359 matches
-
orașului? „Vom învinge. De astă dată, putem învinge.“ Astfel vedea Hideyoshi viitorul. În noaptea aceea, armata își instală tabăra la Hirakata și, în zorii dimineții următoare, cei treizeci de mii de oameni își continuară drumul spre răsărit, urmând o cale șerpuitoare, de-a lungul Râului Yodo. Când ajunseră în Fushimi, cam patru sute de oameni le ieșiră în întâmpinare la trecerea râului. — Ale cui sunt aceste drapele? întrebă Hideyoshi. Generalii își îngustară ochii, bănuitori. Nimeni nu putea identifica uriașele steaguri cu ideograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l, pe terasă, că nu-l ia nimeni (băiatul de treabă a și trântit peste geamantan tricoul lui soios și s-a topit cu actele lui undeva spre capătul nevăzut al cozii). Să mai fi stat Tudor în coada aia, șerpuitoare ca o iguană, vreo cinci minute, până i s-au muiat picioarele și a simțit nevoia să se așeze - jos, pe cimentul terasei, unde fusese geamantanul lui și acum nu mai era nimic. Pe omul cu actele lui l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lui, ce ai spus? Dar el se ridică în tăcere și se reazemă de fereastra aceea mare, trăgându-mă după el, stau în picioare lângă el, sprijinindu-mi de el brațele slăbite, privim de la fereastră acoperișurile și strada îngustă și șerpuitoare, oamenii pășesc pe ea grăbiți, bine înfofoliți în haine de ploaie. Începe să plouă torențial deodată, apa biciuiește asfaltul și un bărbat tânăr se oprește, privește uimit norul care s-a spart exact deasupra capului său, nu are nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de râs și secrete, nici unul dintre ei nu se oprește lângă ea, nici unul nu îi alină îngrijorarea. Cu inima grea, plec spre spital, iată din nou, la dreapta mea, cafeneaua distrusă, un fum alb se înalță deasupra ei, dens și șerpuitor, muncitorii în salopete de culoare spălăcită se vântură dintr-o parte în alta ca niște îngeri, cu armele distrugerii în mâini, dispuși să niveleze totul, fără să lase nici o urmă. Trecusem pe aici rușinată ani de zile, căutând tălpile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nord, cu atât peisajul citadin devenea mai pustiu, cedând locul câmpului și spațiilor virane. Acoperișurile negre ale caselor și serele acoperite cu folii de plastic străluceau puternic în lumina soarelui de la început de toamnă. Autobuzul a pătruns în munte. Drumul șerpuitor nu-i dădea șoferului răgaz nici măcar să-și tragă sufletul - trăgea de volan ba la dreapta, ba la stânga. Mie mi se făcuse puțin cam rău și simțeam în gât cafeaua pe care o băusem dimineață. Când am văzut că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unei broaște de ușă și se strângea bine; glontele ieșea și ajungea să facă parte din colecția specială. Tubul era golit de pulbere (uneori era vorba de niște șuvițe subțiri de exploziv fără fum), ce era apoi aranjată În forme șerpuitoare cărora li se dădea foc. Tubul, cu atât mai prețios dacă avea capsula intactă, venea să sporească colecția Armelor. Colecționarul bun avea multe din astea și le aranja după marca de fabricație, după culoare, formă și Înălțime. Existau diviziuni pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea și experiența angelicului și demonicului, a pulsiunilor paradisiace și infernale, a prezenței divine izbăvitoare și a tentației șoptită din neguri șerpuitoare. În cutremurul extazului misticul înțelege gravitatea destinului uman, misiunea înălțării spirituale pe care omul trebuie să și-o asume dar pe care, cel mai adesea, o ignoră ratând intrarea și instaurarea apoteotică în sublim. Ne-omenescul ce răzbate prin chipul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității retrase eliberator din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
