975 matches
-
Bram Stoker în volumul său emblematic “Dracula”, publicat în 1897. Pe de altă parte, Stoker nu a vizitat niciodată România. Dracula este un conte transilvan, stăpân al unui castel ridicat pe un vârf de stâncă înaltă, de unde străjuiește valea râului șerpuind prin principatul Transilvaniei. Castelul Bran este însă singurul din Transilvania care corespunde descrierii lui Bram Stoker, astfel că lumea întreagă se referă la el ca fiind Castelul lui Dracula, mai scrie Daily Mail. Cunoscut sub numele de Vlad Țepeș, “acest
Castelul Bran, edificiu misterios, care atrage legiuni de fani ai vampirilor [Corola-blog/BlogPost/93309_a_94601]
-
să te urci într-un decovil, care străbătea cei aproape douăzeci de kilometri până la destinație în aproximativ trei ore. Cu un tren bun puteai călători, cam în același răstimp, de la Lugoj la Craiova. Drumul parcurs de decovil era foarte pitoresc, șerpuind pe marginea unui pârâu sinuos, flancat de păduri bătrâne, cu copaci plecându-și crengile până la suprafața cursului de apă. Ici-colo, praguri de stâncă sileau pârăul să se arunce zglobiu în „bulgări fluizi”, vorba poetului, sonorizând cu foșnetul lor tăcerea necuprinsului
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
i-ar fi plăcut să-l țină între coapse pe sania aceea. Hodoșan era preocupat însă mai mult de impresia ce făcea zburând printre noi cu prețioasele lui Zakopane, pulverizând zăpada în urmă. Îi plăcea să sperie fetele mai ales, șerpuind printre ele, de parcă ar fi fost jaloanele unei piste de slalom uriaș. Orice încercare a Adinei de a-l aduce măcar o dată pe sania ei se dovedise zadarnică. Își subțiase buzele de supărare, gest pe care i-l cunoșteam, ba
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Citește mai mult Bineînțeles că Tudorel, ca un adevărat cavaler
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel.Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși!... XXII. NUIAUA FERMECATĂ-2, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
dânsul. În mișcare, marginile de jos ale mantiei se deschiseră un pic, lăsând să se Întrezărească strălucirea trupului gol. Fața lui Dante se aprinse. Ceilalți trebuie că surprinseseră și ei acea splendoare, dacă era să te iei după agitația care șerpuia În rândul membrilor Studium-ului. Nici unul dintre mușterii nu părea să fi observat ceva; erau cu coții concentrați asupra vinului, ca și când prezența femeii nu ar fi mai constituit, pentru ei, un izvor de minunare... Sau ca și când nu ar fi cutezat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de crăpau mâțele jucându-se cu ei. Aici oamenii sunt tăcuți, serioși, cu liniile feței puțin cam obosite și-i salută respectuos pe Domni, iar nu slabi și ogârjiți ca cei de la șes. Ici, o femeie mănâncă un măr, dincolo șerpuiește Ozana cea frumos curgătoare din care nu se vede calul și călărețul, iar alături te afunzi într-o mare de grâu și porumb în care ursul se plimbă în voie. Episodul 23 POPAS LA TOPOS Drumețului care la începutul sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de zi cu zi. Auzind aceste, cele două muieri, doamna Potoțki și tânăra Malgorzata, plecară neliniștite privirile. Li se vestea un viitor sumbru, pe deplin meritat. — Multe ar mai fi spus - zise Metodiu - dar timpul înaintează și călătoria, această linie șerpuită între o stare de fapt și o dorință, ne dă ghes să plecăm. Să ne luăm deci rămas bun, căci dacă toate drumurile duc la Roma, înspre care, de fapt am pornit, nu toți călătorii ajung acolo. Se sculară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
