286 matches
-
În această categorie, căreia îi este proprie o „traiectorie gravă”, ar intra Paul Goma, Dumitru Țepeneag, Petru Dumitriu, Vintilă Horia, Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca. A doua clasă taxinomică („stadiul etic”) este a „Expatriaților”. Situați sub semnul „unui Mitică cu ștaif”, ei sunt cei care transcend spațiul originar, dar nu prin uitarea lui, ci prin „abordarea lui amicală, dezinhibată sau pur și simplu reconstructivă”. Aici S. îi așază pe Dumitru Radu Popa, Alexandru Papilian, Hertha Müller, Petru Popescu, Alexandru Ciorănescu sau
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
tare trasat de creator. Aceasta se vede cel mai bine în Pragul albastru, piesa de maximă rezistență a lui S. În peisajul-matrice creat - un sat vechi din Apuseni, cu oameni bolovănoși, încremeniți în cutumele lor -, psihologia aventurierului Lazarus, șarlatan cu ștaif și cu aparat teoretic, intră în contact și, finalmente, în coliziune cu o psihologie colectivă rudimentară, dar sănătoasă, stabilă, fundamentală. Cavalerul marii minciuni, care aduce, chipurile, morții înapoi, jucându-se cu prostia omenească până ce galbenii îi zuruie satisfăcător în buzunar
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
flexibil, cu scopul de a susține bolta plantară. După Robănescu (2001), susținătorul plantar trebuie să fie ușor, adaptat măsurii și formei piciorului, corespunzător de înalt pentru a permite corectarea bolții plantare. Susținătoarele trebuie purtate permanent într-o încălțăminte solidă, cu ștaif tare, în care piciorul să fie bine sprijinit (fig. 85). PLAGĂ (< cf. lat. plaga) - Întreruperea continuității la nivelul unui organ sau țesut, determinată de un agent extern, cele mai frecvente fiind un traumatism, o agresiune sau o intervenție chirurgicală. Tipuri
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu guler de miel care duhnea a dubală. Pe dedesubt purta, țărănește, o bundă roasă și-o flanea de lână. Prea scurți, pantalonii de doc albastru lăsau să i se vadă gleznele subțiri cu ouăle ieșite în afară. Călca pe ștaiful unor pantofi plini de noroi. Toată noaptea îl duruse un dinte și dis-de- dimineață și-a legat dintele bolnav de clanță cu o ață. Când lelea Ghența, care venea de la găini, a tras ușa, dintele zbură însângerat cât colo. Cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ocultarea anilor ’80 a fost și deliberată. O dată cu ea am asistat la nașterea amoralismului (toți suntem o apă și-un pământ) ca justificare a imoralității legalizate prin Ordonanțe de Urgență: capturarea statului de către stâlpii anilor ’80, mai școliți, mai cu ștaif, capabili să mimeze neoformele de relief și să recite neotabla integrării cu voluptatea cu care concepeau dezvoltările limbii de lemn și multiplicarea rezervațiilor pentru nomenclatură. Apelul lui Liiceanu către lichele (corect moral, de altfel) le-a tras un semnal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îmi e dor de ea, mai ales că știu că acasă este și spațiu de refugiu. Și e așa de urât apartamentul acesta și de fără gust! Mi-am pus eu ceva crenguțe de toamnă, da’ tot degeaba. Anost cu ștaif. A fost plăcută tare vizita Călineștilor, iar ieri am trecut câteva minute pe la ei cu Cristina, i-am găsit pe Nick și pe Pauline. Toată lumea a încercat să vadă ce latină mai știe (un omagiu celor 18 ore de latină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
față de ceea ce găsești aici. Din categoria defulări postfrustrații și austerități. Inserție 2004. De-abia la București, după ce m-am reajustat la prețuri, am constatat cât de rezonabil era prețul compleului de ocazie (100 de dolari) față de oferta magazinelor noastre cu ștaif. De-abia acasă m-am blocat comercial pe deplin și aștept să mă întorc în America să mai îmi iau câte o hăinuță sau încălțare. Seara a venit Maria și am plecat în pădure cu cei doi prunci (Dan dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am reușit să-l găsesc pe Alec Llewellyn, dar apoi i-am pierdut urma. Ce mincinos, Alec ăsta. Își avea bârlogul într-un bloc cu apartamente de serviciu, nu departe de Marble Arch - un fel de azil de noapte cu ștaif și pipărat la preț pentru singuratici și flotanți, și țipi în trecere, care îți dădea sentimentul unui salon de spital sau laborator: cincizeci de rezerve pentru pacienți înțepeniți, ținuți sub observație. Alec se consideră unul dintre scafandrii apelor adânci ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
