536 matches
-
sparg ca de un zid, Năuc, fără vreo țintă, cum mai rău nu se poate, Îți porți, ca pe-o povară, haina durerii-n spate. Pierdut, fără de vlagă, nemaigăsind puteri, Pleci călător‒stafie, pe-un drum spre nicăieri, Cu pasul șovăielnic, parcă plutind pe drum, Cu ultime speranțe, și-alea făcute scrum. Apoi, când crezi că-i gata, că totul s-a sfârșit, Pe calea dezolării pășind spre asfințit, Zărești printre mesteceni, care foșnesc mereu, Modestă și tăcută casa lui Dumnezeu
PRINTRE MESTECENI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372315_a_373644]
-
fel de fel de conducători ticăloși. Eram într-o anumită relație și cu Părintele Dumitru Stăniloae, bineînțeles respectând proporțiile, căci eram un prichindel pe lângă el. La procesul Rugului Aprins - am fost amândoi în același lot - el s-a purtat cam șovăielnic. Dar când a intrat în temniță, când a întâlnit acolo mari trăitori care erau de 20 de ani în închisoare, care cunoșteau Noul Testament aproape pe de rost - puțini erau care nu știau toate scrierile sfântului Ioan Evanghelistul - părintele Stăniloae a
CONSTANŢA, ACUM LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA SA LA DOMNUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371158_a_372487]
-
tot: în surâs, în privire, în îmbrățișare, în generozitate cu oamenii...! Aceasta e forma prin care omul devine drag omului din prima clipă, iar ultima nu există! Eleganța conversației fără filozofare putredă, căldura ochilor, fără privire goală, surâsul fără complezență șovăielnică, amabilitatea nevicleană o fac îndrăgită de la prima vedere, ca și când ai cunoaște-o dintotdeauna. Aceasta-i bunătatea omenească! Mariana Ionescu Căpitănescu ar putea fi statuie umană cu glăvane de ochi pustii, inexpresivi și mâini de gheață, veșnic insensibile la îmbrățișare, ar
MARIANA IONESCU CAPITANESCU. ŞI DACĂ N-AR CÂNTA, TOT UN OM FRUMOS AR FI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344798_a_346127]
-
cântând, creează surprize frumoase pe un nou tărâm al spiritualității, cel al picturii. Vernisajul expoziției de la Parlamentul României, cu genericul „Casa părintească” aduce în lumină, așadar, casele ajunse pustii azi de pe urma netrebniciei multora dintre locatarii cu stagiu ai „catedralei” politicii șovăielnice românești. Sunt reclădite în „Casa poporului” cu o arhitectură certamente îndoielnic estetică, din București, ca o consecință a ironiei istoriei, casele cu patină și murmur de tradiție pictate de Paul Surugiu incomparabil de frumos. Poate să conviețuiască în același sân
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
Acasa > Cultural > Modele > NICOLAE FURDUI IANCU. ȚARA, PRELUNGITĂ LA CER Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1202 din 16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Multe cronici rezervă câte o surprinzătoare ocară adresată unui cântăreț, încondeind cu o șovăielnică formă literară ceea ce se cuvine spus la superlativul absolut. Abia cele mai alese cuvinte au aceste mijloace. Cât de mult greșesc cei ce încearcă, fără a reuși, neînțelegând că mult mai bine ar fi pentru muzică să nu scrie nimic
NICOLAE FURDUI IANCU. ŢARA, PRELUNGITĂ LA CER de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347835_a_349164]
-
primit patru ani pentru omor involuntar, prin imprudență. - Și Tina? - S-a căsătorit. - Iar Lazăr se eliberează acum cu decretul? - Da. Ne-a impresionat și pe noi sacrificiul lui Lazăr pe altarul defunctei lui iubiri, la înălțimea căreia după mine, șovăielnica Tina nu a știut să se ridice. Mi-aș fi dorit ca din recunoștință măcar, aceasta să îi ducă lui Lazăr pachete la penitenciar și comparându-l cu lașitatea de care dăduse dovadă soțul ei, să se reîndrăgostească de el
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
gânduri adânci. Sunt aurul holdei de grâu,stropită cu maci, sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci. Sunt arșița verii-ostoită de ploi, sunt șoapta ce-auzi, povestind despre noi. Sunt drumul de coastă străbătut doar în doi, sunt un pas șovăielnic, ce-ar duce spre noi. Sunt frunza ce cântă al crengilor rod, sunt raza de soare, ramasă zălog. Sunt marmura iernii, troiene ningând, sunt unda suavă-n izvor îngânând. Sunt lacrima cerului pe obraz de câmpie, sunt doar un vers
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
