1,860 matches
-
o ureche se ridică piramidală și mai departe în zona tăcerii unde ochi de copil sînt singurele sunete ramificații ale puterii captive nuanțele întunericului nuanțele dincolo de moartea biochimică prin deltele atomilor floare de lotus într-un sunet rotund îmi trimiteau șoimii în sihăstriile materiei se întorceau cu vitraliile unei particule divizate într-un perpetuum mobile scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur ochiul unui păianjen în inimă fanioane pe fraga febrei albastru bizantin cu embleme de sînge
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
este o monstruozitate, ca un om să nu fi strîns în brațe o femeie înainte de a face școala politică". La care, V. M. Galan a răspuns cu schepsis: ,O fi monstruos, dar atunci ce ne facem cu tineretul de azi, șoimii patriei, pionieri, uteciști chiar, care sînt instruiți politic, dar la vîrsta lor nu prea li se permite să facă dragoste?". Despre magazinele alimentare goale se zicea că sînt... sexy! Un crîmpei din comedia numelor: ,Cazul lui Romulus Vulcănescu, prietenul și
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
aforismelor glossate de Dsa prin vreme. N-a fost să fie. Elogiile cu care m-a cinstit cu măsura generozității sale, poate nu le-am meritat. Remember VICTOR COROIANU De ce te joci, poete, cu cartea ceea-n mâna De parcă-i șoimul de umbre prin vis, la vânătoare? Nu-i joc, acesta, poate-i o boală, o răbdare Să nu se rupă ființă din sinele cel mare . De ce te joci, poete, cu orbul adjectiv? Nu-i orb, ci-ntrezărire în cealaltă parte... Ceva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
romane și povestiri alcătuiesc una din cele mai prestigioase contribuții ale Moldovei la literatura română, a fost atras încă din anii tinereții de ținutul dintre Prut și Nistru care, atunci, mai ținea de imperiul țarist 1. Acțiunea primului său roman, Șoimii, apărut în 1904, se petrece chiar în cea mai mare parte acolo. Scriitorul nu cunoștea atunci ținutul din propria-i experiență. Și a devenit cu deosebire interesat de acesta în timpul primului război mondial. în Neamul Șoimăreștilor, apărut în 1915, care
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
Don Quijote de la Mancha și care are drept doamnă a inimii sale pe o anume Dulcineea din Toboso". Merită citată și interpretarea dată de Valeriu Gherghel acestui fragment: ,În romanul Don Quijote al lui Cervantes, un personaj sau mai multe (vînătorița cu șoimul și soțul ei, ducele) pretind că au auzit despre cavalerul Don Quijote, un personaj de roman, fiindcă au citit romanul Don Quijote, în care locuiesc ei înșiși. Putem rezuma artificiul narativ astfel: în Don Quijote există (cel puțin) un personaj care citește un
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
în Hotel Europa). Romanul se pune în permanență sub semnul întrebării. Adevărul e că scriitorul își regizează foarte bine îndoielile și tatonările. Înfiripă, totuși, narațiuni palpitante, fabulează, speculează, introduce obsesii onirice (scafandrul, un vultur cu un pește în gheare, un șoim în colivie). Se cenzurează când constată că e prea narcisist: Totul trebuie rescris. Chiar și frazele de mai sus (...) Voi elimina în orice caz aproape (de ce nu toate?) toate scenele în care e vorba de mine. E ridicol să mă
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
pe scena politică românească. Paradoxal, orice modificare pe eșicherul politic îi este favorabilă. Nu văd altă variantă viabilă. Totul e ca Antonescu să vrea să candideze! Presiunea axei este uriașă. În rest, marketing politic! Că a făcut nu știu ce când era șoim al patriei, că a dres când era pionier... Ca la români!... Doar așa ne vom putea despărți de Republica a III-a, care s-a dovedit cea mai nocivă pentru români! Cu o decădere morală și mârlănie, nu numai în
DESPĂRŢIREA DE REPUBLICA a III-a. In: Editura Destine Literare by SERGIU GÃBUREAC () [Corola-journal/Journalistic/101_a_251]
-
