170,663 matches
-
în realitate scund, "destul de" citește în tradiționalul sens, foarte! Dar Al. Piru? "Cu figura lui de tânăr antropoid, mai ales din cauza sprâncenelor stufoase și a protuberanțelor arcadelor". Șirul de profesori, la Facultatea de Litere: "Catedra de marxism îl avea ca șef pe faimosul Leonte Răutu. Printre conferențiari, activiști de notorietate și de tristă memorie ca Sorin Toma, Silviu Brucan, Paul Niculescu-Mizil". Acolo, prelegerile erau de un stalinism feroce, I. Vitner îl înlocuise pe G. Călinescu, iar pe lângă profesori bine pregătiți, Paul
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
dintre noi o mască de gaze e un lux de neîngăduit, tema a fost brusc abandonată. Ca de obicei, autoritățile au reproșat presei că vrea să înspăimînte lumea. Ceea ce e inexact. Tot soiul de flăcăi bătrîni sau nebăgați în seamă, șefi peste sirene de alarmare și exerciții ale nimănui au folosit prilejul, ca să iasă în față și să afle românul că nici ei nu-și cîștigă salariul degeaba. Aceste zvonuri, care au dat de cap autorităților, merită atenție în măsura în care dezvăluie situația
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
Constituții, și anume în art. 6, alin.(1) la care ne-am referit. Și aceasta, în mod evident, pentru că legiuitorul constituant de la 1991 n-a avut în vedere în mod direct cultura, ci... minoritățile naționale. În perioada interbelică, Dimitrie Gusti, șeful școlii sociologice de la București (școală cu autentică audiență internațională în epocă), vorbea despre manifestările sociale creatoare constitutive de valori materiale și spirituale - economia și cultura - și de activitățile sociale regulative - politica și dreptul. O organizare socială bună, respectiv o constituie
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
militar aflat în scaun cu rotile, iar Hippolyte e înveșmântată asemenea unei dresoare de circ. Oberon, a cărui principală sarcină ar fi aceea de a pune ordine în pasiunile amoroase și de a califica poveștile de iubire, e asemenea unui șef de clan mafiot, un dark angel, gesturile și intonațiile sale fiind mereu amenințătoare. Într-o primă secvență, Lysander și Demetrius par a fi studenți la Oxford, în cea mai consistentă parte a reprezentației au alură de cuțitari ori retardați, iar
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
un imaginar simpozion despre federalizarea Europei orientale, la care ar fi ținut fără să clipească discursuri alături de o impozantă listă de teroriști și escroci internaționali. Așadar, femeia peremistă poate fi fericită: nu numai că a cântat dulci melodii la urechea șefului, dar a scăpat și de "Trofeul Gâgă". Indignarea oportună în fața "complotului" DPP-ist i-a asigurat, probabil, un scaun și în parlamentul viitor. Mă întreb cu ce s-ar fi ales dacă și-ar fi exersat "vigilența" în fața colegilor ce
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
una către Doinaș) completează acest remarcabil număr de revisăt. l SEMN, revista literară tipărită la Bălți (nr. 3-4 din 2002), conține cîteva lucruri demne de relevat, între care un "compendiu" consacrat Poeziei basarabene de dl Nicolae Leahu (care este redactorul șef al publicației), cu informații utile și aprecieri foarte juste. Unul dintre poeții tineri comentați în textul dlui Leahu este Nicolae Esinencu. Numărul din Semn se deschide cu poezia acestuia intitulată Moldoveanul, un portret scris cu acuratețe, un soi de fabulă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
președinte al Clubului Român de Presă, Cristian Tudor Popescu n-a părut foarte fericit de această funcție. NAȚIONAL, care are un război personal cu CTP a comentat de-a dreptul răuvoitor această alegere, încercînd să dea de înțeles că redactorul șef al ADEVĂRULUI și-a luat de sus colegii prin declarația sa că nu și-a dorit această funcție. Explicația colegilor de la Național pentru "infatuarea" lui CTP, că acesta ar fi făcut afirmația citată "de parcă îl obliga cineva - să îndeplinească această
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
îndeplinească această funcție, notă Cronicar - sau nu ar fi avut cine altul să o îndeplinească la fel de bine" nu ni se pare convingătoare. Ce-ar fi fost dacă CTP ar fi declarat că își dorea această funcție? După părerea Cronicarului, redactorul șef al Adevărului a reacționat cinstit-diplomatic după ce a fost ales președinte al Clubului Român de Presă. Explicația lui a fost construită în două trepte. Nu și-a dorit această funcție pentru că e o responsabilitate în plus. Afirmația e acoperită de observația
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