banii? Nu știu... Încă nu m-am gândit. Trebuie să vorbesc cu... cu ea. Poate o să călătorim. Sper să fie totul bine. ...Lucian aprinde o lumânare. Vântul culcă flacăra și o stinge. O dâră subțire de fum urmează grăbită calea șerpuitoare a vântului. O aprinde din nou. Vântul tresare plin de viață... În căsuță au rămas capetele de lumânare de la vizitele anterioare. O aprinde și pe cea de-a doua și închide ușița. DRAGOȘ ȘI SEXUL FRUMOS Delia Cu destul de mulți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i capul în palme și l-a apăsat pe piept pentru a-și liniști bătăile inimii... În zori de zi, două umbre îmbrățișate ședeau în mijlocul întinderii de cenușă. Pe obrajii înegriți de tăciune șiroiau lacrimile care lăsau în urmă șanțuri șerpuitoare... Geana roșie a răsăritului se profila deja pe creasta dealului când cei doi, împleticindu-se, au pornit către casă. Drumul până în ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit să-și tragă sufletul. Marandă, Marandă. Nu știu cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
obsesie. De aceea m-au și interesat atâta amănuntele despre manguste. Mi se părea uneori că orice rău care mă amenința semăna cu o cobră. Atunci, imaginația mea colabora cu răul. Îl vedeam ridicîndu-se încet ca o cobră, legănîndu-și trupul șerpuitor, sprijinindu-se pe coadă, lățindu-și capul, scoțând limba și fluturînd-o amenințător. Răul mă privea fix, cu ochi hipnotici, mă fascina și aștepta clipa când avea să dea atacul fulgerător... Iar eu... Menirea mea ar fi fost să fiu o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
costă nimic. Poftiți". Cu un bobârnac făceau cobra, dacă era prea leneșă, să se trezească din somn, după care scoteau din buzunar un fluier și începeau să cânte un cântec ciudat. Trist, amenințător și nerușinat în același timp. Un cântec șerpuitor, uneori abia auzindu-se ca o insinuare, apoi izbucnind în note ascuțite ca un strigăt de ură. Trecătorii se îngrozeau și, ca să nu fie bănuiți că n-au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam foarte bine. Uneori, îmblînzitorii se opreau, lovind cobra neascultătoare cu bățul. Aveau mâinile și picioarele înfășurate în cârpe groase, probabil ca să nu fie mușcați. Unul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adepți, să facă victime; n-aveau nici răbdare să-i convertească la religia lor pe cei care nu le semănau și n-aveau nici încredere că oamenii pot fi mântuiți; de aceea preferau să-și impună credința cu ajutorul cobrelor cântecul șerpuitor care făcea cobra să se înalțe ținea loc de predică; nu discutau, dealtfel, nici între ei; poate renunțaseră demult și la cuvinte; poruncile se dovedeau mai limpezi date cu nuiaua și cu bățul, iar pentru altceva decât pentru porunci nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
De aceea nu mă feream să mă judec. Stam pe nisip și eram bucuros pentru fiecare vină pe care mi-o găseam și mă speriam de câte ori îmi căutam justificări. În timpul ăsta vântul cânta mereu aceeași melodie, iar valurile dansau, legănîndu-se șerpuitor. Din când în când mă încerca ispita să întind mâna, să iau creanga ruptă, dar mă opream la timp, înainte de a o atinge... Treptat, am început să simt o amărăciune în gură. Era gustul situației mele. Și până la urmă m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
odăile acestea de jur împrejurul casei, așa că se sprijineau pe ele, și nu pe zidul casei. 7. Odăile, cu cît erau mai sus, cu atît erau mai încăpătoare, și te suiai la ele ocolind, căci te suiai împrejurul casei pe o scară șerpuitoare. Astfel era mai mult loc, ca lărgime, în partea de sus a casei, și din catul de jos te suiai în catul de sus prin cel de la mijloc. 8. De jur împrejurul casei se vedea o pardoseală ieșită în afară. Odăile lăturalnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
-i pierde, iar eu simt că n-am considerat jocul imoral decât după ce automatul mi-a înghițit ultimul dolar. Pe la trei noaptea, mă duc să mă culc, epuizat. 31 august Dimineață, văd pe fereastră că "Miraj" are o piscină uriașă, șerpuitoare. Nu voi putea să mă laud că am făcut o baie în ea. Ne grăbim să ne întoarcem la Los Angeles. Din mașină, constat că piramida "imperiului egiptean" arată mai puțin interesant acum. În lumina zilei, toate cocotele sunt dezavantajate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rudimentare. Ești gata? Mergem la pescutit. Să mergem, părinte - am răspuns eu potopit de gândul că în viața mea n-am prins măcar o broască, dară mite un pește. L-am urmat totuși cuminte pe poteca ce cobora lin și șerpuitor. Odată ajunși la pârâu, bătrânul a căutat un loc potrivit și, pe nepusă masă, m-a întrebat: Știi să pescuiești? „Iaca și întrebarea de care mă temeam” - mi-a fulgerat prin minte, dar am încercat totuși un răspuns: Nu... Adică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
