1,477 matches
-
aproape de principe; așa încît dacă vor să se poarte bine, au încă un motiv de a-l iubi, iar dacă vor să se poarte altfel, au de ce să se teamă de el. Cei dinafară care vor să atace statul vor șovăi mai mult înainte de a o face; astfel că locuind acolo, principele își va pierde foarte greu stăpînirea. Celălalt mijloc mai bun este de a întemeia colonii în unul sau două locuri, care să fie un fel de centre de legătură
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asculte, iar pe de altă parte, nu mai pot avea un principe coborîtor din vechi strămoși, nu reușesc să se înțeleagă între ei pentru a alege unul nou și nici nu știu să trăiască liberi; iată de ce cetățenii acestor state șovăie mult înainte de a lua armele în mînă, astfel că un principe îi poate supune cu mai multă ușurință și-și poate asigura stăpînirea asupra lor. În republici însă, relațiile dintre oameni sînt mai vii, ura și dorința de răzbunare mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și se servește numai de ale lui proprii; el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decît să o cîștige cu ai altora, judecînd că nu este o victorie adevărată aceea pe care o cîștigi cu arme străine. Nu voi șovăi niciodată să amintesc exemplul lui Cezar Borgia și al faptelor lui. Acest duce a intrat în Romagna cu trupele pe care le primise în ajutor, aducînd cu el numai soldați francezi și cu ei a cucerit Imola și Forli. Dar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
posibilitate de apărare este pierdut; căci prieteniile pe care le obții cu bani și nu cu un suflet înalt și nobil le cumperi, dar nu le ai în realitate și nu te poți folosi de ele la momentul potrivit. Oamenii șovăie mai puțin atunci cînd este vorba să facă rău unuia care și-a cîștigat iubirea celorlalți, decît altuia care se face temut, pentru că iubirea se păstrează prin legătura obligației, și cum oamenii sînt răi, aceasta poate fi oricînd ruptă atunci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dar principele trebuie să se străduiască în primul rînd să-și creeze prin orice acțiune faima de om mare și desăvîrșit. Un principe este de asemenea prețuit atunci cînd este prieten adevărat și dușman adevărat, adică atunci cînd, fără să șovăie în nici un fel, se declară în favoarea unuia și împotriva celuilalt. Această atitudine va fi întotdeauna mai folositoare decît aceea de a sta neutru, deoarece dacă doi dintre vecinii tăi puternici încep să se lupte între ei, ei sau sînt astfel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
liniște ocupațiile, atît în negoț cît și în agricultură și în orice altă îndeletnicire omenească. Nimeni să nu se teamă de a-și înfrumuseța ceea ce este al lui, gîndindu-se cu teamă că i se va lua, după cum nimeni să nu șovăie de a începe un comerț nou de frica dărilor; dimpotrivă, principele să prevadă recompense pentru aceia care vor să facă aceste lucruri și pentru oricine caută în orice fel să îmbogățească orașul sau statul lui. În afară de aceasta, principele va trebui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Bentivogli. Venețienii erau nemulțumiți; regele Spaniei la fel; cu Franța avea o înțelegere în această privință; și cu toate acestea, împins de mînie și de violență, a pornit el în persoană în acea expediție. Faptul acesta i-a făcut să șovăie și i-a ținut în loc pe spanioli și pe venețieni, pe cei din urmă de frică, iar pe ceilalți din dorința de a reocupa întregul regat al Neapolului. Pe de altă parte, papa îl atrase în luptă și pe regele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lescenței priete nului meu i-am răs foit mai des paginile. E adevărat că o vedeam acolo și pe Klári, sora cu șase ani mai mare decît Zoli, de a cărei claie de păr blond și creț ochii mei imperfecți șovăiau de fiecare dată să se dezlipească. Mai Înaltă ca noi, părea o păpădie zveltă, cu pălăriuța ei de aur, gata să se preschimbe În nou raș și să se risipească În aer. Lacrima de cerneală Tot uitîndu-mă la ghipsul lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înviorat brusc, arc m-am făcut sărind În picioare ca să ies În Întîmpinarea lui! De cum i-am strîns mîna, am sesizat la el o ezitare. A trecut repede peste și s-a revărsat În cuvinte. Într-adevăr, avea de ce să șovăie: nu mai stătuserăm față În față de la zece ani cînd, cu ochiul meu deja nesigur, Încă mă uitam la el. Acum Însă am Întîrziat și eu să mă Îndrept Înspre el, așteptîndu-l să vorbească cel dintîi ca să-l pot localiza
