9,824 matches
-
am văzut cum oamenii Securității se pregătesc să facă o razie pe o stradă din apropiere. Am fost întreruptă de zgomotul unui foc de armă, tras la oarecare distanță. Apoi, totul s-a liniștit. - Cred că l-au prins, am șoptit. Ilinca a încuviințat din cap, fără o vorbă. Deodată, zgomotul unui foc de pistol a făcut țăndări liniștea din jur. Fusese tras din apropiere. Ne-am uitat una la alta, încordate, obsedate de acelasi gînd. Înainte de a avea timp să
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
lipicioasa. Era sînge. O clipă mai tîrziu, am zărit conturul unui trup omenesc pe jumătate îngropat în frunze. Cînd l-am atins, rănitul s-a cutremurat, apoi s-a liniștit din nou. - Nu te teme, sînt o prietenă, i-am șoptit la ureche, în timp ce încercăm, pe nevăzute, să-i deschei gulerul și să-i slăbesc nodul cravatei. Bărbatul n-a răspuns. Am îngenunchiat lîngă el, întrebîndu-mă ce să fac mai departe. Nu-i puteam auzi respirația. I-am luat mîna intr-
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
rămas acolo. Dar bărbatul... l-am găsit zăcînd sub un tufiș... a murit în brațele mele. Am început să plîng. - E acolo, afară, acoperit de frunze, singur. Ilinca m-a îmbrățișat, leganindu-ma că pe un copil. - Nu plînge, iubito, a șoptit, blînd. Dumnezeu a avut milă de el, acum e dincolo de orice suferință. Odihneasca-se în pace! - Dar soția lui, am suspinat, m-a rugat să-i spun, iar eu nu știu nici cum o cheamă. - Linisteste-te, Țină. Nu poți
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
așezat la loc sigur. În grija ei. Și unde ar fi mai pecetluită siguranța decît sub ape... Ultimului îi revine sarcina de a recupera de la toț ceilalț sămînța rămasă nefolosită. [...] Brothel & Co. Unlimited Împingînd ușurel în canaturile cele mari, Moștenitorul șopti: - Ecce fera !... Hic jacet voluptas. Porț negre, ferecate-n aur se desfăcură să-i îmbrățșeze. Lămpi de coloarea mierii arse lăsau lumini piezișe și dulcege, învăluindu-i în penumbre. Tîrziu, abea după ce se prăbuși p-un jeț, chirurgul pricepu un
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
sufoc de puterea ce părea că a izbucnit în mine. M-am ridicat de pe pat încărcată de o greutate incomensurabilă. Înaintea mea sta o hotărîre esențială plină de răspundere, ivită magic în mine. "Trebuie să merg la Lovinescu", mi-am șoptit. Purtam în mine povara unei hotărîri inflexibile. Eram ca un condamnat în momentul în care avea să îi cadă capul sub butuc. Hotărîrea mea părea o sentință de care mă speriam. Cum să îndrăznesc, să caut adresa marelui scriitor, să
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
trebuia să lipsească. Am deslușit în mulțimea personalităților care îl înconjurau pe suveran, o figură cu trăsături nobile, cu păr argintiu și cu o statură impunătoare, care îi domina pe ceilalți. E. Lovinescu care se afla lîngă mine, mi-a șoptit cu glas scăzut că este romancierul Liviu Rebreanu. Mai tîrziu, după plecarea regelui, E. Lovinescu m-a prezentat cîtorva personalități literare din incinta pavilionului. Ceea ce mi-a rămas întipărit în memorie este înșirarea numelor cu rezonanță în cultura țării noastre
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
există ochi care să leprivească, Oamenii nu mai au chipuri Fețele lor sunt ecrane violacee, Degetele lor au devenit tastaturi, Inimile lor, harduri. M-am retras strategic în chilia cu cărți Într-un colț îngerul surâde "Bucură-te încă" îmi șoptește el, "bucură-te În chilia ta cu cărți De pe mormanul global de gunoi Ce te poate înghiți în orice clipă. Bucură-te încă", îmi zice el " Ți-a mai rămas fântâna inimii Acolo mai poți vedea Cer, stele oameni dragi
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
întrebare sau comentar, de teamă că se va răzgândi și se va opri de tot din povestit. - Apoi a revenit lângă mine, a lăsat să-i cadă de pe umeri halatul și a rămas goală în fața mea. Sărută-mă, mi-a șoptit, "nu-i așa că-ți plac?" Eu bâiguiam ceva neinteligibil, complet pierdut, cred că ziceam nu, nu, nu se cade. Dar ea mi-a descheiat pantalonii, a băgat mâna înăuntru în slip și s-a apucat să-mi contemple sexul, mângâindu
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
