478 matches
-
unchi și un bun evreu ! AHAȘVEROȘ zis și XERXES, un "suprem stăpânitor" Prin Estera, DOMNU-i dete, gândul bun și iertător ! HAMAN : "o zeitate elamită", în Persia fost Prim Ministru Vrând să-i ucidă pe evrei, fu el ucis...în ștreang...sinistru... IOV, tâlcuit : "persecutat ; unde este TATĂL meu ?" În Țara Uț, curat în suflet, îL lăuda pe DUMNEZEU ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.de Ind.alim.Izvoarele & Șc.Gimn.Negreni, Jud.Olt, membru al L.S.R. Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev
DE LE ILIE LE IOV de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371781_a_373110]
-
lovitură. - Altădată să termini cu slugărniciile! Boierul e tot boier și se sucește ca umbra după soare! Niciodată să nu te bucuri prea mult de bunăvoința lui, pentru că o face din interes. Azi îți oferă un palat, iar mâine te-atârnă-n ștreang! Căpitanul Sasu se înfioră. Era tânăr și viteaz, dar cu mai puțină experiență în cunoașterea firii umane cu dedesubturile ei. În salon boierii își umplură din nou pocalele cu vin și-și continuară discuția. - Boier Ciocoiu, le acorzi prea multă
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
Când Iscarioteanul, Pe Isus L-a trădat, Când fu ales Baraba, tâlharul, spre iertare Și Domnul, de mulțimea întreagă condamnat. Răsună încă valea de strigătele lumii, Noroadele scandează:"Să fie răstignit!" O sumbră balansare, un corp lipsit de viață, Un ștreang în care Iuda sfârșitul a găsit. Treizeci de-arginți, atâta să valoreze viața, Acelui ce din slavă, S-a dat înspre jertfire? E prea târziu regretul, dar n-a știut satana, Că va-nvia Cristosul, că El e Mântuire! Cel
MERGEȚI ȘI DAȚI DE VESTE, CRISTOS A ÎNVIAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373002_a_374331]
-
zgomotos de stânci și se prăvălește vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreților este blocată. - Ai greșit drumul, nemernicule! se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți. Se întorc din cale până la o răscruce unde sluga descoperă poteca spre ținutul zgripțuroaicei. Se strecoară printre hățișuri și stâncării și ajung în fața grotei. Din interior își face apariția o arătare gârbovită, cu părul vâlvoi
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
meșteșugite ale „boierului”. Acesta înapoiază pruncul femeii, apoi ridică de jos o lădiță. CONTELE DRACULA: Țineți! Aici aveți suficienți galbeni să-mi creșteți nepoțelul așa cum se cuvine. MOȘUL:(se vaicăre) Vai, dacă află conașul că avem aur ne atârnă în ștreang! CONTELE DRACULA: (zâmbește ironic) Fiți fără teamă! Voi discuta cu el ca-ntre prieteni! Bătrânul cu mâna tremurândă ia lădița de la conte. MOȘUL:(naiv) Va să zică sunteți rude!? CONTELE DRACULA:(fără să-și stăpânească râsul) Ohoo!... De sânge! BABA: Și cum
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
atunci, presentimentele, ca în tragediile antice, domină și ne copleșesc. Aurel Covaci le cunoștea cel mai bine, i-a citit primul epitafurile despre care, cu nesăbuință, regretatul Laurențiu Ulici mi-a spus: „Poetul și-a regizat singur moartea". „E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer" Voi încerca acum să deslușesc semnificația „nopților de coșmar", adică a trăirilor din poeziile scrise sau dictate lui Aurel Covaci, câte s-au mai păstrat, din cele două nopți esențiale: Noaptea
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
somnul, viața și vântul. Mă doare cel pe care îl iubesc. Bogat și sărac. Mă doare haina, mă doare cămașa, Mă doare scutecul, mă doare fașa, Fașa aceasta a fost prima funie Ce m-a sugrumat, dar acum E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer. "Pasărea cu clonț de rubin" - manuscris „Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul" Semnificația acestei obsedante imagini am dezlegat-o abia după descoperirea celui de-al doilea set de poezii
