2,359 matches
-
De astă s-au ocupat animalele mele. Cînd ai trăit cu cîini, pisici, iepuri, păsări și porci, depravarea nu mai are nici un secret pentru tine" (și Isabella merge mai departe, scrie un capitol pe cît de amuzant pe atît de șocant, despre destrăbălarea din lumea... insectelor, despre modul incestuos în care își duc viața albinele, despre perversiunile greierilor, despre obsesiile furnicilor, despre sexul melcilor ș.a.m.d.!) Afli, însă, cu admirație, cum a reușit o fată care a abandonat, definitiv, școala
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
nu șovăi să o consider drept o capodoperă, demnă de a sta alături de Toamnă patriarhului sau de Veacul de singurătate. E o meditație pe tema morții, cum explicit anunță titlul, dar tocmai o aparentă precaritate filozofica a tratării, o anumita șocantă ne-reflexivitate a stilului individualizează românul. Marquez mărturisește, în conversațiile cu Plinio Apuleyo Mendoza, că l-a preocupat îndelung tema abordată în acest român, si ca elementul esențial, după el, în realizarea structurii narative, ar fi faptul că înșiși ucigașii
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
pe cât de adevărat, pe atât de crud, a sunat că șuierul unei ghilotine: Da, exact asta vreau să spun!" Chiar pentru cineva care n-a prea găsit, din 1996 încoace, motive de încântare în fața evoluției societății românești, tranșantă diagnosticului era șocantă. Dacă politicienii înșiși cunosc cu precizie starea de fapt și continuă să ne mintă în față, înseamnă că ei se pun în afara legalității! Prin urmare, nu mai avem de-a face cu o categorie de oameni care ne reprezintă, ci
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
de către naziști a fost făcută cu apeluri constante la eroism și sacrificiu de sine în numele unei datorii superioare față de Reich. Sau invocînd ideea de destin, a unei misiuni sacre, a unei curățiri morale prin extirparea răului reprezentat de evrei. Există șocante coincidențe de limbaj între discursul unui Himmler, de pildă, și cel al lui Lenin, dincolo de toate modificările de accent sau nuanță. Falsificarea binelui în comunism se face, sugerează Besançon, cu sprijinul unei mai elaborate pedagogii a minciunii, care speculează mai
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
numele său e știut peste tot. Cărțile sale se epuizează instantaneu, scrie mult, parcă în febra, consumîndu-se neașteptat de repede. Perioadă creației sale e foarte scurtă (numai 13 ani), dar suficientă pentru a se impune și a dăinui. Totul e șocant, precipitat și dramatic în acest destin și în această operă. De la împrejurarea debutului (forțat prin tentativă sinuciderii) pînă la amețitoarele suișuri și căderi, nu numai în spațiul existențial ci și în acela al operei. N-a fost - a remarcat bine
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
a identității evreiești. Ideea de comunitate, de mîntuire și regăsire la adăpostul unei patrii a sufletelor tuturor celorlalți, între care individul își află alinarea și își confirmă identitatea, este esențială în literatura și în filozofia evreității. Tocmai de aceea este șocant, la Roth, felul în care ea e pusă sub semnul întrebării, într-o manieră care prin pregnanță și totodată subtilitatea ei mi l-a inspirat insistent pe Malamud, cu al său Fidelman ori cîrpaci. Tema centrală a romanului Iov este
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
decât cealaltă, puțină cocoașă, privea ca un lup încolțit din toate părțile. L-am văzut în această postură și la cinema, la un jurnal vorbitor. Despre mâna lui lungă povestesc martorii oculari." etc. Libertatea spirituală a lui Petre Pandrea este șocantă chiar și azi, când nu mai există teroarea ideologică din timpul comunismului. Prejudecăți, tabu-uri, reguli nescrise ale snobismului, nimic din ceea ce falsifică gândirea nu este respectat de scriitor. Până și într-un moment în care avem prea multă libertate
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
pare, în continuare, valabilă. Mai mult, cauzele și efectele acestei acțiuni pot fi privite cu simpatie, în condițiile în care "mahalagismul cultural" și "verbozitatea metisă" identificate de Camil Petrescu în literatura din a doua parte a secolului XIX cunosc o șocantă revitalizare din 1989 încoace. Țintelor de natură literară subliniate de Camil Petrescu li se pot adăuga cele de natură ideologică pe care le-a avut în vedere E. Lovinescu. Apelul la ordine și la rațiune a redevenit actual în confuzia
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
bărbat. Din acest fapt real s-a inspirat autorul lui M... Butterfly, o piesă în care fascinația orientală se împletește cu duritatea unui sistem necruțător: comunismul. Și dincolo de toate, o întrebare obsedantă: Ce este masculin și ce este feminin? Este șocant cum un cuplu poate trăi 20 de ani fără să reușească să găsească răspunsul la această întrebare. Spectacolul se bucură de prezența unor importanți oameni de teatru - Levintza, Holtier - și asta îl impregnează cu o atmosferă specială, plină de farmec