săpase urme adânci pe pielea ei. Ploaia răpăia furioasă, biciuind fereastra...sublinia starea sa sufletească. Privirea i-se îndreptă spre sticluța mică de pe masă. Lichidul roșu ii amintea de sângele ce alerga prin corpul obosit. Degetele lungi, uscățive, au apucat șovăielnic micul recipient misterios. Pendula ticăia regulat, monoton, nepăsătoare la trăirile bătrânei. Și-a făcut curaj, a dus la gură licoarea sorbind cu încredere până la ultimul strop. Încăperea se învârtea în jurul ei, s-a prăbușit fără simțire...noaptea era la zenit
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
plai de basm si dor") Cât timp a ținut furtuna de-aseară, Motocel, pisoiul, era de nevăzut, fiind ascuns undeva bine în partea cea mai obscură din odaie, adânc sub pat, în dosul unor ghete ale bunicului. Acum, dimineața, ieși șovăielnic de sub pat, uitându-se cu teamă în toate părțile. Când se lămuri că liniștea revenise în casă și-n afară, începu să umble prin odaie, scoțând primul mieunat. Apoi repetă mieunatul lui subțire cu mai multă convingere. Îi era foame
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
frunze galbene ducând în mână o plasă albă probabil cu o colivă de la vreo înmormântare pășea nepăsător spre mine și eu îngândurat spre el copacii se împreunau deasupra noastră încă încărcați cu frunze galbene și înalți printre ramurile cărora străbătea șovăielnic un soare rătăcitor dintre toate florile din parc în ultima zi când ne-am plimbat ținându-ne de mână i-am dăruit un trandafir galben fiindcă adora florile luminii ... Citește mai mult azi am văzut un preot în sutanăcălcând pe
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
preot în sutanăcălcând pe un covor de frunze galbeneducând în mână o plasă albăprobabil cu o colivă de la vreo înmormântare pășea nepăsător spre mineși eu îngândurat spre elcopacii se împreunau deasupra noastrăîncă încărcați cu frunze galbeneși înalți printre ramurile cărorastrăbătea șovăielnic un soare rătăcitordintre toate florile din parcîn ultima zi când ne-am plimbatținându-ne de mânăi-am dăruit un trandafir galbenfiindcă adora florile luminii... IX. PÂNA LA ULTIMUL PĂSTRAV, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
ritmul bătăilor, ne anunța că suntem singuri. Eram conștientă și speriată în același timp de gândul că trebuia să mă desprind din elixirul care pusese stăpânire pe întreaga mea ființă. Cu inima zbătându-se între un da și nu, încercam șovăielnic să mă smulg din îmbrățișarea care se revărsa peste mine ca o binecuvântare. Atunci ți-ai dat seama de stânjeneala în care mă aflam și ți-ai retras mâinile, dându-te un pas înapoi. Cu greu reușesc sa îmi stăpânesc
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele.... XXXIII. CAPCANA DESTINULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă, turme gălăgioase și ... Citește mai mult Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
fel de fel de conducători ticăloși. Eram într-o anumită relație și cu Părintele Dumitru Stăniloae, bineînțeles respectând proporțiile, căci eram un prichindel pe lângă el. La procesul Rugului Aprins - am fost amândoi în același lot - el s-a purtat cam șovăielnic. Dar când a intrat în temniță, când a întâlnit acolo mari trăitori care erau de 20 de ani în închisoare, care cunoșteau Noul Testament aproape pe de rost - puțini erau care nu știau toate scrierile sfântului Ioan Evanghelistul - părintele Stăniloae a
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
se întoarce pentru o clipă în lumea plină de zâmbet a copilăriei, dar nu a fost așa. Radian nu și-a mai ajutat în acea zi bunicul să coboare din pat, nu i-a mai oferit sprijinul la fiecare pas șovăielnic, pentru că a plecat să caute mere, avea o altă responsabilitate. Cu o zi înainte, Marius, vecinul lor, care avea stupină, le-a adus miere și el a auzit-o pe bunica Mara spunând că tare bine i-a făcut oțetul
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > CAPCANA DESTINULUI Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
lui. Îl bătură până la sânge și l-ar fi ucis dacă unul din ei nu ar fi observat silueta grațioasă ce se adăpostea în spatele colosului de beton. - Băieți, stați așa! Mi se pare că avem companie! rânji el apropiindu-se șovăielnic. Ca la un semnal, bestiile abandonară prada ce devenise dintr-o dată, neinteresantă. Ia uite ce avem noi aici!... exclamă un altul, în timp ce pe față i se lățea un rânjet oribil. - Ohooo, ce boboc de fată! De unde ai apărut, prințeso? Alexandra