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nimic din ținuta lui aeriană. Nu-i cunosc nici o boală, nici o slăbiciune: nu fuma, bea numai vin, rar pă lincă, nu făcuse pasiune prea mare nici pentru cai. Îmi povestea că unii oameni din sat, chiar amenințați de grea strîmtorare, șovăiau să-i vîndă pentru că prea și-i aduseseră lîngă suflet. În schimb, el Îi vînduse ori de cîte ori găsise cu cale să o facă. La scurtă vreme după ce se Întorsese din primul război, de la Vladimir Volînski din Galiția, tatăl
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru ultima oară. După ce vederea mi-a dispărut, am mai petrecut cîteva vacanțe la Rătești. Mă simțeam la largul meu acolo, aveam prieteni, cunoșteam bine locurile, mă mișcam liber. Mă Întîlnise, firește, dar nu mai intrase În vorbă cu mine. Șovăia, nu-și dădea seama cum ar fi fost mai potrivit să se bage În seamă cu mine. O dată, cînd strigam la poartă un prieten, ea se oprise În dreapta mea, neputîndu-se hotărî totuși să deschidă gura. Spera În apariția prietenului salvator
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întîlniri se intensifică, sporește și spectacolul frumuseții aprinse În centrul vizual din adîncul meu. Da, femeia e cu atît mai minunată cu cît mă Încîntă mai mult. Iar ca să mă Încînte, e nevoie ca ea să vorbească, să rîdă, să șovăie, să tacă, să zîmbească, să murmure, să Îndrăznească și să se mire. E o rostire de sine această femeie și de necuvîntare, o expresie, o prezență, nu e nevoie să o ating, e de ajuns că se Învăluie În aura
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prin ea se zăreau căruța și căruțașul așteptând. Cel pe care deadul Vasile îl numea "badea Petre" stătea în picioare lângă căruță, cu biciul la subțioară și pufăia dintr-o țigară, cu ochii înălțați înspre cerul plin de stele. Copilul șovăi, cu părere de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe cititor, încă de la bun început, că dinaintea sa se află o poartă mai aparte, în pragul căreia ar putea șovăi. Să intre, totuși; am să-l conduc. Silvestru s-a născut în primăvara anului 1943, într-un loc pe care nici chiar eu n-am ajuns să-l cunosc. A avut o copilărie tumultuoasă, marcată doar de nenorociri familiale. Rămânând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericirii 91 - Ascultă-mă, aș putea să-ți adresez o întrebare ce s-ar putea să fie cam delicată? Pentru că între cei doi nu se dorea să existe, de nicio parte, ascunzișuri de vreun fel sau altul, bărbatul, fără să șovăie, scutură din cap degajat, în semn de aprobare totală. - Și vei ști să-mi răspunzi la ea fără niciun fel de tăinuire sau de ezitare din partea ta? - Ei bine, după pricepere... - Atunci, în regulă. Tonul vocii ei prinse deodată o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că este, iar, în cazul de față, nu numai că și sora lui Osvald gândea întocmai ca și maică-sa, dar, în plus, ea îi și spuse într-o zi, pe un ton ce părea că nu știe deloc a șovăi: - Să știi că, oricât de mult ai scrie, tot ai să mori de foame. Oricât de înzestrat ai fi, oricât de tare ți-ar putea străluci talentul la lumina viitoarelor tale mari opere, nu este niciun dubiu că ai să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prea Întunecate ca s-o rezolvi cu două lovituri de spadă și să dormi după aceea liniștit. Așa că rahat. Rahat și iar rahat. Drăcia dracului. În ce m-am vârât. Cu spada Încă la o palmă de englez, Diego Alatriste șovăi, iar celălalt Își dădu seama că șovăie. Atunci, cu un gest de o extremă noblețe, ceva de necrezut, dată fiind situația În care se afla, Îl privi În ochi și Își ridică mâna dreaptă Încet până la piept, pe inimă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