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
a "Jurnalelor", "Memoriilor", "Amintirilor", mai ales a celor marcate de experiențele dictaturilor naziste și comuniste, autobiografia recent apărută a cunoscutului critic literar german Marcel Reich-Ranicki are, prin particularitățile ei, un caracter aproape senzațional. O sinceritate și obiectivitate când dezarmante, când șocante, sunt fundalul pe care se desfășoară două destine. Ele nu se intersectează decât cu rare ocazii și tocmai aici stă originalitatea și chiar nota stranie a acestei expuneri autobiografice. Unul dintre destine este cel propriu-zis: întâmplările vieții, de o varietate
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
a întrebat ce meserie am. La răspunsul meu, oarecum șovăielnic - cadru didactic la universitate - a triumfat: "Păi la dvs. lucrurile merg mai rău ca oriunde, de cînd lumea sînteți în grevă! Ce pretenții aveți de la mine?" Nu găsesc nimic mai șocant decît să fii umilit pentru a deține o funcție în universitate. Situația nu e doar deplorabilă, e paradoxală. O asemenea meserie ar trebui să inspire respect, admirație, poate chiar un dram de indivie. Or, eu citeam în ochii tulburi din fața
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
cu actualitatea noastră. Să vedem ce modificări sînt fundamental necesare, după y Gasset, în conceperea instituției de învățămînt superior, pentru ca medicul produs de o facultate de medicină să fie un bun profesionist, capabil să slujească societatea. În primul rînd, poate șocant cumva, nimeni nu are nevoie ca medicul să fie un om cult în înțelesul clasic al termenului. Zadarnic l-a citit pe Dante, inutil poartă conversații despre Renaștere, y Gasset (și societatea) îi cer mult mai puțin, dar de fapt
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
tragem linia între acele probleme științifice de care se leagă spiritul vremii noastre, fie că noi, cei ce nu avem acces la acele probleme, o înțelegem sau nu, și cultura generală necesară oricărui bun profesionist? Anti-scientismul lui y Gasset e șocant, și mă îndoiesc că e actual. Nu ezit să-l numesc anti-scientism, retorica autorului mă îndreptățește să o fac. Mai aproape de secolul 19 decît de 21, y Gasset gîndea ca un umanist. Ba chiar ca un umanist neortodox, original, deschis
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
școli care se pregătea să intre în grevă. Las de-o parte felul jalnic în care arăta clădirea, precaritatea, dacă nu chiar mizeria emanată de scaunele vechi și de masa șubredă, de ferestrele mici și de teracota fumegândă. Cel mai șocant era felul în care arătau profesorii înșiși. Dacă bărbații reușeau să păstreze, printr-un limbaj ceremonios (și, evident, desuet) sechele ale demnității, perorând cu oarecare grandomanie - cu atât mai jalnică în contextul descris - despre misia înaltă a învățământului, femeile făceau
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
libertate interioară, pentru puterea pe care o am acum, așa că puțin îmi pasă de ceea ce se întîmplă în jurul meu". * Cu franchețea brutală (dar nu încrîncenată) ce-i e proprie, poeta mărturisește că nu crede nici în prietenie, ceea ce e destul de șocant pentru cei ce o știu căutînd compania colegilor: "M-am gândit mult, apoi, dacă simt eu povestea asta cu prietenia. Nu, n-o simt cu adevărat. Nu-mi plac prieteniile. Nu-mi plac legăturile care au la baza lor cabotinismul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
indivizi, tot soiul de gangsteri de mucava, răufăcători care cîntă serenade, escroci cu suflet sensibil, pătrunzînd așadar, într-o lume interlopă miniaturală, de fairy-tale, doldora de qui-pro-quo-uri și de farse inocente edulcorată parodic și de aceea devenită cu atît mai șocantă. Suflul scriiturii e animat sistematic, ca într-o sală de cinema la un film mut, în care pianul răpăie îndîrjit pe acordurile unor scene violente sau periculoase, în vreme ce pe ecran se perindă figuri tăcute și inofensive. Ai sentimentul ciudat că
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
nu aveau decât consistentă unor portrete idealizate sau - la fel de nesatisfăcător din punct de vedere literar - a unor caricaturi. Textul este în esență lui o satiră, dar Alex Mihai Stoenescu nu alunecă într-o satiră ieftină. Întrucât conferă fiecărui moment o șocantă concretețe, el creează în jurul oamenilor și obiectelor acea aureola a imortalizării care apare numai în literatura de bună calitate. Aparatul de radio primit în dar de Alexandru Drăghici de la Hrusciov, ca și Hrusciov însuși fac parte din eternă comedie umană
