942 matches
-
cu briceagul pentru panglicile înnodate. Mama are o pungă maro de cumpărături și zice: — Înainte ca lucrurile să scape de sub control, hârtia de împachetat se pune aici, nu alandala. Mama și tata șed în balansoare. Eu șed pe podea în fața șemineului, cu șosetuțele lângă mine. Scena asta e-ntotdeauna la fel. Ei șezând la cafea, aplecați spre mine, așteptându-mi reacția. Eu șezând în stil indian pe podea. Toți încă-n halate de baie și pijamale. Perry Como cântă „I’ll
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tu. — E ceea ce tu i-ai cumpărat fratelui tău, zice mama. Du-te și uită-te. Sari la mine îngrozitor de confuză. Dă-mi claritate. Dă-mi motive. Dă-mi răspunsuri. Flash. Întind mâna să desprind șosetuța lui Shane de pe polița șemineului și e plină de hârtie mototolită. — Continuă să sapi, zice tata. Împreună cu hârtia, e un plic sigilat. Deschide-l, zice mama. În plic e o scrisoare imprimată cu „Mulțumesc“ în partea dreaptă sus. — E de fapt un cadou pentru amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ceva de felul ăsta, și-apoi la prânz. Evie, Evie ar fi pulbere. Bine, cenușă. Singură în livingul ei, iau o tabacheră de cristal de pe masa care seamănă cu un bloc de malachit și azvârl comoara asta mică spre cărămizile șemineului. Se aude un zbang puternic, țigări și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
uită la imaginea sa grasă reflectată în latura convexă. — Toată cutia, zice Manus, e plină de toate căcaturile astea și amintiri de familie pe care nu le vrea nimeni. Exact ca mine azvârlind tabachera de cristal a lui Evie în șemineu, Manus se opintește și azvârle iute ceainicul în întuneric. Dincolo de povârniș, dincolo de întuneric și luminile suburbiei, ceainicul zboară așa departe că nici nu-l auzi căzând. Fără să se întoarcă, Manus duce mâna în spate și apucă altceva. Un sfeșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ne spune doamna Clark, erau doar cinci: Lord Byron, poetul. Percy Bysshe Shelley și Mary Godwin, iubita lui. Claire Claremont, soră vitregă cu Mary, pe care Byron o lăsase gravidă. Și John Polidori, doctorul lui Byron. O ascultăm așezați în jurul șemineului electric din fumoarul de la galeria a doua. Fumoarul gotic. Stăm drepți în scaunele de strană acoperite cu piele galbenă sau pe sofalele brodate ori pe divanele de ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții aici, în afară de Lady Zdreanță, care s-a dus la culcare mai devreme. Mai lipsește Miss America, ocupată cu descuiatul închizătorilor. Șemineul electric e doar un bec rotativ aflat sub bucăți de sticlă roșie și galbenă lipite cu clei. Lumină fără căldură. Toți copacii de cristal din încăpere sunt stinși, lumina roșu-gălbuie ne joacă pe fețe, reflexe de lumină roșu-gălbui tremură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vor fi de ajuns pentru niște memorii. Pentru un film. Pentru un viitor în care nu vom avea nevoie de o slujbă obișnuită. Pentru a fi pur și simplu faimoși. Pentru o poveste care merită spusă. Pe moment, strânși în jurul șemineului cu jar de sticlă, bifăm detaliile pe care va trebui să ni le amintim pentru a recrea această scenă la televiziunea națională. Ca să putem da sfaturi „pe platou” astfel încât filmul să fie „autentic”. Toată povestea răpirii noastre, a felului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și domnișoara Hapciu sunt doar niște elemente din scenariu. Sacrificate. Condamnate. Doamna Clark s-a afundat în fotoliul ei de piele, și bărbia îi coboară tot mai jos, aproape odihnindu-i-se în decolteu, în lucirile galbene și roșii ale șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul de la încheietură și spune: — Apusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
