KorAP: Find »[drukola/base=șovăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...62 >

1,530 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

resurse. Ori de câte ori le privea figurile tragice, nu putea să nu fie mișcat până la lacrimi de niște emoții sublime. În acele momente, statul său major de campanie era absolut unit cu trup și suflet. Numai datorită acestui lucru, moralul trupelor nu șovăia. Durase cel puțin un an, dar acum rezistența Castelului Miki începea să slăbească. Dacă statul major al trupelor asediatoare nu ar fi avut acel centru indestructibil, Castelul Miki ar fi putut să nu cedeze niciodată. Atunci, flota clanului Mori ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
oase albe sub pământ, dacă seniorul meu nu-mi uită sinceritatea și mă va păstra în inima lui, amintindu-și de mine fie și din întâmplare, sufletul meu va respira în actuala existență a stăpânului meu și niciodată nu va șovăi să-l servească, chiar și de dincolo de mormânt. Considerând că serviciile sale fuseseră insuficiente, dar fără a fi revoltat din cauza sfârșitului său prematur, Hanbei așteptase moartea cu deplina convingere că avea să-și slujească stăpânul chiar și după ce nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pe obraji. Ceasurile Castelului Miki erau de-acum numărate. Cei câteva mii de oameni din castel juraseră în modul cel mai firesc să piară împreună cu seniorul lor și erau hotărâți să moară vitejește. Goto avea o voință îndărătnică și nu șovăia câtuși de puțin. Dar avea totuși un fiu mic și nu suporta să vadă un copil nevinovat murind. Iwanosuke era mult prea tânăr pentru a purta povara de a se fi născut samurai. În zilele dinaintea acestei întâlniri, Goto îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
avut toate motivele să-și pună propria judecată la îndoială, pe plan subiectiv simțea tocmai contrariul. „N-am făcut nici cea mai mică greșeală,” își spunea el. „Nimeni nu poate bănui ce am în minte.” Cât timp stătuse la Sakamoto, șovăise: „Să merg înainte cu planul, sau să-l abandonez?” Dar în acea dimineață, la auzul celui de-al doilea raport, dintr-o dată i se zbârlise părul. În adâncul inimii, hotărâse că acum era momentul și că cerul îi trimisese acea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
făcuse, că reușise să-și deplaseze imensa armată atât de repede. Nu cred că e un raport fals, stăpâne, spuse Toshimitsu, intuind din nou adevărul. În orice caz, aș zice că trebuie să stabilim imediat o contra-strategie. Observând că Mitsuhide șovăia, Toshimitsu veni cu o propunere concretă: — Dacă eu l-aș aștepta aici pe Seniorul Tsutsui, dumneavoastră, stăpâne, v-ați putea grăbi să-l împiedicați pe Hideyoshi de a intra în capitală. Nu sunt prea mari speranțe ca Tsutsui să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
din umeri: — Încă din tinerețe am arătat bătrân. Dar, sincer vorbind, oricât de mult aș îmbtărâni, nu mă simt prea adult, ceea ce mă îngrijorează. — Cineva a spus că, după vârsta de patruzeci de ani, omul ar trebui să nu mai șovăie. — Asta-i o minciună. — Așa crezi? Un domn nu șovăie niciodată - așa e zicala. În cazul nostru, mai adevărat ar fi că patruzeci de ani e vârsta primelor șovăieli. Nu-i destul de valabil și pentru tine, Inuchiyo? — Continu să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
vorbind, oricât de mult aș îmbtărâni, nu mă simt prea adult, ceea ce mă îngrijorează. — Cineva a spus că, după vârsta de patruzeci de ani, omul ar trebui să nu mai șovăie. — Asta-i o minciună. — Așa crezi? Un domn nu șovăie niciodată - așa e zicala. În cazul nostru, mai adevărat ar fi că patruzeci de ani e vârsta primelor șovăieli. Nu-i destul de valabil și pentru tine, Inuchiyo? — Continu să faci pe prostul, Senior Maimuță. Nu sunteți de aceeași părere, domnilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nici cu opinia Seniorului Inuchiyo, nici cu a dumneavoastră, stăpâne, spuse Kanamori, care era cel mai vârstnic din tot grupul. — Cum așa? întrebă Hideyoshi, pe care conversația îl distra vizibil. — În ceea ce privește vechea mea personalitate, aș spune că omul încetează să șovăie de la vârsta de cincisprezece ani. E cam devreme, nu? — Ei, priviți-i pe tinerii porniți în prima lor campanie. — Și asta e adevărat. Neșovăitori la vârsta de cincisprezece ani, și mai neabătuți la nouăsprezece sau douăzeci, dar la patruzeci, încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fuseseră limpezi: „Dacă aflați că am fost învins, ucideți-mi toată familia și dați foc castelului până-n temelii.” Iar acum, se afla din nou la Castelul Himeji, sosit exact la miezul nopții, în ziua de Anul Nou. Dacă ar fi șovăit doar un moment și ar fi pierdut vremea gândindu-se la soția și mama lui din Nagahama, n-ar fi fost în stare să lupte cu disperarea unui om care se așteaptă să moară în bătălie. Ar fi fost presat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
două sau trei ori să-l convingă pe Nakagawa să se retragă, dar nu-i oferise absolut nici un ajutor și-și pierduse complet capul în fața asaltului dezlănțuit de forțele lui Sakuma. De îndată ce află despre distrugerea unității lui Nakagawa, începu să șovăie și mai mult. Apoi, în fața împrăștierii taberei centrale a aliaților săi, abandonă Shizugatake fără să tragă un glonț sau să ridice o singură lance pentru a rezista, fugind cu o iuțeală care lăsa toți oamenii să scape pe cont propriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fusese numit Shibata Spărgătorul-de-Ulcioare sau Demonul Shibata. Cei care îl auzeau acum nu puteau simți decât milă. — Nu mă mai pot baza pe Genba. De-acum încolo, va trebui să iau singur poziție, ca să putem lupta după pofta inimii. Nu șovăiți și nu vă alarmați. Ar trebui să ne bucurăm că Hideyoshi a venit în sfârșit. Adunându-și generalii, Katsuie se așeză pe scaunul de campanie și dădu ordine pentru dispunerile de trupe. Se comporta cu vigoarea unui om tânăr. Prevăzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
trebuia să știe mai bine ca oricine ce efect avvuseseră. Și totuși, nu stătea acum în fața lui chiar Shosuke, oferindu-se să-i la locul? Vântul înfrângerii sufla trist peste tabără, iar pentru Katsuie fusese insuportabil să-și vadă oamenii șovăind încă din zorii zilei. Lașii care se grăbiseră să arunce armele și să dezerteze nu fuseseră puțini la număr; Katsuie îi privise cu căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
tată trebuie că-și privește și el azi fiii, de pe lumea cealaltă. Nu picioarele mele vor merge azi înapoi spre Echizen. — Ei, atunci, vom muri împreună! Cu sufletele unite într-un legământ al morții, cei trei frați rămaseră fără să șovăie sub stindardul de comandant. Shosuke nu mai făcu nici o referire la dorința ca frații săi să plece acasă. Cei trei frați băură apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
grup se repezea înainte, luând locul celui dintâi, și imediat trăgea spre țărmul celălalt. Un număr de soldați de-ai lui Hideyoshi fură văzuți prăbușindu-se de pe picioare, în succesiune rapidă. Foarte curând, coloana de oameni în marș începu să șovăie. Cine-o fi acolo, hărțuindu-ne cu o armată atât de mică? Hideyoshi era surprins. Cu o expresie șocată pe chip, își opri involuntar calul. Generalii care călăreau în jurul lui și militarii din apropiere își puseră cu toții mâinile streașină la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917

