612 matches
-
data de 1 ianuarie 1993 am ajuns să iau o lamă ... am vrut să-mi pun capăt zilelor. M-am tăiat cu tot cu cămașă, cu tot cu pulovere. Am fost dus de un prieten la spital, dar eram în comă alcoolică. Sângele curgea șiroaie. Când mi-am revenit, mi-am pus în gând să nu mai consum nici un fel de băutură alcoolică. Dar degeaba. Din nou am eșuat. Nu am băut o săptămână, dar pofta cea năpraznică din nou s-a născut în mine
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355327_a_356656]
-
răspuns c-ai pus de toate Și eu am zis, așa-ntr-o doară, Cine știe, poate-poate... Și bată-mă acum norocul, Cum mă usuc la sânii tă!... Ce bine e când arde focul! Fierbinte ești, numai văpăi! Să curgă șiroaie afară, Vie, peste noi, potopul! Cât vinul are scorțișoară Și în casă arde focul, Eu nu mai plec de lângă tine! Îndată îți deschei trei bunghi; Ce arșiță mistuie-n mine! Au! M-a prins iar, în șale-un junghi! Referință
EU NU MAI PLEC DE LÂNGĂ TINE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356914_a_358243]
-
de vânt grăbit Se strecoară lent din stradă, Toamna iar ne-a înrobit. Zbucium crud de frunză arsă Din sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsă Rugina peste poteci. Fierbe vinul în butoaie, Fum din coșuri se ridică, Curge timpul în șiroaie, Peste noi urme aplică. Unul strănută de zor, Altul e mai răgușit, Eu, aici, cu-al verii dor Urez toamnei: Bun venit! Referință Bibliografică: Bun venit, toamnă! / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 292, Anul I, 19 octombrie
BUN VENIT, TOAMNĂ! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356584_a_357913]
-
PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Capul plecat, sabia nu-l taie Nici demnitate-n om nu face, Poporul ni-i spurcat șiroaie Și glasul țării putred tace. Slugarnici suntem la stăpâni Robind pe brânci...al nost pământ, Se răscolesc vechii români Văzând cum toate...nu mai sunt. De ce-au murit lungi generații Dând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi
ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356101_a_357430]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NICI LACRIMA, NICI VERSUL... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pe-a Lumii veche față lacrimi curg șiroaie Cruzimea-ntinde gheara peste Univers. Cerul poartă doliu-n portale ruinate Omenirea-i mută, durerea o-ncovoaie. Epidemii, teroare, îngheață sânge-n vene. Suflete-omorâte de-o mână ucigașă Spre Infinit se-nalță pe brațele divine. Cutremurat de rele, Pământul, mereu, geme
NICI LACRIMA, NICI VERSUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368913_a_370242]
-
simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom. Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă, Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii, Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgă Iar gheața se transformă în râuri mici, zglobii. Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se topesc sub râul plin de foc, Pe bolta fără stele apare o lumină, Prin cenușiul nopții, albastru
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
îmi plăcea la bunici când stăteam seara pe șatră șușotindu-mi povești de dor zicând că sunt reale și pe care le mai susțin că nu erau aievea iar soarele nu mai bătea cu puterea lui năucitoare de curgeau apele șiroaie de transpirație pentru că peste zi când eram la polog -fân- trebuia cu grabă să-l strângem să nu care cumva să vină ploaia să-l ude, era musai să-l adunăm și să-l băgăm cu furca-n șopru, cum
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
îmi plăcea la bunici când stăteam seara pe șatră șușotindu-mi povești de dor zicând că sunt reale și pe care le mai susțin că nu erau aievea iar soarele nu mai bătea cu puterea lui năucitoare de curgeau apele șiroaie de transpirație pentru că peste zi când eram la polog -fân- trebuia cu grabă să-l strângem să nu care cumva să vină ploaia să-l ude, era musai să-l adunăm și să-l băgăm cu furca-n șopru, cum
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
fără sfărșit. Plutim instantaneu prin aer și după câteva secunde, aterizăm forțat în panta înclinată ce ne conduce automat spre iadul nedorit. Aterizarea ne provoacă daune,parbrizul crapă în mii de locuri,ne izbim cu capul de capotă,simt sângele șiroaie ce-mi curge pe obraz,dar nu e cazul să abandonăm. Avem noroc că sunt copaci. Încerc să mă opresc într-unul ,dar nici volanul nu mă mai ascultă. Și cursa nebună , către minus infinit, continuă și pare că nu