franceză cu mine. Învățătorul cunoștea nu numai franceză și germană, ci o mulțime de alte lucruri, de pildă, filozofie. Amic cu Bachus, pensionarul era plin de înțelepciune ca un butoi. Umbla c-o pălărie spartă și își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe unul ce trebuia îndopat cu franțuzească, ci mai degrabă ca un auditor al filosofiilor sale. - Păpușoiule, hohotea el cu gura largă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ea avea într-adevăr o sensibilitate de artistă, cu siguranță va aprecia prestanța și rafinamentul stilului oriental. La despărțire, pictorul avusese plăcuta surpriză de a descoperi un alt Iancu, de fapt, pe adevăratul Iancu, recunoscând, totodată, în formularea refuzului său ștaiful inconfundabil al adevăratei boierii. Când îl zări pe Dante Negro, Iancu îl salută, apoi îl luă de braț. Deși i se adresa cu deosebită căldură, pictorul sesiză că tânărul era oarecum absent. Și, ceva mai târziu, după ce îl prezentă soților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mîncat un platou de pește cum numai la tanti Valentina de la Sfîntu Gheorghe am mai avut parte. Pe înserat, am ajuns într-un orășel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fularul. Ploaia se întețise și el ajunsese la poarta din spatele grădinii Belmont cu capul și gâtul ude și, în ciuda faptului că-și ridicase gulerul paltonului, simțea cum i se prelinge apa pe piept și pe spate. Era indispus, lipsit de ștaif și înfrigurat. Nu-i plăcea să-și simtă părul ud. Desigur, fetele, alertate de telefonul lui primit dimineața, îl așteptau de câtăva vreme (acum era aproape ora prânzului), privind pe fereastră ca să-l vadă apărând pe cărarea noroioasă dintre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu se pătrunsese de spiritul familiei. Fantasmagoriile ei se îndreptau spre cu totul alte sfere. Ea nici nu comentase în vreun fel "achiziția" vărului ei Teodor, o acceptase în chipul cel mai firesc, nici nu se formaliza în privința rubedeniilor cu ștaif dispărute, de care făcea atâta caz mătușa Magdalena. Probabil nici n-avea știință de ele. Și, dacă totuși avea știință, cu siguranță că rangurile o lăsau indiferentă. Mama continuase să le viziteze pe cumnatele ei, mătușile lui Tiberiu, de fiecare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar bărbatu-meu zice că are. Și hectarele? Muntele, marea, lanțul ?... Hectare de drum, un munte de suferinți, un lac cât o mare de lacrimi, un lanț de minciuni ! Și importul ? Dar ce, Ludmila, blonda care îmi calcă inima pe ștaif, îți închipui că-i marfă autohtonă ?!? CĂMĂTARII Dați-mi voie să vă reamintesc un text cenzurat și ca atare încă neapărut în manualele școlare dar de care, în perspectivă, spânzură viitorul nației. Citat. “Aflat pe patul de moarte, propriu-zis într-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-te pe tine Însuți!”. Mă voi prevesti Înaintea vostră ― ziceam ― cu o lungă bătaie din aripi. Si asta e sigur!... Dar deocamdată mi-e bine...! Postfață hidraulică sau, altfel spus, scrisoare de-a dreptul deschisă către Poetul Necunoscut Celebru până la ștaiful cerului sau anonim lipit pământului, cu sau fără zorzoane meritorii, când poet, când prozator, când amândouă deodată, Marian Constandache Își activează senzorii diverselor forme anamnetice ale unui prezent perpetuu și, Încheind spinosul târg cu el Însuși, scrie pentru a-și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în sediul central al Departamentului de Poliție al Orașului St. Petersburg, Porfiri era impresionat nu atât de grandoarea clădirii, cât de starea ei exemplară. Contrastul cu stația din Districtul Haymarket era imens. Uniformele polițiștilor erau mai arătoase și mai cu ștaif, încât acesta avea impresia că se află în vizită la niște rude mai bogate și, în consecință, nu avea voie să se facă de râs. Clădirea, situată pe Starda Gorokhvaia în apropierea Amiralității, adăpostea, la cel de-al treilea etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
auzul cuvintelor mele. Lumea pur și simplu nu are habar ce viață au avocații. — Ai lucrat până târziu în noapte ? Trish pare stupefiată. Singură ? — Împreună cu ceilalți angajați. Cu cei de care era nevoie. — Deci ai lucrat într-un... loc cu ștaif ? — Unul din cele mai mari din Londra, încuviințez. Trish și Eddie schimbă între ei priviri cu subînțeles. Chiar că sunt cam ciudați. — Ei, mă bucur să-ți spun că la noi e mult mai relaxat ! Trish râde scurt. Ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
