588 matches
-
ei, a puterii...” Acum, după scurgerea a 5 ani, urmărind evoluarea evenimentelor pe segmentul nostru basarabean mă gândesc câtă dreptate au avut spusele mele de atunci?. Da, lupul este lup, cum nu și-ar schimba părul, dar și vulpea e șireată cum și se cuvine să fie... Pe lup îl cunoaștem, dar care să fie vulpea (vulpoiul)? O să aflăm după ședința biroului politic al lupului. E ora 12.00 și decizia Președintelui Țării referitor la numirea candidatului la funcția de Premier
LUPUL,VULPEA ŞI OILE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340354_a_341683]
-
Fragment din romanul „Oameni șireți și veseli” de Iulian Popescu, apărut la Editura „Sitech” Craiova în 2011, existent în bibliotecile din Craiova. (E vorba de un sat, Mura, izolat între dealuri, care nu are drum de acces, dar are oameni uniți, de cuvânt; Azura e
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
de vază ale Marelui Principat. - Domnia Ta mai are un fiu, Mihai. Nu l-ați adus să se obișnuiască cu treburile stăpânirii? - Este timp suficient și pentru așa ceva!... Mai bine să înceapă ospățul! - încheie principele Severinelor, evitând astfel suspiciunile și întrebările șirete ale gazdei. Se înfruptară din friptura rumenă adusă de la proțap și stropită din belșug cu vin roșu. După un timp, viitorul domnitor îl luă pe Preda de după gât și-i șopti: - L-ai slujit cu credință pe fratele meu, răposatul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
S-o desfaci la cingătoare Și s-o bagi în scăldătoare, S-o gătești de sărbătoare! Măi băiete, Dragobete, Cât de drag le-ai fost la fete! Mulți poeți le-au scris sonete, Că-s frumoase și discrete, Minunate, dar șirete, Câte-n ele zac, secrete!... Am uitat, ai verighete? http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/mai-baiete-dragobete-de-george-safir-recita-stefan Referință Bibliografică: Măi băiete Dragobete / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George
MĂI BĂIETE DRAGOBETE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341304_a_342633]
-
artei sale narative, în care se regăsește, condensată, întreaga splendoare barocă a imaginației, dar și a realității trăite de autor. Prozatorul, ajuns la a 50 carte publicată, (poezie, eseuri, proză onirică, critică literară, etc.), pare un renascentist revoluționar, cu voluptăți șirete pentru realități trăite și pline de miez, un erudite cu viziuni neoplatonice, un degustător rafinat al scenelor reale pe care le redescoperă în viața sa. Noica, citat de Mariana Cristescu în “În loc de prefață “ spunea: “Pentru Stendhal, un roman -e o
A APĂRUT ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341412_a_342741]
-
iartă. Pandelică revenindu-și din spaimă, mintea îi lucra febril: „Prostul... a luat banii, dar ce-o fi având de gând să facă?”, în timp ce Didinica, apropiindu-se de el, îl împinse cu degetele în dreptul inimii și-i aruncă o privire șiretă, ca să-l întrebe cu zâmbetul pe buze. - O băgași pe-o mânecă, boierule? Cum te văd, nu te simți în apele matale!?... - Vai de capul nostru, trecurăm pe lângă moarte, Didinico!... Da' ia spune-mi, de la cine luă pușca, imbecilul? Putea
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
într-o zi prefăcută în iluzii la ușa mea pe care mi-o păzea cu strășnicie) îmi omorâse toate visele stăteam cu ochii ațintiți spre nicăieri și vedeam numai fum. muzele îmi dispăruseră speranța se tăiase ca o maioneză ah șireata mă atrăgea spre pierzanie. „ingrato te voi hrăni îți voi da apă te voi duce la distracții unde desfrâul și promiscuitatea sunt la ele acasă încât mă vei abandona fără să fie nevoie să te izgonesc. eu imi iubesc soarta
ELEGIE DESPRE MOARTE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342165_a_343494]
-