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
Street. A murit mama, șopti un copil, vorbind cu fața de masă. De sub masă ieșiră doi civili, luară copilul. L-au dus în Labirint. Când te gândești că totul a plecat de la argintiu în sus. Gerul fusese abolit, sângele curgea șiroaie pe străzile în pantă. Iar grupa de turiști se mai afla în peșterile labirintice. Conducătorul începe cu sine și sfârșește cu sine. Nihil sine ... cine? Malum est absentia boni. Apele se scurgeau în centrul Pământului. A dispărut Conducătorul ca o
LABIRINTUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371036_a_372365]
-
Acasa > Poeme > Emotie > PASTELURI DIN CRENELURI 1 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Frunză verde lemn de foc iarba gândurilor noastre își vorbește firelor nevrednice eu pe crengi ude curg șiroiul pietrelor ochiul mă aude buza mea fragedă adună mure înnaripați fluturii albinelor din trup roiesc pe con de stup.. tu et adormi te coci..pe sol iubite ...de somn Referință Bibliografică: PASTELURI DIN CRENELURI 1 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare
PASTELURI DIN CRENELURI 1 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370050_a_371379]
-
-mă cu stelele-ți superbe. Prezența ta oricând e o-ncântare și-aduce pace-n tristul meu frământ. Cu-al tău surâs superb ochii mi-i zvânt, iubirea ta fiind purificare. De-ar fi posibil... Îmi vine-așa să plâng,șiroaie, fiindcă în gânduri este ploaie de resemnări și de regrete ce-mi fac destinul ciuciulete, când sufletu-i plin de noroaie și inima geme de pete, în timp ce trupu-i o văpaie. O,Doamne,câtă suferință a cotropit a mea ființă, ce
PURIFICARE DE-AR FI POSIBIL... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370104_a_371433]
-
a năpustit ca un tavălug asupra ei. Nu se mai regăsea în nimic și plângea tot timpul fără de motiv. Intrase într-o depresie, din care nu știa cum să iasă. Poate că amintirile îi apăreau în subconștient și de aici șiroaiele de lacrimi ce o podideau mai tot timpul când rămânea singură în apartamentul în care văzuse lumina zilei. Acolo se născuse, nu la spital sau maternitate. Tatăl său era navigator și era plecat în voiaj când mamei sale i-a
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370370_a_371699]
-
în anul în care Cenaclul Flacăra a fost desființat. Dar am trăit acele momente prin părinții mei, care mi-au arătat de mică și mi-au povestit cum era atmosfera în acea perioadă. Și sincer, știind toate acestea, lacrimile curg șiroaie când urmăresc secvențe, filmulețe, documentare despre acest eveniment unic în istoria României. Le mulțumesc înaintașilor mei pentru că au dus spiritul de patriotism, valori umane și esență sufletească mai departe, în generațiile sărbezite de artiști închipuiți. Cam tot ce avem cu
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
nu mai rămăsese nimic. Ca un acoperiș, apa se întindea la fel peste tot. Am deschis un ochi de fereastră: Un vânt răcoros mă izbi în obraz. Am îngenuncheat atunci, și, prosternat, m-am pornit pe plâns; lacrimile îmi curgeau șiroaie pe obraji. Am cercetat cu de-amănuntul zările la marginea mării: la fiecare dintre cele paisprezece căi, ieșea deasupra apei câte un munte de seamă. Corabia trăsese la mal lângă unul dintre ei, muntele Nitsir; muntele Nitsir a oprit corabia
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Ce te faci când vei fi mare? Îmi răspunde la-ntrebare Cu un aer de artist: --Vreau să fiu epigramist! ÎN ANOTIMPUL ALEGERILOR Nu știu ce-o mai fi la noi, Norii parcă sunt turbați, Că în loc să cadă ploi, Curg, șiroaie,candidați! PROIECT PENTRU TRENURI DE MARE VITEZĂ Ca să-alerge mult mai tare A promis că face China, C-o condiție, se pare, Să nu fure hoții șina. --------------------------------- Gențiana GROZA Cluj-Napoca martie 2015 Referință Bibliografică: Gențiana GROZA - EPIGRAME (3) / Gențiana Groza
EPIGRAME (3) de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369607_a_370936]
-
Nici nu mai meriți, ca pe vremuri, truda Să stau pe loc și vorbele-ți s-ascult! Privesc pe geam la pașii tăi prin ploaie Și mă gândesc la tot ce am avut. Nu vreau să plâng, dar lacrimi curg șiroaie Din ochii mei, trădați de un sărut... Referință Bibliografică: SĂRUT PERFID / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1589, Anul V, 08 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SĂRUT PERFID de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369739_a_371068]
-