politică și le zicea „istoricii“ și șleahta altora ca ei, otrăviți de opoziție, noul curs al evenimentelor l-a mai îmbărbătat. Șefii l-au promovat în munci mai de răspundere și deprinsese alte gusturi. Intrase în altă lume, mai cu ștaif, cu alte lozinci, cu prelucrări mai deștepte, dar care, s-a convins repede, respecta aceleași legi: halitul întruna de savarine la activiști și îndoparea cu lebăr la activiste, oriunde, oricând, cu oricine și oricum. Devenise specialist în vânarea de bâzdâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
studii și eseuri de specialitate, apărute În 45 de periodice pedagogice și culturale. Evident, paralel cu cenzurarea materialelor Încredințate, redacțiile (și E.D.P., care mi-a publicat În 1982 cartea «Metodica predării textului literar În liceu») adăugau cu de la sine putere «ștaifuri» conținând citate «de serviciu», care să asigure tipărirea acestora...” Și copiii știu că, În anii regimului comunist, nimeni din România nu putea să se afirme ca scriitor, ca publicist, ca istoric sau ca obraz universitar ori să aibă o cât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de pe cortex, cât și din înscrisurile borsetei. Pe căi ocolite, m-am interesat de camionagiul ce-mi hurducase, cu atâta tembelism, clavecinul, pe povârnișul străduțelor 123 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Lîngă-un ghiveci cu asparagus, un domn pântecos, cu ștaif funcționăresc, absorbea, pe la un capăt, ibrice de ceai și urina printr-o verighetă, pentru a-și recăpăta vigoarea sexuală. La următorul stâlp al prispei, rana unui înjunghiat era tratată, de la distanță, ungîndu-se cu o alifie descântată lama cuțitului ce provocase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Odoacru își sună singure adunarea și operează- n oraș. Devalizează bănci, fac harcea-parcea caseriile, taie în bucăți cîte-un seif de-al poliției și îl fură-n felii. Lumea se amuză. 173 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI perdeluită și cu ștaif, cu grădiniță și salonașe pictate, bineînțeles poreclită Halima. Și mult s-a mai minunat Ulpiu de întîmplarea aceasta și sufletul înalt către tării i-a tresărit și a intrat, a ajunat și-a cinstit. Dar iată că, în viață, peripețiile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mi-e îngăduit să vă întreb cum vă veți coborî în Adînc? Diavolul avea pe masă, așezată înainte, o mapă. Pe mapă, o coală de desen. Pe coală, has-Satan începu să schițeze cu creionul o cheie impunătoare, cu înfățișare și ștaif de cheie de poartă de castel. La poarta superioară, cheia era bombată și ornamentată. La partea inferioară, cheia nu avea trasat încă nici un element ce i-ar fi permis să slujească la închiderea-deschiderea unei încuietori. Bărbatul mătăhălos se cățărase cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din tinerețe, pe la urechi albise. Când tușea, scotea o batistă moale, punînd-o la gură, băgă și Paraschiv de seamă când intrară în casă după el. Bozoncea -lar fi tăiat de mult, că purta pantofi de hubăr, cu rame cusute și ștaif înalt, dar îi plăcea de el, de ce spunea și ce știa, mai de hatârul Didinei. Beau la cot, se pupau, ca frații. Cine s-apropia de Titi Aripă? -Lar fi făcut starostele bucățele-bucățele. Avea o dambla: umbla cu flori la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
primit astăzi premiul Joseph-Bech pe 2001, "în semn de recunoaștere a strădaniilor sale pentru unificarea europeană". La NEC, "lumea bună" a Bucureștiului, cu toată pigmentația de rigoare: C.T. Popescu în cămășuță albă cu mânecă scurtă, sfidând ca de obicei micul "ștaif" al sărbătorii. Gabriela A., veșnic în întîrziere, trăgând după ea o sacoșă din care îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite. Miniștri, ambasadori, televiziuni etc. Laudatio e făcută de eseistul elvețian Iso Camartin, un tip deștept cu mutră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuie să vrea, să știe, să poată ! Am încheiat cu vorba lui M. Sadoveanu din "Bordeienii": "fă-te și tu ce-i putea numai om să te faci!". Zăbovesc nițel asupra educației pentru că sunt destui pretențioși chiar și cu ceva ștaif (v-am vorbit cândva de gândacii de bălegar de pe la vreun ziar) care... nu-s... ! Educația e un "fenomen" permanent pentru toată viața și nu-s puțini care și-o pierd... din ... interes. Politicienii sunt cei mai vizați, nu? Păi, cum
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]