1,933 matches
-
faceți, mai degrabă, veterinar: că la oameni, după cum se vede, nu vă pricepeți mai deloc”. Cu toate acestea, personajul Cehov, par Vișniec, are teoria lui, clasică:„Evitați predicile deghizate! Cu cît sunteți mai vizibil ca autor, cu-atît personajul e mai șters...” Și morala: „Nu trebuie să vă apucați de scris, decît dacă vă simțiți...rece ca gheața!”. Chiar așa? Anton Pavlovici, recent personaj de post-modernism, te ții de farse?!... Am citit puține comentarii asupra textului semnat de Matei Vișniec Nina sau
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
incitant: ,,Mică e vacanța mare!" Și iar venea toamna... Timpul își torcea nestăvilit din nesfârșitul său ghem anotimpurile și o dată cu ele număra și zilelele trăitorilor de pe aceste meleaguri... 3 P rofesoara Simona Deleanu trecea în această urbe drept o figură ștearsă, cunoscută doar de elevii săi și de părinții acestora, în perimetrul restrâns al unei circumscripții școlare. În acest oraș mic de provincie erau semnalate rar evenimente culturale de rezonanță. Edilii neavând dese ocazii de a scoate orașul din anonimat, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nebunia. În acele momente, Simona avea ceva din atributele unei fiare atroce. Dacă n-ar fi reușit să-și satisfacă pornirile, ar fi fost poate chiar în stare să ucidă. În întunericul din rezervă, ea nu mai era femeia aceea ștearsă, care nu prezenta nici o atracție deosebită. Era acum o femeie hotărâtă, puternică și dornică de dragoste cu toate fibrele ființei sale. Urmară câteva minute când partenerii se simțiră într-o lume în care trupurile își pierd consistența și, asemenea îngerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aripă din puiul nici pe jumătate mâncat și i-o întinse Simonei: Ție îți plăceau odată aripile... Rupând tăcerea, care putea deveni suspectă, având toate șansele să umbrească atmosfera, Simona răspunse: Multe îmi plăceau odată, mamă. Apoi schiță un zâmbet șters, fără nici o culoare. Mâncară într-o liniște desăvârșită. Nici unul dintre ei nu găsea parcă începutul cuvintelor care să spargă liniștea devenită presantă. Simona se oferi să strângă ea vasele și să le spele. Când se ridică de la masă, părinții o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Floarea o întâmpină în ușă. Mona dragă, nenea Costache te așteaptă pe tine și pe băiețelul tău... nu poate pleca înainte de a vă vedea. Când îi auzi glasul Monei, tatăl ei deschise ochii, întoarse capul spre ea și-i zâmbi șters. Mona se apropie de patul lui de suferințe, îl privi preț de câteva clipe, apoi îi luă mâna și i-o sărută. El reuși să spună: Să mă ierți, fata tatii, să mă ierți!... Eu să te iert, tată!? Intuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aici; n-am vrut eu să se oprească, căci persoana ei avea să-și piardă doar abia mult mai târziu semnificația în viața mea. (Ba mint! Nu și-a pierdut niciodată semnificația, ci doar s-a îmbrăcat în niște culori șterse, care din nou s-ar putea înflăcăra și s-ar putea lumina îndată, dacă ea ar arunca scânteia ce o aștept.) Găsindu-mă pe această poziție, o cumplită dorință de a cunoaște adevărul mă cuprinsese din toate părțile, iar gândul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atmosfera din jur era destul de cenușie. Cei aflați la plimbare cu copiii sau nepoții făceau parte din categoria celor modești, cu venituri puține. Se vedea asta pe chipul lor Îngândurat, lipsit de strălucirea pe care ți-o imprimă Îndestularea. Îmbrăcămintea ștearsă, uzată de vreme, Își spunea cuvântul asupra fiecăruia În parte. Cei Îmbogățiți coborau mai rar din mașinile luxoase pentru a face câțiva pași prin parc. După ce ne-am bucurat de orice colțișor, ne-am retras spre casă, fredonând Încet anumite