În după-amiezile în care Mark tuna și fulgera împotriva ei și ea avea nevoie să evadeze undeva, se ducea cu păsărarul ei în nord-vest, printre dune, în nord-est, printre rocile loess, în est sau în vest de-a lungul panglicilor șerpuitoare ale râului. Oscila între exaltare și vinovăția că-și abandonase fratele, fie și numai pentru o după-amiază. Se simțea la fel cum se simțise la zece ani, când se întorsese acasă după o seară de vară de jucat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se întoarce pe banda lui. De la începutul urmelor în zigzag lăsate de această a doua mașină, Karin se uită spre est și în jos, spre șanțul în care aterizase fratele ei, groapa în care dispăruse propria ei temeinicie. Descifră urmele șerpuitoare: mașina care venea dinspre oraș, orbită poate de farurile lui Mark, trebuie să fi pierdut controlul și să fi intrat pe banda lui Mark, chiar în fața lui. Luat prin surprindere, Mark virase spre dreapta, apoi trăsese mult de volan înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la sine. Se pierd în șirul mișcător. Șirurile se adună în cercuri, cercurile se îmbină în covoare. În curând, cincizeci de mii de păsări pe zi coboară în masă valea uimită, cu strigătele lor preistorice splendide și asurzitoare, un râu șerpuitor de cocori, întins pe tot cerul, cu afluenți care curg zile de-a rândul. În creierul păsărilor trebuie să existe niște simboluri, ceva care le spune iarăși. Fac o singură buclă continuă și repetitivă de câmpii, munți, tundră, munți, câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păsărilor trebuie să existe niște simboluri, ceva care le spune iarăși. Fac o singură buclă continuă și repetitivă de câmpii, munți, tundră, munți, câmpii, deșert, câmpii. Fără vreun semnal clar, stolurile astea urcă, într-o spirală lentă, coloane imense și șerpuitoare de curenți calzi pe care, dintr-o singură privire aruncată părinților săi, pasărea cea tânără învață să-i prindă în aripi. Odată, demult, pe când cocorii se adunau pentru călătoria lor de toamnă, au trecut pe deasupra unei fete din tribul Aleut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au repezit asupra ei, au bătut la unison din aripi și au ridicat-o pe fată într-un nor mare și rotitor, ascunzând-o și trâmbițând cu glasurile lor, ca să-i înăbușe strigătele. Fata s-a înălțat pe curentul acela șerpuitor de aer și a dispărut în mijlocul stolului care zbura spre sud. Așa că în fiecare toamnă, la plecare, cocorii se rotesc și strigă, retrăind răpirea fiicei oamenilor. Mult timp după aceea, Weber avea să-și amintească precis momentul în care Capgras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca un butoi, cu o pălărie de vânătoare și îmbrăcat în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea care străbătea un peisaj pământiu, vălurit, se desfășura până la linia orizontului. Farurile unor mașini joase măturau asfaltul șerpuitor. Cei trei bărbați așezați tresăreau la unison odată cu farurile, smucindu-se așa cum făcea uneori diabetica Jessica, în toiul unui șoc insulinic. Păreau imagini de amator, curse cu mașini filmate realist cu o cameră de mână, pe fondul sonor al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bărbați deveniseră una cu muzica încâlcită, cu șoseaua plină de serpentine, cu huruitul motorului. Dar nu dădeau nici un semn că aveau să leșine prea curând. Schimbările de pe ecran produceau schimbări fiziologice, care erau transmise înapoi în lumea de pe ecran. Șoseaua șerpuitoare cotea brusc la dreapta, plutind, apoi prăbușindu-se. Mașinile zburau libere, avântându-se în aer. Urma scrâșnetul oțelului când șasiul se izbea din nou depământ și cele trei corpuri absorbeau șocul. Motoarele scheunau, sufocându-se pe asfalt. Zgomotul se prăvălea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]