stea; cât de tristă ne ești Țara mea din povești! PLÂNGE O STEA în Carpați - în Țara mea plânge pe destin o stea, prin vântoase și talazuri plâng nătângile necazuri. doinele, printre vâlcele, se doinesc triste și ele iar șoimanul șoimilor s-a dus lumii - călător. calcă omul pe pamant cu pasul sfințit - de sfânt și-și spală tristele pătimi la izvoarele de lacrimi. nu-i dă Doamne omului tristețea românului că o poartă grea - pe jos, ca pe crucea lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și să fii astfel vrednic în fața lui Dumnezeu de un mai mare dar”, fiind astfel în ton cu îndemnurile lui Ibn Hazm. Dar, spre deosebire de predecesorul arab, Capellanus mizează nu atât pe povestioare, anecdote și poezii (deși istoria căutării mănușii de șoim într-o grădină seamănă perfect cu descrierile grădinilor andaluze ...), cât pe dialoguri-model între bărbați și femei din diferite categorii sociale („femeia este una plebee, una nobilă, alta mare nobilă. La fel, bărbatul este unul plebeu, unul nobil sau mare nobil
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
un fel de autobiografie simbolică a Inorogului: doar ceea ce i se întîmplă acestuia mai contează! Numărul personajelor se reduce drastic (rămîn ca protagoniști Inorogul și Hameleonul - Cantemir și dușmanul său Scarlat Russet), precum și cîteva apariții care sprijină înfruntarea celor doi (Șoimul, Uleul, Crocodilul, Corbul și alte cîteva). Întreaga secțiune a doua se transformă în lauda de sine a Inorogului, a autorului însuși, care întreține cu dușmanul său Hameleonul o relație ciudată, freudiană: Hameleonul vrea să-l ucidă pe Inorog, dar simte
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
scriptică proprie, atent elaborată, și pe care nimeni n-o va mai utiliza vreodată. „Cucoarăle cu buciunele buciuma, Lebedele cîntul cel de pre urmă a morții cìnta, Păunii, de răutatea ce videa, în gura mare și cu jele să văieta. Șoimii ca hatmanii, Uleii ca sărdarii, Coruii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
ironică (deoarece cuvintele apar puse în gura Hameleonului), portretul fă- cut de Cantemir lui Cantemir rămîne ilustrativ pentru psihologia personajului. „Vios, vlăgos, ghizdav și frumos, ca soarele de luminos, ca luna de arătos și ca omătul de albicios ieste. Ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumadzii păunului, sprîncenele corbului, părul sobolului, mînule ca aripile, degetele ca radzele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului și virtutea colunului are” (Partea a VII-a
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
cărora apasă dificultatea luării hotărîrilor. Secțiunea a doua are dialogurile mai vii, directe și tăioase; înfruntările sporesc în intensitate, dar sistemul rămîne al acelorași nesfîrșite convorbiri. Rezolvarea conflictului se produce ca urmare a unor schimburi de replici (precum cele dintre șoim și Corb din Partea a X-a). Pacea finală se cîștigă tot prin mijloace verbale și ia forma unor lungi tratative terminate cu bine: elogiu implicit al oratoriei și al cîntăririi argumentelor. Că realitatea de pe teren a conflictului dintre Brâncoveni și
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
vinerili”. Nici nu se putea altfel, dacă tratativele fuseseră duse de un politician ca Dimitrie Cantemir. Încrederea nemăsurată a autorului în el însuși e dovedită și de un fapt fără precedent: în Partea a X-a (discursul pus în gura Șoimului, Toma Cantacuzino, prietenul lui Cantemir, care îl mustră pe Corb, adică pe Brâncoveanu), personajul aduce ca argument peremptoriu însăși existența cărții numite Istoria ieroglifică, scriere ce nu fusese încă de fapt terminată („și nu numai după Istoriia ieroglificească cu numele
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
ce n-au fost și sunt atât de vii. din neguri argintii , un răsărit de veghe să-nconjuri orizonturi din minți fără hotar prolog în miez de noapte ,în ceas fără pereche să fii iar începutul ninsorilor ,altar. cu ochi de șoim tăcut și dulcele din floare, să îngrădești lumina cu albul pur ,visând că vor veni ninsori ,prin ploile amare și v-anflori iubirea ce-o porți mereu în gând. rămâi în vraja mea ,lujer în visare să te-nfloresc mereu cu
RAMAI IN VRAJA MEA de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373726_a_375055]
-
vreo șapte, pe-unde tainele lumii se stâng. Și-n buchi, pe sub iarbă măruntă, semnează-mă - Floarea-de-Nuntă! BALADA VISULUI RĂNIT Rănit într-o luptă de-un colț de balaur, în turn agrăiește prin somn Riga Laur: „Cerneală de sepii, ia șoimului pana și fă-mi luminânda: Domniță Izvana, de dor știe dorul, dar slova-mi, năroada, de unde să-nceapă stihirii livada? Cuvine-s-ar crinul, plutind peste apă, rotundu-i de undă - ofrandei năstrapă, așa cum Libanul sorbindu-și hogașul, la fel plin