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
fiind. Ca un spital dumnezeiesc țărîna Mi-o deveni,și-n ea am să cobor. Pe sînii tăi atunci cine-o mai scrie Tăceri pentru tristețea tuturor? 9.La pieptul viscolului Mormintele se iau de mînă Și,ca-ntr-un ștreang, de sărbători, La pieptul viscolului flori Și umbra proprie își mînă. Grăbit călătoresc prin Ieri Și-s niște-nveșnicite clipe Care la harfe de tăceri Îngînă liniștea cu-aripe De cer topit în căni de-oieri. E ora ultimei dureri. Naște-va
10 POEME NOI DE TRAIAN VASILCĂU de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348375_a_349704]
-
șiroind ... Distanța de la rezerva cu pricina până la secția de nou-născuți era cam de vreo 70 -80 de metri, pe același etaj ... Simțeam că nu mai ajung. Linia izoelectrică era în fața mea, ca o barieră, ca un punct terminus, ca un ștreang care se tot strângea... dar eu alergam. În lumina aceea semiobscură, la capătul holului, am văzut o asistentă cu ceva în mână, alergând și ea spre mine ... nu îndrăzneam, nu mai îndrăzneam nimic. Doar speram și mă agățam de Sus
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
din vorbele meșteșugite ale „boierului”. Acesta le înapoie pruncul, apoi ridică de jos o lădiță. - Țineți! Aici aveți suficienți galbeni ca să-mi creșteți nepoțelul așa cum se cuvine. - Vai, păcatele noastre, dacă află conașul satului că avem aur ne atârnă-n ștreang! - Fiți fără teamă! De asta mă ocup eu, iar de nu-mi dă ascultare, unde-i stau picioarele, îi va sta și capul! Auzind aceste amenințări, țăranii amuțiră. - Va purta numele de „Prințișor”! Necunoscutul își sărută pe frunte nepoțelul, apoi
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
și le va suge sângele. Dar poporul aspru asuprit abia mai suporta birurile lui vodă. Un viteaz de neam domnesc chemă feciorii la datorie și înlătură domnitorul pus pe căpătuială. Apoi, aflând de uneltirile celor doi boieri, îi atârnă în ștreang undeva la răscrucea marilor drumuri ca învățătură de minte pentru toți trădătorii, iar averile acestora le împărți săracilor. Pentru ca treburile externe să rămână liniștite, trimise la Înalta Poartă o solie cu daruri, aducând la cunoștință sultanului că-i doar o
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
petrecută împreună, pe băncuța de lemn din fața casei, mi s-a confesat așa: „Dacă m-aș mai naște o dată, tot meseria de procuror aș alege-o!...” A salvat cu mâna lui, în ultima clipă, din ghearele morții, oameni, smulgându-le ștreangurile înfășurate puternic în jurul gâtului, a asistat la dezgroparea cadavrelor aflate în diferite stadii de putrefacție, a luptat mult cu forța persuasivă de care dispunea pentru a nu fi distruse din felurite motive familii, cariere profesionale diverse (spre exemplu, parcursul profesional
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ANOTIMPUL IUBIRII Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Dintre vorbele toate, izbite de maluri, Osândiți călători între ștreanguri de vise Urcă-n mine un dor și din sângele-valuri, Jumătăți de cuvânt stau de suflet desprinse. Devenisem noi doi, printr-o nu-ș ce minune, Peticisem cumva tot trecutul pe cruce Și la ceas de-ntrebări și de închinăciune Mi-
ANOTIMPUL IUBIRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375679_a_377008]
-
clei unsuros, haine negre, cizme la fel, hârci desenate pe spate și nasturi metalici din aceeași gamă macabră. Pășesc precum popularii zombi din filmele americane pentru handicapați, ignoră cu suveran dispreț întreaga existență, unii au deja agățat, de gât, un ștreang și par extrem de hotărâți să ne strice cheful cu o spectaculoasă sinucidere în mijlocul străzii. Mă intrigă totuși, că nimeni nu pare a le acorda prea multă atenție, deși, se vede cât de acolo, că asta le lipsește bieților copii. Nu
