7,108 matches
-
zborul ardent - Două inimi cântă iar. Citește mai mult Tatălui meuZbor albastru sideralPâlpâiri zglobii de vânt,Tandru zbor crepuscular,Sunet mov:un flaut cânt.Albe unduiri de apePeste praguri reci de stânci,Unde cerbii vin să-ngroapeVisul lor, în ape adânci.Șoaptă de izvor: răcoare;Galben clinchetul din ramCulori fierbinți aprind în soareînaltul zbor de ciocârlan.Ochii nopții: taină neagră,Zbor sinistru către stele.Cine știe să-nțeleagăDorul nopților rebele?Vis oranj incandescentCa o blondă zi de vară,Zbor tardiv: zborul ardent -Două
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
și scrisoarea bălării de vorbe goale - puradei tiranici năvălesc în teatrul lumii - și se cred oceanici... niciun trandafir nu crește în calea urgiei inorogii năpârlit-au cornul nostalgiei velerim și veler Doamne - sânge scurs în noapte dragostele cruciate: bordeluri de șoapte... spade și deliruri sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
ți-o încetini... fluturi întârziați pe pajiști scriu amurgul turmele-au pogorât din munte nostalgia urăsc și gândul de-a mă-ntoarce-n burgul unde m-așteaptă numai - cruntă - astenia... complot de ierburi scumpe și de raze mă va-nvăța-afundarea printre șoapte din lună-or pogorî preasfintele ucaze pământul spre izvoare mă-ndărapte ...ascuns de veac și oameni - adormi-voi greu afar' din ceas - crește-voi dumnezeu... bătrânilor cu piscuri și cu creste voi ați ieșit din slovă și poveste în loc de munți vor
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
luna la pătrar să luminez așternutul cu gust de piersică și sare până când dimineața firul și-l toarce tras din coama nopților pârguite de plăceri Dacă aș mai fie cea de ieri ți-aș respira lâncezeala înrourată de patimi și șoapte până când din inima noptii se recită ziua într-o cafea amară satisfăcut ai spune bună femeii în care te-ai adăpostit înainte de a reîncepe istoria cotidienelor treburi. Citește mai mult Dacă aș mai fi cea de ieriaș împărți cu tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
nu-și doresc tăcerea. Deși luni de zile-au trecut De când, în secret, am rupt logodna mea cu marea, Cărarea iar mă cheamă să-nvăț pașii uitați... Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre dese Culese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg! Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și vise Și interzise zboruri ce nu-și doresc căderea. Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am stat Încă nu am uitat să mă nasc din nou Într-un nou
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ce nu-și doresc tăcerea.Deși luni de zile-au trecutDe când, în secret, am rupt logodna mea cu marea,Cărarea iar mă cheamă să-nvăț pașii uitați...Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre deseCulese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg! Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și viseși interzise zboruri ce nu-și doresc căderea.Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am statîncă nu am uitat să mă nasc din nouîntr-un nou ecou de vers dezmorțit
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
din 14 octombrie 2014. În ultimii zece ani am avut doar trei vise: Chemarea, Suspinul și Regăsirea, descătușate, dezlănțuite Venite să doară, promise de Cel Ce Veghează... Și zorii se întristează în lipsa creației. Toate trei într-o singură noapte Trei șoapte apăsate, poruncitoare Într-o săptămână care mulțumea timpului Pentru nerăbdarea cu care-și scutură clipele De pe aripele obosite de așteptarea creației. Chemarea În primul vis, Cel Ce Veghează se-asează sub gânduri Poruncind luminii să se joace-ntre stele Alături de ele
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
palme reci se ... Citește mai mult În ultimii zece ani am avut doar trei vise: Chemarea, Suspinul și Regăsirea, descătușate, dezlănțuiteVenite să doară, promise de Cel Ce Veghează...Și zorii se întristează în lipsa creației.Toate trei într-o singură noapteTrei șoapte apăsate, poruncitoareîntr-o săptămână care mulțumea timpuluiPentru nerăbdarea cu care-și scutură clipeleDe pe aripele obosite de așteptarea creației.Chemareaîn primul vis, Cel Ce Veghează se-asează sub gânduriPoruncind luminii să se joace-ntre steleAlături de ele să șteargă lacrima ce corodează
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
potoli setea. Ne ridicam brațele spre un cer fără nume Strigând numele celor nenăscuți. Și am deschis Cartea Amintirilor, A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce nășteau ecou peste generații, Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT, Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști. Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
putea potoli setea.Ne ridicam brațele spre un cer fără numeStrigând numele celor nenăscuți.Și am deschis Cartea Amintirilor,A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,Vorbele ce nășteau ecou peste generații,Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști.Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripileCând
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Se-aduna în urma-i ,hoinari că și el, Aleargă în noapte,zbîrliți și e ger Și-i ninge în coame,dar el stă stingher Lucindu-i doar colții ce par de oțel Pîndește din codru,adulmeca fin Miresme răzlețe și șoapte ce vin Din locul pe care-l aveau sub priviri Mocnește în piepturi mînie și chin. Să rupă zăvorul să intre la stîna, Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina, Rupindu-i în patru,să-i dai de ofranda În burțile
LUPUL CU COLTI DE OTEL de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380685_a_382014]
-