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
atrage atenția asupra permanentei violenței în societatea românească. De la riturile barbare ale dacilor - sau ceea ce ni se pare că știm despre daci -, trecând prin cruzimea medievală, prin ticăloșia ce combină asasinatul cu trădarea din perioada premoderna, în fine, violențele absolut șocante din epoca modernă și contemporană, într-o vreme în care lumea civilizată le-a trecut demult în uitare, bestialități ce au colorat în negru istoria României și în 1907, și în timpul primului Război Mondial, și în anii treizeci-patruzeci - asasinatele legionare
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
echipele morții" și de listele rușinii. Oare nu în același fel proceda Corneliu Vadim Tudor, cu puțină vreme în urmă, cănd publică numele personalităților care ar fi trebuit, la o adică, lichidate? De asemenea, e greu să nu vezi echivalente șocante între atitudinea recentă în fața justiției a lui Miron Cozma și comportamentul unor căpetenii legionare: "Generalul Antonescu, deși ar fi putut să înăbușe în sânge răzmerita, s-a dovedit de o umanitate aproape de slăbiciune. Și se pare ca legionarii nu stimează
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
frunte/ că un diamant aiurit s-ar ivi/ orașul acesta". Numeroase sunt în versurile ei gesturile de curaj artistic făcute firesc. Chiar și în momentele de mare gravitate, în ritualurile unei iubiri de o intensitate mistica, poeta practică o originalitate șocantă cu o deplină siguranță, cu siguranta cuiva care visează și știe că visează astfel încât se poate aruncă într-o prăpastie fără să pățească nimic: "De-aceea mă las în seara aceasta sfârtecata de fructe/ tu scrii la o masă aplecata
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
simple introduceri pentru cîte un tabel plictisitor. Prin urmare, avem de ce să-i compătimim pe școlari, care resimt în fața manualelor cam aceeași stupoare pe care o încercăm cu toții în ultima vreme, luptîndu-ne cu formularele de plată a impozitelor. CEL MAI șocant aspect al tuturor manualelor de literatură rămîne însă capitolul naționalist mesianic acumulat în matrițele limbii didactice de lemn. În loc să stimuleze motivația de lectură și creativitatea elevilor, retorica educativa în uz pare a avea un scop unic: să acrediteze ireversibil ipoteza
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
oamenilor, ne învață să visăm și să iubim visele, pe scurt, este, înainte de toate, estetic. Celălalt efect de lectură îl descoperim dacă privim rolul cărților în anumite momente ale societății europene. Karl Popper face, într-o conferință din 1989, afirmația șocantă că, la începutul democrației ateniene, s-a aflat prima piața liberă a cărții din istorie. La Atena, puțin după mijlocul secolului VI înainte de Cristos, copierea, expunerea și vînzarea de papirusuri cu opera lui Homer, din ordinul lui Pisistrate, au determinat
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
în fraze anoste sau doar nesărate, fără ca prin astfel de accidente să se știrbească iremediabil impresia că citim o carte remarcabilă. Dispariția orașului Iași nu trăiește prea mult din trucuri ale poeticii postmoderne, ci mai ales datorită personajelor sale paradoxale, șocante (cum altfel ar putea fi schizofrenii, nu?) care populează un oraș altfel normal, cu nume binecunoscut, cu o geografie bine stabilită și chiar guvernat din bine-stiuta funcție de primar. Înrudit stilistic cu Horia Gârbea și Răzvan Petrescu, Cătălin Mihuleac se înscrie
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
ea era imposibilă, nerealizată. Gestul autorului adaugă acestui text scris la persoana întîi o macabră garanție a autenticității, a identității dintre eul narator și eul auctorial, transformîndu-l într-o confesiune cu implicații tragice, dincolo de orice metaforă, dincolo de alegoria (atît de șocantă pentru oricare cititor format în spațiul logocentric de tip european) Logosului absent la Cina de taină a unei noi Sfinte Familii (mamă, tată, copil-narator). Gestul autorului, după apariția cărții, hrănește (ca o "pîine") tăcerea noastră, a tuturora. Dar Pîine de
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
unele dintre ele chiar sînt romane reduse la un schelet de semnificație: abia refăcînd, mental, un conținut mai amplu și tradus în cheia unor alte convenții generice le poți înțelege și aprecia valoarea. Pe de-a-ntregul, însă, cartea e mediocră, șocant de mediocră pentru un autor ca Michel Tournier. Nu cred că eșecul literar (cu toate că pentru Tournier cuvîntul e nemeritat de greu) poate fi raționalizat, analizat și explicat, dimpotrivă, în literatură misterul nereușitelor e, pînă la un punct, cel puțin, impenetrabil
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]