contemple sexul, mângâindu-l din când în când, fericită și parcă înfometată. Apoi a început să mă sărute acolo, fără să-i pese că eu spuneam nu, nu. "Îți fac o fecațiune, vrei? Ai să vezi ce bine este" îmi șopti la ureche. "Ca Monica Lewinski lui Clinton, începu să râdă. Tu ești Clintonul meu". - Felațiune, nu fecațiune, îl corectă Natalia, care învățase termenul de la Pierre. - Mă rog, ea așa a spus, și a continuat să mă dezmierde și să mă
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
băut sîngele/ cu degetarul// domnul bibliotecar/ s-a urcat într-un măr/ vîntul risipea file de carte/ prin curtea instituției/ și toată comisia/ în frunte cu procurorul și medicul legist/ s-au pus pe lectură// unii răcneau poeme simboliste/ alții șopteau sfios sonete/ în fine/ cei care preferau creația populară/ cîntau din piaptăne/ țigănești/ și murmurau cu ochii duși/ doine/ era un soare atît de frumos/ încît în ospiciul de peste drum/ medicii s-au apucat de dictare/ iar bolnavii completau conștiincios
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
frumos/ încît în ospiciul de peste drum/ medicii s-au apucat de dictare/ iar bolnavii completau conștiincios frunzele. păsări cu timbre fiscale în ciocurile lor micuțe/ au înconjurat comisia/ formată din costume/ de toate culorile/ �este atît de frumos afară"/ a șoptit o cîrtiță/ apoi s-a ascuns rapid/ în mușuroiul de lîngă zid// este atît de frumos afară// a oftat procurorul/ încît eu nu mai pot să trăiesc/ și s-a împușcat/ din "cinematograful republicii" a iești un cîrd de capre
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau ca într-un paraclis în bibliotecă. Ștefan Nenițescu se afla ghemuit într-o latură a canapelei din piele verde, decolorată. Era înalt, slab, adus de spate și avea o voce șoptită pe care și-o dregea tot timpul ca un tic, intervenind în conversație cu observații severe. Prezența Cellei Delavrancea era ca accentul subtil punând în valoare cromatica unui tablou. Purta o rochie verde din stambă cu mâneci scurte și fusta
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
pînă în clipa cînd scriu aceste rînduri, nenorocirile, în număr de trei, s-au ținut lanț. Nenorocirea 1: toți colegii și prietenii mei de sex M care au aflat de existența acestei colecții m-au luat deoparte și mi-au șoptit „Băi, să mi le dai mie după ce scrii. Mai ales revista de arme.”. Nenorocirea 2: un bun prieten care a răsfoit, în prezența mea, întreaga colecție, m-a umilit ingnorîndu-mă cu desăvîrșire cîteva ore bune. Nenorocirea 3 și cea mai
Cum am citit 12 reviste de bărbaţi şi n-am înţeles nimic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21260_a_22585]
-
cererea: Stagiul de sfânt necontrafăcut al lui Corneliu Coposu în deșertul comunist, spinii îngurgitați la Gherla și lăcustele din Periprava ar fi stânjenit întrucâtva pofta de mâncare a cuvioaselor fețe bisericești date la întors după decembrie ’89. Diavolul dialecticii îmi șoptește că Stalin și băieții lui de mingi de pe la noi i-au salvat, în ultimă instanță, viața liderului țărănist. Cum pe la 1946, adică la vârsta de treizeci de ani, Corneliu Coposu arăta ca un superb jucător de rugby, Maniu însuși săltându
Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82357_a_83682]
-
nimic mai brează decât ceea ce se face în multe dintre sălile de judecată din România. Dar, bună sau rea, justiția singură nu va rezolva problema. Răspunsuri la întrebarea asta sunt o groază, dar n-am de gând să ți le șoptesc eu. Ar însemna să facă iar altcineva treaba în locul tău. Alege o singură problemă din multitudinea care a ieșit la iveală în urma tragediei și încearcă să inventezi un sistem care s-o poată rezolva. Dacă Muhammad Yunus a putut inventa
După furie, truda by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82367_a_83692]
-
am blestemat apucăturile de copil pofticios. Ramona a insistat să-mi ofere un nou cappuccino din partea casei, deși eram într-o stare de beatitudine în care aș fi făcut cinste cu cappuccino întregului Starbucks. “Nu-i pui zahăr?”, mi-a șoptit îmbietor pe urmă, asemenea strămoașei ei din Grădina Edenului. “Niciodată!”, am răspuns hotărât, lepădându-mă pe veci de Satana zahărului în cafea. “Niciodată.” cafeaua este elixirul meu ,te rog să să îmi dai voi vitual să stau alături de tine și
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]
-
am topit cu totul în ea. în acest fel, ma mea a rămas, pentru totdeauna, în mine. în acest fel, io am rămas pentru totdeauna în ma a mea. 2. Vino în lume, îmi strigă Ademenitorul. Vino în lume, îmi șoptește. Vino - și îți voi da, fiul meu, tinerețe fără bătrînețe. Și viață fără de moarte. Uiți un singur lucru, îi răspund: tată, eu nu sunt fiul Lumii aceste. 3. Vino în lume îmi șoptește Șoptitorul. Vino în lume, Uite Ce frumoasă