te smulge. Mai rămâi, clipă zăludă, Deși știu cât ești de crudă! Lasă-te ademenită De șăgalnica-mi ispită! Știu, îți e peste putință Căci ai chip fără ființă, Focul n-are-n tine vatră, Inima ți-i țep de piatră. Ești șireată, rece clipă, Pană smulsă din aripă, Dar și eu, cu vicleșug, Fulg din pană o să-ți smulg... Și ostatic o să-mi fii, Clipă, în fotografii, Ca să pot mușca și eu, Timp hain, din trupul tău. Referință Bibliografică: CHIPUL...CLIPEI / Gheorghe
CHIPUL...CLIPEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342384_a_343713]
-
cu sufletul său. „Neomul” este o persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal. Este o ființă omenească lipsită de omenie, fără milă, crudă, rea și sălbatică, rece, grabnică să verse sânge, egoistă, imorală, mieroasă, orgolioasă, ticăloasă și mincinoasă, necinstită, șireată, în stare să defăimeze, să spioneze, să bârfească, fără frica de Dumnezeu... „Neoamenii” - ne spune Biblia - „... au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
luminii. Dureros este momentul în care omul se trezește în toamna vieții fără a-și fi descoperit „creanga de aur“ a destinului. „O creangă de aur în curte avea / Și Prințul, vai, Prințul nimic nu știa./ Dar omul cu ochii șireți într-o zi / Trecu prin grădină pe-ascuns și-o zări / [...] O creangă de aur? De unde să-ți dau? / Așa ceva n-am eu. Nici zeii nu au. / [...] Dar omul răspunde: - De-o aflu cumva / Mi-o dai mie? - Bine, să
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
-ul primăriei, Secretar General este o doamnă. El părea că vorbește, cu fereală, cinci pași mai încolo de mine, să nu aud, cu un domn. Domnu’ Cumustața (DC), am să-l poreclesc eu, nu-i știu numele, jovial, cu privire șireată, un fel de șef al parcării din fața sediului sau chiar mai mult decât atât. Sper, dacă se recunosc, să nu se supere căci atâta am înțeles eu din „tete a tete”-ul cu ei. DF: Unde mergeți? CC (cetățean corporatist
După ce noua administrație locală din București a trecut pe șest un PUZ pentru „un ansamblu rezidențial”, mi-am luat o zi liberă de la birou și m-am dus la ședința CGMB () [Corola-blog/BlogPost/337748_a_339077]
-
într-un altfel de potop - cel al Harului. Mângâietorul stă la porțile inimii omului; peste mai mult de cincizeci de zile Se va pogorî in forma limbilor de foc. Mai mult decât atât, iadul presimte și el, ca o vietate șireată și vicleană, atacul ce i se va da, iar balamalele lui trosnesc; edificiul neputințelor omenești, al păcatului imposibil de ispășit, se va prăbuși curând, dezlegat din ferecătura minciunii. Este răzmeriță, răscoală și zavistie mare în lumea duhurilor. Jos, pe pământ
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
vrăjitor! El este un om cinstit, simplu și generos! Și e în stare să se sacrifice pentru amărâții care suferă, care merită iubirea noastră, tată! - Amărâții muritori? Tu nu-i cunoști de ce sunt ei în stare! Răi, mici la suflet, șireți și ticăloși, ei pe nimic se vând, mint și ucid. În urma lor curge murdăria, precum o dâră-mbăloșată în urma unui melc. - Spui vorbe la mânie, dureroase! Nu te cred! - Nu crezi? De vrei, am să te iau cu mine și să
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
sunt tare flămândă și, dacă nu îmi dai ceva de mâncare, am să te mănânc așa cum am spus! Fetița desfăcu legătura și îi arătă vulpii merele și bucata de pâine, invitând-o să se servească cu ce-i poftește inima. Șireata le mâncă toată mâncarea, iar bietul porumbel abia reuși să mai ciugulească câteva firimituri din pâinea uscată ca să își revină după drumul cel lung. Fetița, deși rămase flămândă, era mulțumită că vulpea, după ce își pusese burta la cale, dispăruse ca
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