două lumi, acum, dansează în bătaia vântului... Un val plesnește-n noapte... Cineva invizibil mângâie păpădiile din zâmbetul ei. Sufletul lui urlă-n deșertul cerului, adormind în gândul atâtor tăceri! Când apare Ea vântul toamnei devine vinețiu, frunzele zboară bezmetice. Șoaptele copacilor sunt ascunse în zâmbetul ei. Pe geamuri apar angelice umbre, e o vreme ciudată, de iubire nebună, de Moarte, de Iubire și Moarte, nici învățații nu știu a spune... Lacrimi se-amestecă prin picăturile de ploaie. Nu va mai
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
reamintind, așa cum spune și poezia „Mai am timp”, că vremea ne lasă să zâmbim și zilei de mâine: „mai am timp să-ngân viața ce trece / mai am timp să termin un poem”. Atent structurata: Dulce si amar, Iubind în șoaptă și Târziu în cuvinte, prezenta apariție editorială, în ton cu normalitatea realității, inevitabil efemere, vine ca un REMEMBER, dar și ca un răspuns în maniera poetului la întrebările: cine suntem, de unde venim, și încotro ne îndreptăm ?... Cu felicitări binemeritate, HAR
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]
-
ținem ascunse în căușul inimii și dorim să le ferim de cenușa uitării. Poezia ei se rostește în taină. Poeta intră în templul aducerilor-aminte pe vârful picioarelor. În tablourile-icoană dedicate părinților: “Ursul alb” și “Ploaie caldă”, le îmbracă chipurile în șoapte vii, la care rezonezi cu profundă înduioșare. Sunt șoapte care te ridică din amorțire. Mamei i se adresează cu voce tremurând suav: “Ești ploaia caldă peste flori suave,/ O adiere-n iarba din câmpii,/ Lumina verii năvălind în luncă/ Prin
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
ferim de cenușa uitării. Poezia ei se rostește în taină. Poeta intră în templul aducerilor-aminte pe vârful picioarelor. În tablourile-icoană dedicate părinților: “Ursul alb” și “Ploaie caldă”, le îmbracă chipurile în șoapte vii, la care rezonezi cu profundă înduioșare. Sunt șoapte care te ridică din amorțire. Mamei i se adresează cu voce tremurând suav: “Ești ploaia caldă peste flori suave,/ O adiere-n iarba din câmpii,/ Lumina verii năvălind în luncă/ Prin cântecul de ciocârlii.// Ești anotimpul ce-a crescut în
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
Sunt vie și alerg spre zări am zâmbetul cât ziua începută, îmbrățișez grădina mea cu flori și liberă-s, ca puiul de ciută. Trăirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, cămin, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
noțile de vară.Sunt vie și alerg spre zăriam zâmbetul cât ziua începută,îmbrățișez grădina mea cu floriși liberă-s, ca puiul de ciută.Trăirea mea acum e neștiutădar mâine o voi spune tuturor,va fi un stigăt nu o șoaptă,”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL,sunt tainicul, eternul feminin,zămislitoarea vieții, ulciorulîn care Ziditoru-a pus ce e divin.Sunt plinul casei, vatră sunt,cămin, sărutul ploii venită din senin,grâul copt, plecat către pământ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ȘOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENȚĂ Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ateh (Selma) adoarme, un somn greu o cuprinse, gânduri, lumini, trăiri, vârtej de vise, întreabă al ei spirit, Ea, fiica Luminii, se-
ŞOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380785_a_382114]
-
și talger, ritmuri suave de flaut și nai încep s-o trezească e vis sau aievea?? pe pernă o petală de lotus adie și-n palmă un semn ce doar ea îl mai știe zâmbește-n lumina înc-albăstruie... Referință Bibliografică: Șoaptele luminii ~ Transcendență / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 392, Anul II, 27 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Irina Lucia Mihalca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ŞOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380785_a_382114]
-
Se-aduna în urma-i ,hoinari că și el, Aleargă în noapte,zbirliti și e ger Și-i ninge în coame,dar el stă stingher Lucindu-i doar colții ce par de oțel Pindeste din codru,adulmeca fin Miresme răzlețe și șoapte ce vin Din locul pe care-l aveau sub priviri Mocnește în piepturi minie și chin. Să rupă zăvorul să intre la stina, Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina, Rupindu-i în patru,să-i dai de ofranda În burțile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
ramina,o zi,nici macar.Se-aduna în urma-i ,hoinari că și el,Aleargă în noapte,zbirliti și e gerSi-i ninge în coame,dar el stă stingherLucindu-i doar colții ce par de otelPindeste din codru,adulmeca finMiresme răzlețe și șoapte ce vinDin locul pe care-l aveau sub priviriMocneste în piepturi minie și chin.Sa rupă zăvorul să intre la stina,Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina,Rupindu-i în patru,să-i dai de ofrandaIn burțile pline,inghite-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
timpurii.Le-ai găsit și iată vinTot de-a valma si-ncurcateTe lovesc cu toate-n plin... IV. ASCUNZIȘURI, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016. ASCUNZIȘURI M-ascund în tremuratul frunzelor Și-n prima șoaptă a vintului, M-ascund după un fir de iarbă,ce-mi răsari în cale Să nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare. M-a țintuit vicleana de aducere aminte Cînd se-nchisese rană ce mi-a vorbit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
unde spre acel ceva Din locuri ancestrale. Îl văd si-ncerc să mă ascund ,din nou Prin amintiri profunde Și aud din toate,cîte un ecou, Să mă ascund,dar unde! Citește mai mult ASCUNZISURIM-ascund în tremuratul frunzelorSi-n prima șoaptă a vintului,M-ascund după un fir de iarbă,ce-mi răsari în caleSa nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare.M-a țintuit vicleana de aducere aminteCind se-nchisese rană ce mi-a vorbit de tineSi iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]