istorie a păsărilor din deltă. Cu toate că venise în țară cu alte planuri. Delta Dunării nu era numai un loc în care conviețuiau oameni de diferite rase, ci și un imperiu al păsărilor, animalelor și plantelor, un labirint de poteci acvatice șerpuind printre insule de stuf unde pițigoi, stăncuțe, cintezoi, buze, cocostârci, pelicani și alte cunoscute și necunoscute animale își duceau viața lor secretă. Cormoranul îi făcuse o impresie deosebită lui Simon. O pasăre de deltă lungă, neagră, cu gâtul și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Căzu și aceasta, umilă, alunecând în infinit. Ce mai era de scos? Cămașa - ruptă cu ură, întrucât clipa a ceea ce voia să facă Clossettino îl aștepta să fie gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
possibly come up with and provide to him, you filthy human beings. Vulvae. Vulvae nascando der copilaes von stelae von gefraigebauer angesangebot pulae. Firio blenove destupando del magnificiare dembindice. Acestea erau cuvintele în care ajunseseră să se preschimbe semnele arabe, șerpuind și sâsâind ucigaș, în sunetele săbiilor lucitoare ale oștirilor astrale. Deodată, Michael Clossettino explodă într-un orgasm stelar, terifiant, puternic și intens, prelung, nimicitor, covârșitor, căcător, pentru a folosi epitetul cel mai potrivit pentru acest val uluitor de lichid seminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ci rămase încuiată în cufărul cu intarsii de carne al celor șase Ionescu. Se auzeau pași. Și asta pentru că din tavanul cerului se deschisese cu un clămpănit sec, cu doar câteva secunde înainte, un chepeng din lemn din care cobora șerpuind o frumusețe de scară rulantă electronică, cu balustradă din aur masiv ce reprezenta brațul unei canapele. Pe-aici, pe această potecă siderală ce făcea, vizibil, legătura dintre viață și moarte, ori dintre cer și pământ, coborau ei, zeii. Coborau veseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
moartea sufletului meu, faptul că ne aflăm cu mii și mii de ani în urmă. Nu, nu poate fi absolut nici o glumă la adresa minții mele. Limbile lui, verzi fluorescente, mișunând nu știu când, absolut colosal, cu milenii în urmă și șerpuind în permanență asemeni făpturilor marine, își bat joc de întreaga lume. Iar ecranul mic, pierdut undeva în spațiul fără limite al curgerii timpului, indică și el, la fel de sec, indubitabil, prezența în seara aceasta la fereastra închisorii mele a începutului celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tocmai pentru a se ocupa de cazurile acestea! Puteți vorbi fără probleme de față cu el. E la curent cu tot ce se petrece aici. 6 Cu girofarurile aprinse și sirena tânguindu-se, Dacia Logan gonea pe drumul forestier ce șerpuia prin pădure. Soarele strălucea puternic, făcând ca umbrele copacilor de pe margine să alerge cu viteză peste capota mașinii. Pop, Mureșan și Cristian se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pământ se termina brusc într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era clădită concentric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
munte lui. Începu să caute din priviri o cale de acces pe versantul aproape vertical. Până ceva mai sus de înălțimea capului său, peretele se ridica drept și fără asperități. Mai sus, conformația stâncii era diferită. O mulțime de crăpături șerpuiau în toate direcțiile alcătuind o rețea. Dacă reușea să ajungă acolo, s-ar fi putut strecura mai departe până deasupra intrării. Poate că ar fi reușit chiar să folo sească una dintre ele drept gaură de mină. Numai că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
criminalist îi spunea că dispariția lui Calistrat era legată cumva de ceea ce se întâmpla acolo pe munte. Încă nu știa cum, dar era hotărât să afle. Lăsă în urmă tabăra și își continuă urcușul. Drumul ce pornea din marginea împrejmuirii șerpuia printre copaci, urcând spre vârf. Se vedea că fusese executat de puțină vreme, era doar puțin mai lat decât o potecă și două camioane n-ar fi putut trece unul pe lângă celălalt pe acolo. Doar în apropierea virajelor în ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre peșteră. Știin du-l pe tânărul agent, Pop îi spuse: Ne grăbim, băiete, dar nu vreau să ne răsturnăm. Ai grijă cum conduci! Zece minute