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
ocrotit nuferii din lacul grețos în care se înecau animale, nu-s nici supraom ocrotit prin destin, doar un salvat de la moarte. În irisul ochilor tăi, gheare reci de stea polară mă prind ca pe un somnambul. Nu-s nici șovăielnic, vinovat pentru iubiri amnezice pradă trecerilor pe roșu. În nopțile abstracte stelele se hârjoneau pe acoperișuri împreună cu luna, au intrat pe fererastră să-ți lege la glezne nuferi galbeni și albi. Referință Bibliografică: Nuferi galbeni și albi / Llelu Nicolae Vălăreanu
NUFERI GALBENI ŞI ALBI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362223_a_363552]
-
să treacă peste nivelul și prejudecățile culturale ale vremii. Astfel, de exemplu, considerația că sanscrita este o limbă-mamă a latinei și celei grecești [114] se resimte în fervoarea trezită la început de explorările sanscritei; la fel, remarca fie ea și șovăielnică precum că budismul este anterior brahmanismului [115] dovedește oscilația aproape integrală a datelor cronologice privitoare la fiecare din evenimentele istorice, culturale, religioase din lumea indiană străveche, la începuturile indianisticii: aceasta se întîmplă și din cauza lipsei de semnificație a spiritului indian
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
voințe, stare care este considerată și de către budiști ca fiind cea mai desăvîrșită. Există încă mulți oameni care ajung în această stare; ei se retrag, însoțiți de puțini discipoli, în munți și în păduri. Pe cît de lași și de șovăielnici sînt în alte privințe indienii, pe atît de puțin îi costă să se jertfească acestei ținte supreme, autonimicirii: astfel, de pildă, obiceiul ca femeile să se ardă de vii după moartea bărbatului lor este legat de această concepție. Dacă o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
munca de zi cu zi a serviciului, când se iveau diverse contraziceri și chiar ciocniri între organizația de partid și responsabilul profesional, în loc să rezolve aceste deficiențe în mod partinic și cu ajutorul organizației de partid, el alegea întotdeauna calea de mijloc, șovăielnică, de a rezolva el singur atât cu organizația de partid, cât și cu tov. responsabil pe linia profesională, în mod individual, având o atitudine de arbitru și nu de conducător al unui asemenea serviciu, motivând această metodă de lucru, ca
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
responsabil pe linia profesională, în mod individual, având o atitudine de arbitru și nu de conducător al unui asemenea serviciu, motivând această metodă de lucru, ca oamenii să nu aibă frământări și să nu sufere din cauza aceasta serviciul. Această poziție șovăielnică și neprincipială s-a răsfrânt în întreaga muncă a serviciului, ducând acolo că el nu s-a sprijinit pe organizația de partid în rezolvarea multor probleme spinoase care se iveau, ci cum am arătat mai sus, pe două, trei vârfuri
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
să se identifice cu asemenea profesori, pe care ajung să-i îndrăgească și prin intermediul unui “impuls afiliativ” ajung să fie atrași de disciplina pe care o predau. Profesorii caracterizați prin responsabilitate, spirit metodic și acțiuni sistematice (opuși celor cu personalitate șovăielnică, neglijentă lipsită de planificare) s-au dovedit a fi mai stimulativi pentru acei elevi care sunt dominați de “impulsul de autoafirmare” de dorința de a atinge un statut social, de a obține succesul școlar. Ei inspiră elevilor siguranță și le
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
luciditate ușor elegiacă. Îmbinarea celor două dimensiuni conferă lirismului un aer sceptic, indecis a alege „între alfa și omega” ori, mai exact, „între două abisuri”. Chiar dacă este invocat sentimentul fraternității cu Sisif, angoasa lipsește, în locul ei aflându-se un aticism șovăielnic. Ulise (din ciclul Nostalgia Itacăi), după ce a regăsit-o pe Penelopa, regretă atât tinerețea, cât și rătăcirile pe mare. Credincios prudent, poetul admite existența unui „mare regizor” (Panoplia cu măști), care se deosebește însă de „Marele Anonim” prin carnavalescul meditativ
DONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]