutând rezultatele de la crichet. Fran simți că roșește ca o școlăriță fără minte. Mai ales când Jack sări de pe scaun văzându-le. — Îmi pare rău, Jack, se fâstâci Fran, neștiind ce să spună, nu pot să te invit în biroul meu, pentru că nu mai am unul. Jack rânji. — Atunci noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pare? — Minunat. Și nu mințeam. Prînzul a fost delicios. Și lung. Și zgomotos. Pe măsură ce trecea vremea, Dan, Emma și Richard păreau să redevină adolescenți, iar eu nu m-am putut abține și m-am alăturat lor, simțindu-mă ca o școlăriță neastîmpărată, chicotind la glumele spuse pe ascuns, ca să nu le audă părinții. Nu exista nici umbră de Îndoială că, În casa lor, cînta găina. Michael arăta ușor năucit de cele ce se petreceau, era glumeț și drăguț, dar, cu timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60, din material imprimat, care-i dezvăluie coapsele cînd se așază. Trish și cu mine ne dăm ghionturi și chicotim ca niște școlărițe de fiecare dată cînd observăm privirile lui Michael ațintindu-se asupra picioarelor ei. Cu asta sînt șase, Îmi șoptește Trish, amîndouă cu ochii pe el. Din fericire, omul nu e cîtuși de puțin conștient de comportamentul nostru pueril. — Șapte, șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ai Împrieteni, pufnește ea. Și cu siguranță n-am avut niciodată Încredere În ea. Oricum, Michael și cu mine sîntem foarte fericiți. Seara trecută s-a Întors acasă cu bilete pentru un weekend la Florența! Ca surpriză! Chicotește ca o școlăriță. Așa că, prietena ta nu și-a ales cuplul potrivit pentru planurile ei! Încuviințez din cap și privesc În altă parte. S-au spus destule. Faptul că nu s-a Înșelat asupra Lisei nu Înseamnă că trebuie să afle vreodată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Însoțea pe cele mari și rămânea Întotdeauna pe banca de rezerve. Sâmbătă sau duminică dimineața, pe terenurile din suburbii și În cartierele de dincolo de șoseaua de centură - terenuri de ciment, În aer liber, fără tribune sau public - juca doar cu școlărițele, cele de-o vârstă cu ea, lipsite de pasiunea Întrecerii. Întorcându-se pe teren Îl salutase, fluturându-și mâna. Antonio Îi arătase pumnii strânși - semn că trebuia să joace tare, să arate ce poate. Tati e aici. Tati a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acord să le mediteze, în particular, ce e cu sistemul de lubrefiere și că de ce e atât de așchietor agregatul... Trebuia să fi pus geana... Apărea, către seară, coardele în bloc. La subțiori cu maculatoarele, îmbrăcate în hârtie albastră, ca școlărițele. Șorțuleț apretat. Ciorăpei trei sferturi. Păr strâns. Băsmăluțe reglementare de protecția muncii. Și-o frumusețe de depășea geamandura și-ți întuneca uzul gândirii... - E-te ale dracului! Băsmăluțe... 74 DANIEL BĂNULESCU - În doi ani n-o mai cunoșteai după caroserie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe care pune mâna devine neîntîrziat ștersătură la fund?! - Păi, nu?! N-ai zis chiar tu cum s-a făcut de fecale?! Ce mă freci atâta la melodie cu degerătura asta? Oi avea vreo bucurie la el?! Ia uite la școlărița asta de vreo 12 ani, ce mâncărime vede între degetele mari de la picioare! Asta-i atât de bună peste doi ani, că merge și-acuma! Pe dreapta, clipi - fracțiunea lui de secundă - fostul hotel "Luvru". Cu firma lui preschimbată astăzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a oftat, nesinchisîndu-se câtuși de puțin, individul. Prin câte chinuri am trecut și-am să mai trec și tot n-am îndrăznit să m-apropii de vreo faptă murdară... În unșpe ani de când o cunosc (era, la început, aproape o școlăriță), n-am ridicat niciodată la dânsa glasul ori mâna... ...O vedeam că e schimbată, că n-o mai interesam nici dacă mi-aș fi îmbrăcat pantalonii pe dos, încercam să-nvăț niște poezii necuviincioase ale băiatului ăla, Cărtărescu, s-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
face bale la gură precum cîinele de vînătoare foaia de observație arată drumul stelelor și fiecare duce Între degete un termometru ca o ramură de salcie În duminica floriilor mîhnirea e o crinolină de-a lungul zidului paturile sunt ca școlărițe cu părul cearceafurilor despletit glasurile sunt scăzute ca gîrlele În secetă timpul Îmbrăcat În halat alb trece pe lîngă tine... Lăsînd la o parte faptul că intenția „absconsității” e străină autorului lui Ulise, programul său fiind, dimpotrivă, unul al revelării
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în jos și șoferul meșterește ceva la firele portocalii care ies din motorul negru. Șoseaua e galben strălucitoare. Totul mă emoționează, pentru că totul există cu aceeași intensitate. Iar dacă văd niște biluțe cu elastic, de prins părul, pierdute de vreo școlăriță pe trotuar, și ele mi se par poetice, esențiale, de neînlocuit pentru înțelegerea uriașei lumi. Ba chiar mi se pare că descrierea lor este mai umană decât proiectarea pe retină (care e pagina) a unei infinități de aștri. Iubesc cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]