1,066 matches
-
luni. Tel. 274751, 0722836000. Autorizat, repar mașini automate de spălat și vând mașini automate. Ofer garanție. Telefoane 291115, 0722830467, 0743989695. TÂMPLAR-TAPIȚER, repar, tapițez paturi, scaune, fotolii, colțare. Preiau de la domiciliu. Tel. 212878, 0721023181. Tinichigiu, confecționez și montez jgheaburi, burlane, dolii, șorțuri, execut tubulaturi din inox, pun tablă Megaprofil sau Lindab pe case. Telefoane 456804, 0723443119. Repar rapid frigidere, congelatoare la domiciliul clientului. Garanție 6-12 luni. Tel. 425042, 0744617098, Mora. TÂMPLAR-TAPIȚER, repar, tapițez canapele, colțare. Transport gratuit. Telefon atelier 227301, acasă 420172
Agenda2005-22-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283749_a_285078]
-
lătratul unui câine a făcut-o pe gospodină să ridice capul și să privească spre poartă. Când a văzut că o femeie a intrat în curtea ei și-a legat mai bine basmaua la spate, apoi ștergându-și mâinile pe șorțul pus în față peste rochia din velur, a înaintat spre oaspetele nepoftit. -Bună ziua! -Bună ziua! Ce vânt vă aduce? -Doamnă, am fost plecată mult timp în străinătate, ieri m-am întors, știam că aici pe strada Dorului locuia o
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
luau ochii cu strălucirea lor nepământeană. Nici aici flăcăul nu se opri. După ce își potoli curiozitatea, trecu mai departe, nimerind în niște bucătării cum nu mai văzuse nici în visele lui. Încântat, Prințul-Polonic se spălă bine, se încinse cu un șorț de mătase purpurie și se apucă să gătească cu toate minunățiile care umpleau cămările încăpătoare. În curând mirosul îmbătător al bucatelor ce ieșeau din mâinile lui se strecură în toate odăile. Pe măsură ce termina un fel, flăcăul îl așeza frumos la
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
focul degeaba, Nițu își ia la întrebări nevasta: - Și ce te moșmondești șapte ceasuri, fimeie!? Când ai de gând să pui ceaunu’ ăla!?... - Mai și întrebi!? Nu vezi că trebuie să aleg porumbu’!? - Păi dacă să pusă ploaia! - Vez’ în șorț, nu sunt de ajuns, da’ tot e ceva! zise Leta. - Îl vrei și ales acuma!? Nu ți-e de ajuns că țî-l adusărăm acas’? i-o tăie Nițu și intră în bucătăria de vară. Referință Bibliografică: 2. Tata Nițu (povestire
2. TATA NIŢU (POVESTIRE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385045_a_386374]
-
că se omoară! Așa un băiat de nici douăzeci de ani și zice că se omoară! Măcelarul rămase o clipă ca pălit în moalele capului, apoi înfipse cuțitul cel mare într-o pulpă de berbec și, ștergându-și mâinile de șorț, începu să alerge spre casă. Adică, câteva blocuri mai încolo... Cu toate că era o oră neinteresantă, așa cam pe la zece dimineața, în fața casei se adunaseră o mulțime de tinere gospodine cu copii mici și câteva gravide care lingeau înghețată și se
SCHIŢE UMORISTICE (22) – DĂ-TE JOS IMEDIAT ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384554_a_385883]
-
casă. De câte ori intra în supermarket, își imagina masa plină de preparatele ei speciale. Îi plăcea să își surprindă familia cu câte o noutate culinară. Știa că nu o să fie niciodată gospodina ideală. Nu a acceptat, de la început, imaginea femeii cu șorț și cu pămătuf în mână! Pentru ea era importantă emoția, armonia, liniștea familiei. Prefera să cumpere semipreparate, sau prăjituri de la cofetărie, decât să stea cu orele în bucătărie. Dar simțea nevoia, din când în când, să muncească pentru a obține
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
la liziera pădurii. Din depărtări un punct se apropia vijelios de sat. Bucuroasă bătu din palme ca o fetiță: - El este, iubitul meu soț! Dar nu termină vorba că o musculiță îi pătrunse în ochi. O scoase cu colțul de la șorț și privi din nou în zare. Spre dezamăgirea sa realizează că din atâta concentrare, acel punct ce se apropiase vijelios, nu fusese decât sărmana musculiță. Amărâtă și ca vai de ea o apucă amețeala și în stomac simți un leșin
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