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se afla situat Într-o zonă mărginașă, având puține case și dintre acestea, doar câteva mai răsărite. Străzile dau o senzație stranie de pustiu. Cei care locuiesc aici sunt mai ales bătrâni, care arar ies la plimbare. Din acest peisaj șters, mohorât, nu lipsește, nici biserica, nici cimitirul. „Străina” a ieșit să facă primele cumpărături. Cu sufletul abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa se numesc magazinele din Italia, care vând pâine. A
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
caleidoscopic: o imagine fragmentată; efectul de spectru: o imagine dispersată; efectul de prismă: o imagine deformată. 1.3. Imaginea percepută: o concluzie nesatisfăcătoare: întâlniri externe: o instituție prost cunoscută, adesea greșit înțeleasă, uneori contestată. 2. Problematica: 2.1. O imagine ștearsă: o problemă de câștigare a popularității. 2.2. O imagine fragmentată: o problemă de vizibilitate. 2.3. O imagine decalată: o problemă de inteligibilitate. 2.4. O imagine contestată: o problemă de suveranitate"59. Diagnosticul unei situații-problemă a sistemului poate
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
Încet. La capăt găsi un coridor lung, fără uși, care dădea Într-un alt coridor, mai Întunecos. Apoi Începu iarăși să coboare, de data aceasta pe o scară circulară, interminabilă, amețitoare. Pe măsură ce cobora, lumina devenea tot mai puțină, tot mai ștearsă, până se făcu Întuneric deplin. Simți sub tălpi pământul. Un pământ umed, cleios, care-i Îngreuna mersul. Începu să bâjbâie prin Întuneric, pipăind cu vârful degetelor pereții reci, labirintici, care-l Înconjurau. Negrul devenea gros, tot mai gros, și dintr-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
privesc liniștit, sadic, cu un firesc imperturbabil. E Baba CloanțaCotoroanța! Nasul ei lung mă enervează cumplit (azi mai mult ca oricând!): o trompă scârboasă, cojită pe alocuri. De fapt, Întreaga ei făptură e Înspăimântătoare: ochi bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rasaților, de o exigență ieșită din comun, un gânditor independent în fond. El, care era o veritabilă enciclopedie, un ciudat renascentist modern, era modest, de o modestie frizând anonimatul. Poate puritatea sufletească să-l fi făcut să aleagă o existență ștearsă. Dar deliberat și-a asumat suferințele provocate de refuzul compromisului de orice fel. Era blând chiar și când se avânta în polemici: la cafenea, pe stradă, acasă, la prieteni, în presă... Era convins că răul vine din ignoranță și sesiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Și dorința mea ar fi fost satisfăcută. Puțin câte puțin, mă scufundai în toropeală și inconștiență - oboseală plăcută, aure subțiri ieșeau din carnea mea. Am simțit, după aceea, viața mea derulându-se invers. Încercam succesiv diferite stări sufletești, revedeam amintiri șterse, purificate, datând din copilărie. Mai mult decât le revedeam, le retrăiam, le retrăiam în totalitate. În fiecare minut, deveneam mai tânăr, mai copil. Dintr-odată, totul se estompă și se întunecă. Mi se păru că întreaga mea ființă atârnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
astfel de domiciliu. Treceam din una în alta, dar, ajuns în ultima, când m-am găsit față în față cu târfa, în spatele meu, ușile al căror prag îl trecusem se reînchiseră de la sine; singure umbrele tremurătoare ale pereților cu unghiuri șterse mă păzeau ca niște sclavi negri. Ajunsei aproape de râul Suren. Un munte golaș se ridica în fața mea. Profilul său uscat mă făcu să mă gândesc la cel al doicii mele. Nu știu ce asemănare era între cele două siluete. Mergând de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Nu, viața reîncepea, istovitoare, mereu la fel. Lumina era mai vie. O rază de soare, reflectată în apa bazinului, pătrunsese în camera mea prin lucarnă și tremura ușor pe plafon. Visul din noaptea precedentă îmi părea atât de îndepărtat și șters, de parcă ar fi datat de mulți ani, din copilărie. Doica îmi adusese micul dejun. Fața ei, trasă și slabă, apărea ca reflectată de o oglindă deformantă, iar expresia îi era incredibil de comică; ai fi zis că o greutate imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ne recăpăta conștiința de sine și de lumea exterioară. Este tot chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul care cade pe pământ; teama că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Cartea asta a lui Venedikt Erofeev, În tălmăcirea sa inspirată, m-a zdruncinat. Lumea literaturii colcăie de bețivi. Rusia e, după cum se știe, cel puțin În literatură, o adunătură de pitorești bețivi. Geniali sau minori , banali, ori miraculoși, eclatanți sau șterși, cabotini, ori sinceri, frumoși sau disperanți ; poemul tradus de Emil Iordache Însă, uluiește pînă și pe cititorul nedus la biserică...E un apogeu al alcoolismului, acest volum ; un monument de sinceritate ...vicioasă ; un racord timp trăit / timp povestit, rar descoperit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
zbârcea și se mai auzea un „haștemele“ ori un „pehașpe“, dar În principiu lucrurile mergeau bine, spre vindecare. În următoarea bolgie a IAD-ului se aflau pirații internautici și hackerii. Ați crede că erau niște puști subțirei, cu o Înfățișare ștearsă, nebătătoare la ochi, strecurându-se ca niște umbre prin sistemele de protecție ale site-urilor. Ei bine, nu. Majoritatea arătau ca În reclamele la aftershave-uri: proaspăt bărbieriți, cu zâmbete mortale și bărbii dârze străpungând aerul asemenea provelor de crucișătoare. „E
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aripile vântului, suflându-i-o pe Scarlett lui Rhett, și momește stolurile din Păsările pe un lan de porumb din vecinătate, salvând orașul. Sătul de partea negativă a celebrității, Începe să caute zonele discrete ale ecranului, planurile de fundal, rolurile șterse. Inutil, camerele Îl caută, publicul Îl vrea. Primește un Oscar pentru rol secundar, pe care, captiv fiind În televizor, nu se poate duce să-l primească. Discursul lui pentru apărarea drepturilor cabinierilor și a tipilor cu clachetă se dovedește a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în ce direcție au apucat-o evenimentele? — Totul e pierdut, simte Părințelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfîrșit fericit. Încuviințez din cap. Genul de sfîrșit care le place oamenilor. — Da, am tras o sperietură cînd documentul a fost furat, iar fișierele șterse. Mai Întîi i-am bănuit... pe unii. Dar știam că persoana ar fi trebuit să-l citească și atunci aș fi putut să-mi dau seama cine era. Bineînțeles, mai aveam o copie pe hard-disk-ul de acasă, așa că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
intim și privilegiat: culoarul Îngust care duce către baie. Acolo, cele aproape treisute de cărți Își trăiesc propria magie atinse de ochii și de mâinile lui, ori de câte ori sunt deschise. Revenind la sufragerie, pe peretele din dreapta, o pictură Înfățișează În culori șterse, o scenă marină, semnată indescifrabil dăruită cândva de o femeie care-l iubise. Tot ,,Biedermeyer,, este și vitrina prin care porțelanurile se văd cum se văd peștii Într-un acvariu. Șemineul alb se lățește pe jumătate din peretele de miază-zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prin care porțelanurile se văd cum se văd peștii Într-un acvariu. Șemineul alb se lățește pe jumătate din peretele de miază-zi, patronând maiestuos camera, cu frumusețea construcției fine și armonioase. Din fotografii Îngălbenite de vreme privesc În gol chipuri șterse sau semețe, În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi dă un bună-ziua plin de respect. Nimic nu ise pare schimbat În Înfățișarea redactorului-șef. Poate că este mai palid ca În alte zile...Femeia Îi Întinde ziarul, după care pune pe birou scrumiera albastră din ceramică, spălată și ștearsă bine. Zgomotul liftului se aude ca zgomotul făcut de ambreiajul unei mașini și, Redactorul-șef Dezideriu tresare de fiecare dată când Îl aude. Femeia de serviciu Își cere scuze că-l deranjează, dar nu are nici o vină, dânsul a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]