părul împletit e de fapt sânge. Sub părul ce pare sculptat, urechea ei nu e nicăieri. Stând pe jos, întinde o mână plină de o materie roșie-trandafirie, ca o stridie în mijlocul căreia un cercel cu perlă prinde reflexele luminii din șemineu. În palmă, alături de urechea trandafirie, stă cuibărit diamantul care a fost soțul ei. În timp ce o privim cu toții de pe scări, Lady Zdreanță zâmbește. Își înclină capul într-o parte, să se uite în sus, spre noi, și spune: — Sângerez... așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe scenă. Spunând-o din nou. Marioneta noastră. Evenimentul din scenariul nostru. Contele Calomniei își derulează reportofonul și o auzim pe Sora Justițiară țipând, din nou și din nou. Papagalul nostru. Și în lumina roșie-gălbuie a focului de sticlă din șemineu, domnul Whittier spune: — Așadar a început deja... — Domnule Whittier? spune doamna Clark. Personajul nostru negativ, stăpânul și demonul nostru, pe care-l iubim și adorăm pentru că ne torturează, domnul Whittier oftează. Privind leșul, își duce o mână tremurătoare la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poate să-ți treacă prin cap. Ce te face să crezi c-o să-mi strivesc eu coaiele ca să dau de urma unuia care-i probabil pe drumul de Întoarcere la o căsuță primitoare din Haga, unde arde un butuc În șemineu și-l așteaptă papuci Îmblăniți și o drăguță de nevastă cu curu’ mare? — Pentru că știi că pot și eu să fac ceva pentru tine În schimb. De-aia mi-ai și dat tăietura din ziar. Bill Schneider s-a rezemat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Eleanor Ludlow stăteau în livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un capăt al ei și cu un spațiu de stat jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau polițe ticsite cu cărți, care pe alocuri păreau înclinate spre interior - asta din pricina pereților neregulați, care făceau casă să arate că o locuință rupestra destul de civilizată. Pe rafturi fuseseră lăsate ici-colo spații libere, în care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
venind din bucătărie, cu o tavă încărcată cu veselă și tacâmuri. Zărindu-l pe Adrian, încremeni. — Ziarele n-au sosit încă, în caz că le căutai, îl informa ea. Adrian n-o bagă în seamă. Se apropie de suportul de ziare de lângă șemineu și lua de acolo un supliment duminical mai vechi. Se așeza într-un fotoliu, prefăcându-se că vrea să citească. Eleanor își văzu de treabă și descarcă tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
spart erau toate în cutia lor, scuturate atent cu ajutorul ziarului îndoit, ca niște steluțe, pentru a proteja lăbuțele lui Ian pisoiul, care obișnuia să se plimbe în toiul nopții prin casă. Cutia cu becul era închisă bine și stătea pe șemineu, ca o urnă. Scrisorile și pachetele din partea Primului Eric Sanderson primite în șaisprezece săptămâni zăceau nedesfăcute într-un spațiu mic și întunecat din spatele ușii dulapului din bucătărie. Picăturile de ploaie răpăiau și se scurgeau în bătaia vântului, fiecare fiind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să tăcem. Cum să tac? Am în gîtlej sute de cuvinte care mă sufocă și tu vrei să tac? Am adormit greu în patul străin, tresărind la micile zgomote necunoscute ale casei. I-am auzit pașii lui Russ trecînd spre șemineu, să întrețină focul. Tano, picotind și cu urechile-n patru, l-a mîrîit. N-o ating, Colț Alb, doar respir lîngă ea, fără s-o ating. Am făcut dragoste cu destule femei care nu mi-au plăcut. Pe ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
foștii ocupanți erau parcă premonitoare a ceea ce avea să devină Bucovina care urma să fie reocupată de ruși peste prea scurt timp. Deși sunt tare de fire, am izbucnit în plâns când am văzut rafturile goale ale bibliotecii și în șemineu urmele cărților arse. El, căci căpitanul de cavalerie era el, Simion, tatăl tău, a înțeles ce simțeam în acele momente și a încercat să mă consoleze : Te rog, nu plânge ! Bunurile materiale se pot reface. Ele nu au cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