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
îmi strigă Ademenitorul. Vino în lume, îmi șoptește. Vino - și îți voi da, fiul meu, tinerețe fără bătrînețe. Și viață fără de moarte. Uiți un singur lucru, îi răspund: tată, eu nu sunt fiul Lumii aceste. 3. Vino în lume îmi șoptește Șoptitorul. Vino în lume, Uite Ce frumoasă e lumea, Uite ce perversă, Uite cum adie stînjeneii, Sub bătaia vîntului aprilin. Uite ce coapse are lumea Și ce sîni zemoși, Ce sîni mari și zemoși, de rodie, Gata să vindece gingiile
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
fiu atent, politicos cu zînele, cu elfii, cu ielele...și-n răstimpuri aerul căpăta o lichiditate magnetică ... particule de aur clipocind în suspensie... mi se năzărea forma unor umeri orbitori de albi, omoplații unei ființe necunoscute, fascinant de frumoase, alunecînd , șoptind cîteva vorbe, surprinsă de roua clipei, hainele învolburîndu-i-se, delicate, străvezii, înțelepte, la fiece pas sărbătoresc... M-am apropiat și am întrebat-o cum se numește. A ezitat, apoi mi-a destăinuit numai unul singur din nenumăratele ei prenume...
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
ascult. în fața bisericii aceleia ruinate mă simțeam chiar vinovat, rușinat. O stare confuză, grea, de mocirlă sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea și ea, privind închisă în ea, minunea aceea pângărită. "Cum de se poate așa ceva", a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită din cap. Se putea. O știam prea bine. Dar parcă niciodată nu avusesem în față atât de clară imaginea a ceea ce de atâtea ori auzisem tot repetându-se, tăvălugul istoriei. Tăvălugul trecuse chiar pe
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
așa legată cum eram, de masa de operație. Dar a trebuit să îi zâmbesc puștiului care, sfidând interdicția lui Cornel și lamentările Clementinei, m-a condus la aeroport atunci când plecam din țară. - ...nu-mi mulțumi, n-ai de ce! mi-a șoptit în taxi, nici nu știi cât de mult îmi place aeroportul! de fapt, n-am mai fost decât acum trei luni, știi, când a venit logodnicul lui Buni, Traian Manu. Un băiat ca Daniel aș fi vrut să am... Cu
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
părea că abia mai respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile osoase îi erau încrucișate peste bustul enorm, care dintotdeauna îl fermecase pe Hansi. - S-a întîmplat ceva, inimioara mea? șopti el tandru. Se aplecă și-o atinse pe Walburga pe umăr. Nu te simți bine, mein Herzblatt? Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu de două ori. Și numai apoi se îndeplini gestul pe care Hansi îl sperase
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
de mântuială a unei pofte de plâns creierul meu se prelinge ca fumul papal deprins cu această exigență imprevizibilă mă mulțumesc să-i iau zodiacului vorba din gură și să răsucesc încet cheia sunt sigur vei crede că ți-am șoptit te iubesc de fapt n-am mai plâns din copilărie am găsit un cuvânt care nu există și mă strădui să păstrez această identitate sigur toate astea le veți pune în vitrina în care creierul meu dă mâna cu Einstein
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
atins de floarea ofilită și frunzele i-au înviat. Călătoreai învăluită în noaptea pletelor atotștiutoare pînă ce apunea soarele în cuibul mîinilor tale. Atît de singure, Atît de părăsite. Nu mai scriu poezii fiindcă toți prietenii mei au murit." ai șoptit tu în umbra săracă a liliacului iar eu am început să-ți vorbesc atunci despre rîuri și case și livezi. Și tu mi-ai spus că nu-ți plăcea copilă fiind să înoptezi de cealaltă parte a rîului departe de
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
chestii gînditoare rapid, cît ar găuri șerpii sălbatici prin apă, cît ai improviza dulce introducerea unei trompe de flutur într-o corolă... alo! strigă... dumneata bați cîmpii!... ne fraierești!... Și n-am mai vorbit o vreme... apoi iar... Mi-am șoptit că trebuie să fiu calm (nu bleg!) , să-mi îndrept cuvintele spre mîngîierea proaspătă de-adolescență rătăcită printre oameni, spre înțelegerea strictă a serafimilor... a heruvimilor... Doar leuștean hrănesc eu pentru ei în putini de cristal, nu glumă! De ce aș
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]