picuri în tăcere se revarsă - Plouă! Nepoțica îmi spune. - A, nu! Nu plouă, Sunt lacrimi transformate-n rouă, Lacrimi de femeie, diamante pure, Unele sunt plânse, Altele, Cerul abia acum le plânge... Mă plimb prin ploaie Și-mi curg lacrimi șiroaie... - Plângi ? Nepoțica mă întreabă. - A, nu ! Plouă... Dar pe furiș îmi șterg un bob de rouă. Și totuși...plouă!? FLOAREA CĂRBUNE) Referință Bibliografică: PLOAIA / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1333, Anul IV, 25 august 2014. Drepturi de
PLOAIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368265_a_369594]
-
pe fotoliu cu anii alături Și gîndul mă poartă departe, Curg lacrimi curate pe față Ochi mari, dar sunt iar în ceață... O viață ne curmă pe toții cu timpul Și inima s-ar plînge, dar cui... Plutește în sînge șiroaie Un sfat o alină, al iubitei lui. Candela ce stă pe măsuță uitată Ascultă atent aceste frînturi, Și gînduri umede de ceață Doresc ele o voce, dar nui... E singurul lucru cu care ne ținem Speranța în ziua de ieri
LACRIMA de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362715_a_364044]
-
sud-americane. Fără folos însă. Secretarul o ținea la fel de rigid, impunându-i o ținută cuviincioasă... Curând, concursul se termină. - Câștigătoarea este perechea ...!, se auzi glasul tovarășului de la regiune, întinzând pontatoarei și secretarului piatra ciudată. Ceilalți concurenți răsuflară ușurați dar și dezamăgiți. Șiroaiele de transpirație se scurgeau de-a lungul trupului, udând cămășile uzate de prea multe spălări. Lăutarul intonă „Mulți ani trăiască” de mai multe ori, în vreme ce câteva aplauze se auziră firav în cinstea câștigătorilor. Apoi interpretă o sârbă de prin partea
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
miticul sat natal. M-am născut la 21 octombrie 1925, la Solovăstru, așezare de pe malul Gurghiului, un afluent al Mureșului. Amintirea cea mai proeminentă din copilăria mea, este joaca prin ploaie, cu pietrele. Îmi plăcea să ascult răpăiala ploii sub șiroaiele calde de vară, furată într-o predispoziție inefabilă de jocul voios cu pietrele. Ce nu-mi plăcea era să beau lapte crud și proaspăt de vacă, obligată de bunicile mele. Dar anii aceștia rămân configurați într-o fascinație nerepetabilă. Când
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
singurătatea Cu ce poate și cum poate. Stă mai tot timpul la poartă Și ograda e pustie Așteptând în colț de stradă Un copil de-al ei să vie. Spatele i se-nconvoaie, Picioarele-s mereu drugi, Pe obraz îi curg șiroaie. Iar pe buze...fierbinți rugi. Dar nu vine.Toți cei patru Și-au făcut un rost al lor, Au pus amintiri în platru Și-o măicuță în pridvor. Se va încheia povestea Blândei făpturi-zeitate Ce-și duce singurătatea Cu ce
POVESTEA UNEI MAME-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354293_a_355622]
-
fericire celor care te-au zămislit. Să fii femeie înseamnă să înveți să mergi cu spatele și privirea dreaptă. Să fii femeie semnifică să înveti să zâmbești cu toată gura și să simți mangâierea vântului prin părul lung care curge șiroaie pe umeri. Să fii femeie înseamnă să încalți pantofii cu toc ai mamei și să crezi că ai toată lumea la picioare. Să fii femeie înseamnă să știi cum să porți o rochie, să știi cum să îți prinzi părul pentru
SĂ FII FEMEIE... de DIANA ILIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354332_a_355661]
-
în: Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Magnolim Parisul cu-ale noastre simțuri În roza lui fire ropotim a ploaie Penelul de aur mai dansează-n ritmuri Și din norul verde curg ape șiroaie Din cuțitul simplu, ros și netăiabil Poposești lumina în a pânzei gură Sufletul tău amplu, simplu și afabil Își iartă culoarea ruptă din natură Peste-al zilei murmur se rotește cerul Cu inima mută furi un zâmbet sacru Degetele tale
MAGNOLIM PARISUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354514_a_355843]
-
nu e a inimii, nu e din buchetul farmecelor. Cuceritoare cum sunt însă, cântecele interpretei Anca Agemolu au zbor de pasăre cu plisc de liră! Sunt cântece sensibile ca aburii ce-au mers cu norii drum lung, ca să plângă în șiroaiele ploii! Cine mai cânta așa, atunci? Cântau toate principesele muzicii ușoare românești ce-au înnobilat cu vocea lor compoziții muzicale pe care, tăcând, îngerul le ascultă și visează! În țara spicului de grâu, a pădurilor bătrâne cu zimbri, a Dunării
ANCA AGEMOLU UITAREA, CA DELICT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354007_a_355336]