lăibărac, / Duminica la horă mă îmbrac. / [...] / Haine sângură îmi țăs,“. Cotumul tradițional al țărăncii românce este compus din cârpă, baticul ce-i acoperă capul, ciupag, o cămașă peste care poartă în funcție de anotimp laibăr sau pieptar (vestă), cojoc, poale (fustă), catrință (șorț înflorat), opreg (țesătură cu franjuri purtată peste poale), brâu și opinci (încălțăminte de piele sau cauciuc). Costumul tradițional al țăranului român are pe lângă opinci, cojoc, pieptar și laibăr, obiecte vestimentare bărbătești precum izmene (pantaloni) și cămașă lungă legată la mijloc
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
anotimpurilor, într-un aer de simplitate și sacralitate. El, încă înalt, curbat ușor de spate, cu obrazul supt și ochii verzi, parcă decolorați, pășea rar și apăsat.Ea, mărunțică, dar dreaptă, cu aceeași ochi cu muguri verzi, cu batic și șorț peste fusta încrețită și o bluză în dungi, alb cu negru. Optzeci de ani și o gospodărie încă pe picioare, o țineau ei doi, binișor. Ceva animale, plus căteva păsări care au mai scăpat de ultima molimă, deși vaccinate , găini
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
durea dragostea pentru ea, era bucuros că reușise să iasă din plasa țesută cu meșteșug pe plaja însorită a Mediteranei ,acolo unde o cunoscuse. La început nu a dat nici o importanță chelneriței în costum de baie, cu o urmă de șorț în fața care se chinuia să ascundă chilotul minuscul. Nu i-a plăcut modul agresiv în care se insinua în fața lui ori de câte ori venea la masa lor. Sânii uriași dădeau pe afară din sutienul care cu greutate acoperea sfârcurile lor, iar ea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
iau razna, scapă-mă, arată-mi o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind norii care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului elevii se plimbă de mînă sărutul se ascunde după ureche un trening albastru aleargă „se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge și muzele că vor rămîne amăgitoare năluciri“ parcă spun rugăciuni profane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce-ai pierdut și de care nu-ți mai amintești, să poți să alegi cu ochii Închiși un loc În spatele căruia Îți presimți respirația. Și Aleea filosofilor și Erlenpark și bernardinerii uriași purtați În lesă de cîte o fată În șorț, pe care o cheamă invariabil Karin sau Helga, pe lîngă turnul cu ceas din Kleiner Ring, peste Podul minciunilor, pretutindeni ochii somnolenți ai ferestrelor din acoperișurile Înalte care-ți urmăresc chipul din spatele secolelor, un văz continuu al obiectelor care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a întors prin cenușă înapoi în oraș. — Mamă! Mi-am pus jos stiloul, pe caiet. A venit tata. A deschis ușa spre camera principală și am auzit cum se prăjeau peștii în bucătărie. — Bine, David, zise ștergându-se pe șorț de aluatul gras. Trebuie să fi venit cu banii. S-a grăbit spre ușă și l-a întâmpinat chiar în clipa în care deschidea ușa. — Frank, ce-i cu toate astea? Se uita la sacii de pe umărul lui și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mare a scos câteva sunete groase, după care pianul a început din nou, de data asta împreună cu banjo-ul. Tanti Mae s-a întors. “Domnișoară din Saint Louis cu inele de diamant Mi-ai furat bărbatul, l-ai prins în șorțul tău galant...“ Trompeta a suflat câteva note care au sunat foarte bine. Tanti Mae cânta și ea chiar bine. Nu știam că poate să cânte așa. Vocea ei era mai bună decât orice mai auzisem până atunci, în afară de cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