scădea și cari, cu cât mai multe sânt cu atât mai puțină putere circulativă au. Căci valoarea argintului se fixează prin proporția în care el există pe piața universală alături cu aurul. Îndată ce prin supraproducțiune acea proporție se clatină și șovăiește, argintul merge repede-napoi și șovăiește în mod primejdios, până ce producerea va înceta și mulțimea lui va fi determinată și neaugmentabilă, încît numai atunci se va restabili o proporție oarecare și vom ști din nou la câtă valoare a-ncremenit argintul

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
multe sânt cu atât mai puțină putere circulativă au. Căci valoarea argintului se fixează prin proporția în care el există pe piața universală alături cu aurul. Îndată ce prin supraproducțiune acea proporție se clatină și șovăiește, argintul merge repede-napoi și șovăiește în mod primejdios, până ce producerea va înceta și mulțimea lui va fi determinată și neaugmentabilă, încît numai atunci se va restabili o proporție oarecare și vom ști din nou la câtă valoare a-ncremenit argintul. Până atunci argintul se va potrivi

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

nu putea adormi tocmai pentru că eram și trupul meu se lipea într-o atracție irezistibilă de al ei. Dormeam atunci singur in birou, scos din pepeni, pentru că îmi aminteam că și Petrică îmi povestise că o pățise la fel... încît șovăii înainte de a vîrî fisa în aparat. Era trecut de zece, desigur că dormea dusă, totuși formai numărul, îi auzii însă numaidecât glasul. "Matilda, scuză-mă, te-am trezit din somn?" "Nicidecum!" "M-ai așteptat? E ceva grav, o să-ți povestesc