două lovituri de spadă și să dormi după aceea liniștit. Așa că rahat. Rahat și iar rahat. Drăcia dracului. În ce m-am vârât. Cu spada Încă la o palmă de englez, Diego Alatriste șovăi, iar celălalt Își dădu seama că șovăie. Atunci, cu un gest de o extremă noblețe, ceva de necrezut, dată fiind situația În care se afla, Îl privi În ochi și Își ridică mâna dreaptă Încet până la piept, pe inimă, parcă formulând un jurământ solemn, nu o rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de a muri fără o exclamație, fără un vaiet. — Lasă-lm domnia ta! Îi strigă Alatriste italianului. Între două Împunsături de spadă destinate englezului, acesta Îl privi pe căpitan, surprins să-l vadă lângă el pe celălalt englez, dezarmat, dar În picioare. Șovăi preț de o clipă, se uită din nou la adversarul lui, Îl mai mai atacă o dată fără prea mare convingere și Îl privi iar pe căpitan. — Glumești? zise, dându-se un pas Înapoi ca să-și ia avânt, pe când făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nici care vă este meseria, pentru că domnia voastră ați procedat cu noblețe nelăsând să fie asasinat ca un câine, banditește... Zice că În pofida primei dumneavoastră intenții, se consideră Îndatoratul domniei voastre și dorește să știți aceasta... Zice - și ajuns aici traducătorul șovăi un moment și schimbă o privire preocupată cu Guadalmedina Înainte de a continua - că mâine toată Europa va ști că fiul și moștenitorul regelui Iacob al Angliei se află la Madrid avându-l ca unică escortă și companie pe prietenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
asediului orașului Ostende, la asaltul asupra redutelor Calului și Cortinei. Printre camarazii lui din acea zi și din altele se număra și Diego Alatriste. — Nici Împotriva vreunuia din oamenii mei, zise Saldaña În sfârșit. — Mă jur. Locotenentul de alguazili mai șovăi câteva clipe. Până la urmă se Întoarse cu spatele Înjurând printre dinți, pe când căpitanul ascundea cuțitul măcelăresc În carâmbul unei cizme. — Pe toți dracii, Diego, făcu Saldaña, nerăbdător. Haidem odată. Plecară fără alte cuvinte. Căpitanul nu vru să-și ia capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cruce de Santiago; și ataca feroce, asudat, cu toată țâfna lui teribilă pe care și-o rezerva de obicei pentru versuri, și care, În Împrejurări ca aceea, țâșnea și din vârful spadei. Șarja lui violentă și neașteptată Îi făcu să șovăie câteva clipe pe atacatori, ba chiar reuși să-l rănească pe unul cu o teribilă lovitură care Îi străpunse banduliera de piele a sabiei și umărul. Apoi adversarii Își reveniră din surpriză, se repeziră din nou, și aerul se umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
omul care se bătea ca o fiară cu cinci deodată, o făcea cu o disperare și cu un curaj nemaivăzut, smulgând cu mulinetele lui turbate aplauzele publicului și țipetele de spaimă ale femeilor când Îl vedeau atât de Încolțit. A șovăit deci regele stăpânul nostru, cum s-ar zice, Între protocol și propria-i plăcere: de aceea a și zăbovit până să-i dea șefului escortei sale de gărzi În civil ordinul de a interveni și a opri tumultul. Și taman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Iisus purta un veșmânt din acelea țesute într-o singură bucată. Petru își întorcea fața: nu voia să aibă de-a face cu ce se petrecea sau poate că le striga vorbe de ocară soldaților. Mama continua să cânte, stângaci, șovăind, cu degetele rășchirate. Erau melodiile „Acum e vremea cinei“ și „Fericita, luminoasa clipă a încoronării“. Iuda îl ținea pe Iisus de mâna dreaptă. Se vedea clar că Iuda era mai puternic și într-o formă fizică mai bună. Tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]