oi iar Urșii s-au mascat în Boi, Hiena, în blană de miel, Leul în piele de vițel ! Mai văd și Capre deocheate pozând în zâne nepătate, iar Șoricelul speriat într-un Motan s-a costumat. Iată și Vulpea cea șireată, în Polițist e îmbrăcată. Chiar și un Iepure, la bal, îi luase coama unui Cal. S-au deghizat de multe ori în Asasinii de valori... Păi, nu mai trebuie Cultură iar economic, doar se fură ! Puneți „batista pe țambal”, suntem
ILUSTRATĂ DIN ABSURDISTAN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377509_a_378838]
-
I-au ascultat pe părinți... Câte nu au ei a-I spune! Îi ascultă, cu drag, Moșul, Ochii parcă-i lăcrimează... Copiii îl prind de mână: Li se pare că visează. Ce se bucură moșneagul Si-i mângâie cu ochii șireți. Ridică-n șagă, toiagul Spre năzdrăvanii cucuieți. -Moșule, te așteptăm Și la anul iar să vii, Cântecele să-ți cântăm Tu să ne dai jucării. Referință Bibliografică: Moș Crăciun / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2182, Anul
MOȘ CRĂCIUN de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380456_a_381785]
-
o-nfioară, Iar gândul e clipă ce zboară și ea... Așteaptă s-apară dar nu apărea Un om de-aici să-l vadă pe-afară Să-i spuie durerea născută-n fecioara, Să-i spună ce vrea! Apare târziu o umbră șireata Cu cap păduratec și-n oase o bată, Cu trup hiperbolic - în el is o sută - Se-ndreaptă-acum grăbit către față Și-ntreabă vântul de unde-i lăsată, S-o facă văzută ! O trece cu grijă de om peste ape, I-arată-n pădure
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de vrajă, șireata nadă-a știmelor din larg. Descind pe clasicul pământ elen precum Ulise, infidel și tandru și-n tainica tăcere din Eden nasc vise-n umbra florilor de leandru. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Clasic țărm elen / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
fost cam moale, inima-i ajunge în gâtlej făcându-l să chiuie întretăiat, iar picioarele, de atâta mers de-andăratelea, prind a-și aminti de câți ani îl slujesc și-ar vrea un răgaz de odihnă. Se oprește. -Adică sunteți mai șireți ca mine? le strigă moșul lupilor. Vreți să mă sleiesc, să nu mai pot mânui toporișca, să vă îmbuibați din mânzoc fără trudă, fără luptă? Că nu oasele mele le vreți voi! S-au oprit și lupii. Nu dau semne
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
generalul Charles de Gaulle nu s-a lăsat înșelat de aparențe și, în volumul III al Memoriilor de război (Ed. Plon, 1959), el îi face lui Stalin următorul portret: „Comunist îmbrăcat în haine de mareșal, dictator ascuns sub o simplitate șireată, cuceritor cu un aer de om cumsecade, își dădea toată osteneala să înșele. Însă tot pe atât de violentă îi era pasiunea, care se întrezărea adesea, nu fără un farmec perfid”. Conștient întrucâtva de răsplata meritată pentru atrocitățile comise, după ce
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
cu pletele-i buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
urmă, regele hotărî să îl trimită chiar pe căpitanul de oști pe urmele cărbunarului și a nevestei sale. Spera ca omul lui, care câștigase zeci de bătălii pentru el și pe care nu reușea să-l înșele nici cel mai șiret dușman, va izbândi în cele din urmă și o va aduce pe fată la palat. Cât lipsi căpitanul, regele nu coborî din turnul cel mai înalt al palatului. Așteptând cu privirile lipite de drum, nu se gândea decât la cum
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
PORTRET DE AUTOR Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului ELENA FARAGO NU-I NIMENI, nu-i așa? Ca să asculte CUCU. Doar CĂȚELUȘUL ȘCHIOP Care-și făcea de lucru, Privind la RÂNDUNICA ȘIREATA, ce-și făcea, Un cuib de lut și paie Chiar sub fereastra mea. Iar MICUL VÂNĂTOR, MOTANUL PEDEPSIT, Privea la CLOȘCA cea cu pui Și la DOI FRAȚI CUMINȚI. De PEDEAPSA MÂȚEI toți știam. Chiar și UN PORUMBEL Ce rotocoale
PORTRET DE AUTOR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374495_a_375824]