n-au trăit în epocă. Țin minte ce bine îmi făceau atunci "rubricile" revistei, inclusiv cronicile dvs., domnule Manolescu. "Antijurnalele" și "Atlasele" Anei Blandiana din pagina penultimă le decupam și le purtam la piept, pentru că exprimau adevăruri curajoase. Un fost șef de editură (nu vreau să-i dau numele, nu vreau să-l supăr fiind bolnav) declara într-unul din interviurile revistei dvs. că actele de curaj (inclusiv una din cărțile Dnei Blandiana) nu făceau bine literaturii, căci "extindeau aria cenzurii
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
experiență traumatizantă, iar directoarea-politruc a instituției pare un personaj extras din romanele lui Dickens. Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej este relatată în cîteva rînduri, autorul neomițînd să reamintească zvonurile care circulau la vremea respectivă în legătură cu acest subiect: "Peste noapte muri însuși șeful suprem al partidului, se știa că e în comă de cîteva săptămîni, iar sicriul acestuia fu depus în holul fostului palat regal (...). Se spunea că fusese iradiat la Kremlin, fiindcă începuse să clănțănească despre independență. Naționalismul lui nu deranja, era
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
Eram, precum vedeți, Într-o bună companie! Cel mai trainic prieten acolo era fiul lui Vintilă Brătianu - Oni Brătianu. Un om admirabil care făcea cinste dinastiei Brătienilor. Mai era Călin Botez, băiatul lui Jean Bart... dar și Radu Conci (ex șef de cabinet al lui Armand Călinescu). Fiind șofer pe un camion, iarna, ca să mă încălzească un pic mă lua cu el lângă volan și mă ducea un tur. - Buna companie însemna elita României la acel moment! Ce era mai greu
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
ați compara viața de acum cu aceea dintre cele două războaie, ambele în libertate, care ar fi totuși diferența dintre ele? - Uriașă! O prăpastie gigantă! Viața politică de atunci era palpitantă și democratică sută la sută; mergeam la Parlament fiind șef de cabinet în departamentul ministrului de Interne Vaida Voievod și asistam la aspre, veritabile dueluri politice. Ministrul era un boier ardelean rafinat, cu mult umor; eu scriam poezii avangardiste și, cu toate că am fost "pârât" la el de un ziarist, nu
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
arbore fără rădăcină. Istoria muzicii consemnează, nu de puține ori, exemple de dirijori ce și-au aflat rădăcinile în orchestre; sunt însă și orchestre care s-au dezvoltat din rădăcinile plantate de unii dirijori. Nu doar ca emanații a personalității șefului de orchestră ori ca peceți ale voinței persistente de a imprima un stil, o manieră, ci și ca instituții cu organigrame perceptibile și perfectibile, necontenit șanjabile, itinerante. Trupul unei orchestre se cade a fi întreținut aidoma corpului unui atlet, prin
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
securiști convertiți la afaceri și democrație, parcă-parcă ideea nu mi se mai pare absurdă. Ce altceva decât pactul cu diavolul și teroarea generată de pact să-i împingă, încă din prima tinerețe, la slugărnicie, ură pentru orice deviere de la ordinul șefului, la ticăloșie și la nesimțire? Un mini-securist care în 1985, avea, să spunem, cincisprezece ani, astăzi abia a trecut de treizeci. Și sunt din ce în ce mai mulți. Îi recunoști dintr-o ochire: sunt dominați de-o imperceptibilă, crispată neliniște (reflex permanent al
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
de subsol, cu defect de fabricație, ei își găsesc, în fine, legitimitatea, după ani îndelungați de marginalitate, nesiguranță și difuză teroare. Noua categorie a pesedeului-junior diferă fundamental de băiețașii aflați în linia a treia sau a patra a sistemului comunist. Șefi pe la pionieri, la UTC, la studenți, aceia apucaseră să fie virusați de sistem. Nu e unul liber de bolile clasice ale activistului bolșevic: bețivăneala, curvușagul, delăsarea, cinismul. După așa-zisa revoluție, mulți au intrat în afaceri. Vorba vine, afaceri: au
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
sălbatice pe care s-a obișnuit să-i ia în cătarea puștii. Nu c-ar fi mare pagubă: de ce să plângem un intelectual vândut unui regim pentru care ideea de elită, de valoare, de gândire liberă reprezintă dușmanul natural? Apelul șefului pesedist nu e decât scrâșnetul neputincios al cuiva care vede că vecinul de tarla (în cazul de față, PUR-ul lui Voiculescu) a fost cu-o secundă mai deștept și-a ieșit la bătaie cu echipa — nu știu cât de eficientă, dar
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
dintre cei doi România liberă lansează o bombă. O cităm fără să ne-o asumăm "Tender l-a recrutat pe Matser", explicația celor de la România liberă fiind că "miliardarul român a fost ofițer acoperit". Oricum, la întîlnirea de la Snagov a șefilor serviciilor europene de spionaj, Willem Matser a declarat: "Nu mă deranjează prezența foștilor ofițeri de Securitate în structurile actuale... De ce să ne lipsim de aceste valori?..." Citat pe care îl reproducem după România liberă nr. 3943. Potrivit acestui cotidian Tender