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CALIGRAME -N STENOGRAME Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Știi azi noapte-un șoim dintr-o poveste a trecut în zbor dar ceasul nu mai este atunci și-a dus penajul la un armurar cancan și s-a oprit cu trupu-i dulce să-și mângâie doar zâmbetul arar arar apoi se va-ndrepta la
CALIGRAME -N STENOGRAME de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384345_a_385674]
-
lup alb minunat de frumos. Fiarele acestea erau considerate animale magice, spirite ale muntelui. El săgetase ușor lupul, cât să-l sperie și să-l provoce a-și căuta scăparea către munte. Se avântase în urmărirea lui, însoțit doar de șoimul său, Săgeata de Argint. Lupul alb trăia în Muntele Sacru. Era bine știut acest lucru printre mongoli și cine știe cum, de ajunsese el tocmai pe câmpia mongolă, departe de sălașul său. Poate că fuses trimis de iubita lui să-l aducă
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului , încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa, care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb își dădea ultima suflare și prințul se pregătea să-și ducă cu sine
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
care simțea o mare iubire. - Te iubesc! Da! Te iubesc din tot sufletul! Acum ascunde-te degrabă, înainte să te zărească gărzile, viața mea! Tolui îi surâse fericit. Făcându-i o adâncă plecăciune, încălecase armăsarul său negru și chemându-și șoimul cu un șuierat strident, se îndepărtase dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând regina vieții mele! Ne vom reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută și lacrimi îi perlară genele lungi
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută și lacrimi îi perlară genele lungi mătăsoase, prelingându-i-se pe obraji. Șopti mai mult pentru sine, căci prințul Tolui de acum era departe, dispăruse din vedere împreună cu șoimul său alb și cu prada, ducând cu sine inima sa: - De acum eu sunt condamnată în veci la suferință stăpânul inimii mele, căci tatăl meu nu va consimți niciodată, ca fiica lui -un mare rege creștin, să se mărite cu
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
oglindirea apelor. Te-am intâlnit în al meu zbor, Tu condoriță, eu condor, Credeam că vii din viitor Fiind copleșit de al tău dor. Am șuierat atunci în cor- Nimic nu e întâmplător Ne-am mai văzut - eu vânător Tu șoim pe vârful munților. Am mai trăit și am să mor Reîncarnat, nemuritor, C-o dragoste rămân dator Doar ție scumpul meu odor! Ne-om revedea și-n viitor În adâncimea apelor Sau în înaltul norilor Ori bătând colbul străzilor. Nemuritor
NEMURITOR de NELU PREDA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384510_a_385839]
-
în perioada comunistă, în cadrul unui scurt program de desene animate numit “1001 de seri”. A fost odată ca niciodată Pe vremea când adulții de azi erau copii, când desene animate online nu existau și când fiecare preșcolar și școlar devenea șoim al patriei și apoi pionier, “Lolek și Bolek“ a reprezentat o formă mai puțin ideologizată de educare a celor mici. Spre deosebire de marea majoritate a desenelor animate, ce înfățișau animale sau păsări umanizate, eroii acestui serial sunt doi copii. Prietenia, sinceritatea
LOLEK ȘI BOLEK, BĂIEȚII DE LA “1001 DE SERI” de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382657_a_383986]
-
plus mori și mici fabrici de prelucrare a produselor agricole. Conacul Corbenilor era, de fapt, un adevărat castel, cu zeci de Încăperi și de două-trei ori mai mulți slujitori, care făceau onorurile casei cu pricepere și rafinament. La vânătorile cu șoimi, câini și hăitași organizate de bătrânul Corbu luau parte, adesea, personalități importante din elita politică și din armata română, inclusiv obișnuiți ai casei regale. Petrecerile care Încheiau expedițiile cinegetice durau câte o săptămână și răspundeau gusturilor tuturor invitaților, care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aștepte mult. Printr-o ușiță dosnică pe care până atunci n-o băgaseră în seamă, apăru sprijinindu-se în baston Sima-Vodă ăl Bătrân, urmat de vistiernicul Ximachi. Pe brațul drept Sima-Vodă avea ceea ce călugării crezură la început că e un șoim, dar care se vădi mai aproape a fi un papagal uriaș, cenușiu. Pe ochiul drept papagalul avea o bentiță neagră, cum au pirații. La vederea domnului, călugării căzură în genunchi. Sculați-vă, fiii mei - spuse cu glas domol, răgușit, Sima-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]