4" Nu era nevoie să mă uit peste meniu. Știam deja ce voiam. Aș dori o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos tartar, i-am spus chelneriței, cu figura ei specifică vârstei mijlocii, înfășurată într-un șorț alb cu volane și garnisită cu un coc roșcovan îngălat de fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii care spun că uită să mănânce. Nu cred că e posibil. M-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în haina ei bleumarin cu guler de blană, trasă astfel încât să-i acopere partea de jos a feței. I-am dat cinci minute după care am sunat la ușă. A răspuns o menajeră filipineză într-o rochie neagră cu un șorț alb imaculat. A ținut ușa pe jumătate deschisă și a întrebat: Da, cine este, vă rog? — Aș vrea să vorbesc cu doamna Hammond, am spus trecând de ea ca să nu-mi poată trânti ușa în nas. Nu a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în sticla mesei. Hirghe privea undeva lateral cu o lene plină de silă. O chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă paharele goale. Doar când începu să adune mucurile de țigară (aruncate direct pe fața de masă, iar nu în scrumieră) și când, cu buzele lăsate a dispreț, își clătină capul de parcă ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe toată fața. Era o femeie mărunțică și plinuță, cu părul strâns sub un batic legat peste cap, la ceafă. Pe fața ei rotundă, ochii negri fugeau în toate părțile. Purta o rochie de casă și era încinsă cu un șorț apretat cu danteluță pe margini. E gata masa! Ei, dar văd că n-ați apucat încă să vă faceți comod, adăugă ea văzând pe pat bagajele lui nedesfăcute. Nu-i bai, o să aveți timp după aceea. Haideți la masă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în așa fel, încât învelește și bărbia, nimică în jurul gâtului, pe corp o cămașă lung brodată în partea superioară, de-a lungul cusăturilor cu lână pestriță, în jurul mijlocului purta o fustă - șorț - (era de fapt o catrință -n.a.) țesută din lână neagră cu dungi roșii. N-am știut ce altă denumire să dau acestei din urmă îmbrăcăminte, căci totul constă dintr-un șorț lat de trei până la patru picioare, legat în jurul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu lână pestriță, în jurul mijlocului purta o fustă - șorț - (era de fapt o catrință -n.a.) țesută din lână neagră cu dungi roșii. N-am știut ce altă denumire să dau acestei din urmă îmbrăcăminte, căci totul constă dintr-un șorț lat de trei până la patru picioare, legat în jurul șalelor, așa încât capetele să se încalece într-o parte. Îmbrăcate în felul acesta, femeile mu pot face decât pași mici; de aceea obișnuiescă să ridice un colț pentru a-l băga în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
coborîndu-și privirea. — Ce știu eu? Nu știu dacă l-a iubit de-adevăratelea. Lucrurile astea rămîn În inima fiecăruia, iar ea e acum o femeie căsătorită. Eu la vîrsta dumitale am avut o iubițică, Teresita Boadas se numea, care cosea șorțuri la fabrica de textile Santamaría de pe strada Comercio. Avea șaisprezece ani, cu doi mai puțin ca mine, și a fost prima femeie de care m-am Îndrăgostit. Nu face mutra asta, fiindcă știu eu că voi, tinerii, credeți că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Le-am dovedit pe toate cum se cuvine și am coborît În mai puțin de zece minute. Am intrat În librărie pe ușa din dos, care dădea spre holul clădirii, și m-am dus la dulapul meu. Mi-am pus șorțul pe care obișnuiam să-l folosesc În prăvălie pentru a-mi proteja Îmbrăcămintea de praful de pe cutii și de pe rafturi. În fundul dulapului păstram o cutie de alamă care Încă mai mirosea a biscuiți de Camprodón. În ea țineam tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lipsea ceva ca să fie de-a dreptul frumoasă și asta o făcea să nu fie nici măcar drăgălașă. Dar când Stroeve vorbea de Chardin avea dreptate, căci, într-adevăr, în mod ciudat, îmi amintea de acea drăguță gospodină cu basma și șorț imortalizată de marele pictor. Mi-o puteam închipui trebăluind foarte serios printre cratițe și tigăi, îndeplinindu-și îndatoririle domestice ca pe un ritual, așa încât totul căpăta o semnificație morală. Mi-e greu să presupun că era isteață sau că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de vase să se usuce - era încă și acum acolo, o zdreanță cenușie. Apoi uitându-se de jur împrejur ca să se asigure că totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile suflecate și scoțându-și șorțul - șorțul acela atârna acum într-un cui de după ușă - și luând sticla de acid oxalic și ducându-se cu ea în dormitor. Chinul acestor amintiri îl alungă din pat și din cameră. Se duse în atelier. Era întuneric, căci trăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]