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
societăți mai sărace, se bea țuică, în încăperea alăturată. În dulcea-ne patrie din nou socialistă, dar de astădată pe bune, un eveniment deosebit ce tocmai era în toi, când, cum se spune, însăilam aceste rânduri, aducea în capitala republicii șefii filialelor județene ale partidului la guvernare, spre a răspunde în fața primului ministru dacă adăpostesc sau nu în mijlocul lor baroni. Presa a numit așa conducători ai acestor filiale sau foarte influente personaje din preajma lor care, lățindu-și afacerile în întrecere cu
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
neasistați, presa a bombardat cu nume - parcă predestinate, dar să nu ne legăm de ele - scontând pe efectul, să recunoaștem ieftin că, pe cât e județul mai sărac, pe atât mai bogat jupânul. Chemați să dea socoteală forului suprem al partidului, șefii de filiale nu puteau minți în fața agerului prim-ministru, pe care nimeni nu-l poate duce de nas. Una după alta, filialele s-au declarat, prin șefii lor, răspunzând unicei întrebări: "aveți baroni?" Cu mâna pe inimă, în cea mai
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
pe atât mai bogat jupânul. Chemați să dea socoteală forului suprem al partidului, șefii de filiale nu puteau minți în fața agerului prim-ministru, pe care nimeni nu-l poate duce de nas. Una după alta, filialele s-au declarat, prin șefii lor, răspunzând unicei întrebări: "aveți baroni?" Cu mâna pe inimă, în cea mai deplină sinceritate, sfidând riscurile, șefii de filiale au răspuns răspicat, deschis, ca unii ce-și cunoșteau la perfecție județul: "nu!" Neîndoios, în nici o organizație județeană P.S.D. nu
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
minți în fața agerului prim-ministru, pe care nimeni nu-l poate duce de nas. Una după alta, filialele s-au declarat, prin șefii lor, răspunzând unicei întrebări: "aveți baroni?" Cu mâna pe inimă, în cea mai deplină sinceritate, sfidând riscurile, șefii de filiale au răspuns răspicat, deschis, ca unii ce-și cunoșteau la perfecție județul: "nu!" Neîndoios, în nici o organizație județeană P.S.D. nu s-a cuibărit vreun baron. Dispariția lor a fost spontană, totală, ireversibilă. Dinozaurii au dispărut și ei cu toții
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
acesta e un fleac, precum și confuzia dintre refulare și defulare, cuvinte folosite, ca sens, mereu unul în locul celuilalt. Dl Cosmâncă îl folosea pe recent pentru... viitor, promițând că nu știu ce articol de lege "îl vom modifica destul de recent" (adică repede!). Un șef de partid deplângea deunăzi "luptele intestinale" din formațiunea sa, iar alt om politic susținea că realizările unui coleg de partid merită o nota bene. Alte lucruri: de ce or fi spunând unii capabilitate în loc de capacitate, de ce condiționalitate în loc de condiții, de ce, de la
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
cine știe ce alte accesorii menite să le ușureze viața. Dacă suntem serioși, observăm că de astfel de avantaje beneficiază mai ales categorii, alese pe sprânceană, de bugetari. Lăsând de-o parte cohorta de parlamentari, miniștri, consilieri, secretari de stat, directori generali, șefi și sub-șefi de regii, există ramuri întregi de români care trăiesc pe seama restului populației. Cu ce-or fi mai "cetățeni" polițiștii și militarii, să zicem, ca să se bucure de rețele paralele de spitale, case de odihnă, terenuri de sport, facilități
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
ăștia nu se mai satură!", ei te-ar dori piesă de muzeu, bun doar la recensăminte și la umflat statisticile. Asemeni peștișorilor japonezi care simt cutremurele înainte de a se produce, aceste răpitoare au un organ special pentru a anticipa dorințele șefilor. Or, de vreun an încoace, șefii țării n-au alt vis decât să-și extermine supușii. Ce-i drept, în ultimele luni comportamentul guvernanților a fost explicit sinucigaș, iar "finanțiștii" posedă și o inegalabilă artă de a pune frânghia și
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
te-ar dori piesă de muzeu, bun doar la recensăminte și la umflat statisticile. Asemeni peștișorilor japonezi care simt cutremurele înainte de a se produce, aceste răpitoare au un organ special pentru a anticipa dorințele șefilor. Or, de vreun an încoace, șefii țării n-au alt vis decât să-și extermine supușii. Ce-i drept, în ultimele luni comportamentul guvernanților a fost explicit sinucigaș, iar "finanțiștii" posedă și o inegalabilă artă de a pune frânghia și săpunul în mâna înalților clienți. Soluția
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]