trecură în tăcere. Drumul îngust, pe care nu încăpea mai mult de o mașină, șerpuia pe coasta muntelui. Pohoață conducea cât de repede putea, având grijă să țină mașina pe drum. Simion se ținea cu o mână de mânerul de deasupra portierei, privind prin parbriz. Era adâncit în gânduri. Nu știa de ce îl luase Godunov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se focaliză dintr-o dată pe containerul de la intrarea în peștera vâlvei. Într-adevăr, căzut lângă remorcă, întins cu fața în sus, se afla un corp. Dincolo de Râpa Dracului, ca o rană în trupul muntelui, drumul croit de oamenii lui Mihailovici șerpuia pe sub copacii bătrâni. Farurile unei mașini ce gonea la deal, aruncau sulițe de lumină în întuneric. Nu-l interesa ce se petrece acolo jos, știa că la volan este Simion Pop, care se grăbea să ajungă pe platou. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câtuși de puțin zadarnică, în plinătatea bătrâneții, aveau să coboare în mormânt. Aceasta este cu siguranță povestea a nenumărate perechi căsătorite, și tiparul vieții oferite de ea avea un fel de grație domestică. Îți amintește de un râușor molcom care șerpuiește blând printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște. Poate că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pat și‑l îndeasă pe la spatele mamei în cuptorul mic de bucătărie, unde teancul se face imediat scrum. Mai târziu, mama va căuta încă multă vreme plicurile dispărute, din nou fără să‑și închipuie unde s‑au putut rătăci. # Höhenstrasse șerpuiește printre coline îndreptându‑se spre Dunăre, totuși cu puțin înainte de a ajunge acolo se oprește aproape de Klosterneuburg, se îngustează, iar autoturismul vechi al familiei Witkowski o cotește și el într‑acolo, odată cu șoseaua, iar în interiorul lui se răsucește Rainer, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine. Agitându-se În interiorul creierului meu ca niște grăunțe de nisip În deșert scuturate de cutremur, minuscule pete Întunecate se formau rând pe rând, apoi, adunându-se toate la un loc, se zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau un Întuneric ce semăna cu cerul fără stele din miezul iernii, gândeam eu. În timpul ăsta, partea inferioară a trupului lui Akemi Începea să fie scuturată de convulsii, și degetele de la picioare i se Încleștau. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a spus că e pe aici prin apropiere. — A, aia, se răsti ea și, întorcându-se în ușă, îmi arătă cu degetul în direcția în care drumul se lăsa în jos, pe panta unui deal. Acolo e drumul dumitale. Drumul șerpuiește la dreapta și la stânga pe o mică porțiune, după care în stânga ta o să vezi un drum mai îngust pe lângă o îngrăditură care urcă pe o pantă. Râzând batjocoritor, adăugă: — Școala, cum îi zici dumitale, e acolo sus. Și cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de comun acord, consideram a fi la mii de miliarde de kilometri să se afle, spre surpriza noastră, la câțiva ani-lumină”. Privesc cu nostalgie și uimire paginile volumului de față; mă mir și eu câte „șopârle” au putut să scape șerpuind printre rânduri și-mi fac o datorie de onoare de a mulțumi pentru postura aproape involuntară de „dizident prin umor” redactorului-șef al „Științei și tehnicii”, Ioan Eremia Albescu, care, de fiecare dată când am vrut să renunț, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Acasa > Manuscris > Impresii > DELTA DUNĂRII Autor: Paul Leibovici Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Citisem mai de mult că apele Nistrului, apele Bugului și ale Niprului se vărsau în Dunăre. Iar Dunărea șerpuia departe, spre răsărit, iar insulașerpilor era de fapt un deal.Au trecut desigur secole, dar pe deoparte cercetătorii și istoricii; pe dealta au fost descoperite între scoarțele mâncate de țânțari, ici colo, niștefoi ruginite a unor cărți care păstrează povestiri
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]