casa imensă. Proprietatea e foarte bine păzită, așa că el trebuie să se simtă în afara legii, mai presus de societate și ca un rege. Mă apropii de sticla casei și privesc înăuntru, el, comod așezat pe un scaun, citește ziarul. În șemineu, pur de design, arde focul. Și, nu știu cum se face, că chiar în acel moment, se uită și el pe fereastră. Mă vede și sare în picioare. Iar eu o rup la fugă prin pădure. Imediat adună mulți inși, câțiva câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și atunci, fără grabă, și cu voia mea, mă sărută. Și e bine. Apoi se uită la mine și îmi desface, în mod plăcut, nasturii de la bluză. Intrăm? întreabă. Îhm. Și înăuntru, la lumina slabă a focului ce pătrundea de la șemineul din living în dormitor prin ușa deschisă, ne iubim cum îmi place mie. Apoi ne jucăm sub cearșafuri. Vrea să ne mai iubim o dată, însă eu, pentru a-l tachina, plec de lângă el. Te iubesc, spune. Mersi! râd. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu-mi lasă timp. Totul e natural, e un secret, e o evadare, nu există nici o obligație nimic nu e obligatoriu. E incitant, pasional o pasiune constantă care, de aceea, nu poate să dispară. Și în camera luminată de focul șemineului din living, ne iubim. Curat, frumos și sincer. (Nimic obscen, totul normal și natural) Și după aceea, în pat, râdem pe săturate (la inițiativa mea), și ne jucăm cu nenumărate jucării erotice (prezervativele haioase, colorate). Fără inhibiții. Căci nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
flamande și avea la Îndemână, pe o masă acoperită cu catifea verde, un pahar cu rachiu din care nu băuse. Guadalmedina, Într-un superb halat de noapte și cu papuci de atlaz, preocupat și Încruntat, se plimba de colo-colo prin fața șemineului aprins, cugetând la cele povestite chiar atunci de Alatriste: istoria adevărată, pas cu pas, a celor petrecute, cu doar câteva omisiuni, de la episodul cu mascații până la deznodământul ambuscadei de pe drumeag. Contele era una din puținele persoane În care se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gură. Spadele noastre... — Sau sufletele noastre, conchise Alatriste. Guadalmedina bău puțin neslăbindu-l din ochi. — Așa-i, zise. Mascații tăi pot fi la fel de bine În slujba bunului nostru papă Grigore al XV-lea. Sfântul Părinte Îi detestă pe spanioli. Marele șemineu din piatră și marmură era stins și soarele intrat pe fereastră nu avea putere; Însă simpla menționare a Bisericii Îl făcu pe Diego Alatriste să simtă o fierbințeală neplăcută. Imaginea sinistră a lui fray Emilio Bocanegra Îi traversă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
imagina sentimentele lui Diego Alatriste văzându-se Înaintea atotputernicului favorit, În Încăperea aceea vastă unde, În afară de covor și masă, unicul ornament consta dintr-un portret al răposatului rege, don Filip al Doilea, bunicul actualului monarh, care atârna deasupra unui mare șemineu stins. Cu atât mai mult cu cât recunoscuse În personajul acela, fără urmă de Îndoială și fără cine știe ce efort, pe cel mai Înalt și mai solid din cei doi mascați din cursul primei nopți de lângă vechea poartă Santa Bárbara. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ispita de a acționa pe socoteala lor, sau a altora... Ce vrei! Cu oameni dintr-o bucată se pot câștiga bătălii, dar nu guverna regate. Cel puțin nu acesta. Rămase cu ochii pe portretul marelui Filip al Doilea de deasupra șemineului și, după o pauză foarte lungă, suspină adânc și sincer. Abia atunci păru a-și aduce aminte de căpitan și se Întoarse către el. — Cât despre favoarea pe care poate ți-am făcut-o - continuă -, nu te grăbi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și încărcătorul tău. Am vorbit cu tanti Sabina, care a vorbit cu soțul ei, care s-au sfătuit împreună cum să te ajute, deci stau amândoi cu mine până când veniți voi acasă! Venise și nenea Sandu să taie lemnele pentru șemineu, așa că s-a putut negocia foarte rapid, tu să fii de acord... Desigur, Doamne, le sunt recunoscătoare! Vor să fii liniștită că fiica ta cea mare are pază de corp și ziua și noaptea! Mam, l-am sunat și pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Încet, femeia îl trăgea tot mai mult înspre ea pe bărbat, până când trupurile lor se făcură una cu iarba necosită, fragedă și plină de parfum, care creștea în voie acolo, pe malul lacului, din măruntaiele cele mai ascunse ale pământului. Șemineul Arm dorise să meargă cu mașina ei. De mică își dorise să aibă o mașină, îi plăceau mașinile pentru forța și eleganța pe care o degajau. Mașina, de când o cumpărase, o atrăgea ca un magnet, îi iubea mirosul de piele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]