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ca o sinteză inspirată despre ceea ce reprezintă, și nu mâine, când s-ar putea s-o iau de la cap, cu "dar dacă", și "dacă totuși", și voința mea, cum spune Hamlet, să înceapă din pricina gândirii de relație, de împrejurări, să șovăie și să devin un laș. Astăzi pot eterniza în mine însumi curajul care m-ar feri de un lanț de erori, suferințe și căderi: nemaiavând în forul meu interior suportul de astăzi al unei idei clare și distincte (fiindcă în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mi-l desvălui Silvia de îndată, s-o las și pe ea să se ducă și să se joace cu copiii. Cum s-o las? Dacă se pierdea? Nu mă pierd, tată!" îmi răspunse cu atâta siguranță de sine, încît șovăii. "Bine, îi spusei, merg și eu cu tine. Unde sânt copiii?" Băiatul îmi arătă direcția havuzului. De astă dată cumpărasem de la un chioșc Luceafărul literar, curios să văd și eu ce publica Ion Micu. Începui să-l răsfoiesc ridicând din

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cât lipsisem crescuse fetița în cultul tatălui? Nu îndrăsnise să-mi facă un rău atât de mare și să mă dea mort, dispărut și s-o regăsesc divorțată și recăsătorită, cum li se întîmpla adesea în acei ani celor închiși? Șovăise? Iar căderea mea la întoarcere i se păruse insuportabilă? Tăcea cu o expresie care îmi amintea o scenă veche, când tot astfel se aflase sub tirul acuzațiilor lui Petrică și asculta cu surâsul celui care nu vrea să spună ce

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-l spun, repetă, de ce să nu-l spun, e aici de față și surâde, eu nu surâd, nu pot să mai surâd... prietenul meu, fiindcă sîntem prieteni, tovarășul Dumitru Dumitrescu-Dolj secretar general al Uniunii... scriitorilor (la acest din urmă cuvânt șovăi premeditat apoi îl rosti, dar sarcastic, cu intensă ironie, vrând parcă să spună că iată ce-au ajuns scriitorii, să li se pună în cap un astfel de ridicol personaj, care mai și surâdea; personajul, auzind, surâse și mai accentuat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nimănui), această securistă care își plângea ca o Rașelă copiii pierduți, mă împinse în conul de umbră al unei organizații regionale de achiziționare a cărnii (ORACA) din care aveam să eșuez în această celulă, ca să sfârșesc în moarte (nu voi șovăi să mi-o dau!), Nineta îmi trecuse mie ideea cu tubul, adică ideea pe care ea nu avusese curajul s-o pună în practică. Eu o voi pune însă, chiar în noaptea de după pronunțarea sentinței. Dacă ea ar fi folosit

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
păros medic (cu favoriți până la falcă) și rosti: "Cine e la rînd?", dar o văzu pe Suzy și o chemă: "Poftiți, doamnă Culala! Poftiți și dumneavoastră, mi se adresă, să-i dați puțin curaj." ( Într-adevăr, o văzui pe Suzy șovăind cu privirea agățată de cea a medicului, implorîndu-l parcă tocmai pe el, la care venise, să-i alunge spaima). Intrarăm în cabinet și medicul sparse o fiolă și îi supse conținutul cu o seringă. Cu ea în sus se întoarse

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să mănânci paie prăjite", mă întrerupse el sec. "Vezi să nu mănânci tu înaintea mea, ca director la o gospodărie de stat, i-am spus. Să nu crezi că nu am informațiile mele. Află că nu stai prea bine, ai șovăit în 52 când au fost înlăturați deviatorii. Asta nu se uită. Faptul că ai rămas tot supleant nu-ți spune nimic? E pe-aproape căderea ta și a lui... (și aici Matilda pronunță numele lui I.C.). Ești prieten cu el

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Eu văd foarte clar: noi n-avem dovezi că am fost în legitimă apărare, instanța are dovada că un om a dispărut și noi declarăm că ne asumăm faptul. Armata ta de martori nu poate decât să facă instanța să șovăie în pronunțarea verdictului: pe viață sau pe zece, cincisprezece ani? Asta în ceea ce mă privește. Pe ea ar trebui s-o cheme la proces doar ea martoră, dar crezi că așa vor face?" "Trebuie, Petrini, mai spusei eu cu toată

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]