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
destul de îngrijorați că iată nu au haine de schimb și apare ca foarte probabilă o răceală care nu dă bine deloc în timp ce te sinucizi. Aici au dreptate! Păi cum ar fi să-ți tai venele sau să te atârni în ștreang strănutând cu mucii atârnați, inestetic, până-n brâu. Nasol! Situația mi se pare teribil de amuzantă, însă nu prea râd deoarece mă cuprind niște aduceri aminte din vremuri pe care le credeam de mult uitate. Acelea din anii când purtam creastă
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
stele furate din noapte, Mă caută ca orbul prin șoapte, să-mi mângâi cu dragoste struna... Lași flori învelite-n fior, însemne pe inima mea, Ești înger ce-n mine picta, azur dintr-un cer incolor... Ne e Dorul un ștreang colosal, iubim cu o sete nebună Magia-ncepută pe Lună, ne mistuie-n foc de opal.... ...În mine miroase a vară, prin vene-mi tresari cu-asfințitul Topindu-ne ochii Zenitul, în noi s-a mutat viața iară... A explodat în
A EXPLODAT ÎN NOI PRIMĂVARA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377705_a_379034]
-
neclintit încă, privind către un viitor care nu s-ar mai fi arătat niciodată, decît în mintea lui satanică, și nici în ea, molohul deci, pe care stau cățărați doi proletari cu albe căști de protecție, urmează să-și primească ștreangul. Ștreang ce-l va plimba apoi prin aer, pînă să-l depună la sol. Sol pe care va zăcea un timp, năpădit de bălării. Cei doi travaieuri-călăi par să zîmbească. Ce moment incredibil! Sîntem privilegiații secolului: l-am apucat. Frecventînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă, privind către un viitor care nu s-ar mai fi arătat niciodată, decît în mintea lui satanică, și nici în ea, molohul deci, pe care stau cățărați doi proletari cu albe căști de protecție, urmează să-și primească ștreangul. Ștreang ce-l va plimba apoi prin aer, pînă să-l depună la sol. Sol pe care va zăcea un timp, năpădit de bălării. Cei doi travaieuri-călăi par să zîmbească. Ce moment incredibil! Sîntem privilegiații secolului: l-am apucat. Frecventînd, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întrebări atît de fanteziste, de șui, încît doar replicile dezinvoltei scriitoare, ea însăși o nestăpînită fantezistă, le sînt pe măsură. Băiatul cu aparatul se întreabă la un moment dat, o dată cu congenerii săi, dezabuzat: Ce-i de făcut? Să ne punem ștreangul de gît? Asta în nici un caz. Trebuie să privim în trecut! Păi, ei (congenerii n.n.) privesc în trecut și dau de Iliescu și de Ceaușescu... Mai departe! În țara noastră tinerii se școleau, plecau apoi la studii la Paris și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-adevăr" atâta amar de oameni au ținut de soarta unui singur om - unui Mihai. Râul a secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn, voi fi Domn! * [FRATELE LUI MARCU] Partea I a visului Vezi acest om care abia merită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pare Fac să fiarbă fierea-ntrînsul. Însă în prea scurtă vreme I se va-ndoi necazul lui cel mare, nu te teme. PSAMIS Bine, bine, bucură-te! LAIS Nu-i curaj, ci nebunie De-a mai irita calăul ce-ți întinde ștreangul. CHALKIDIAS Fie, Dară ștreangul se va rupe LAIS Psamis, tu ești econom, Dar răutăcios tu nu ești. Vinde-mi mie pe-acest om. BOMILKAR (aparte) Haiti, se prinde! {EminescuOpVIII 455} PSAMIS (evitînd) Vrei? BOMILKAR (repede) O! Psamis e om bun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fierea-ntrînsul. Însă în prea scurtă vreme I se va-ndoi necazul lui cel mare, nu te teme. PSAMIS Bine, bine, bucură-te! LAIS Nu-i curaj, ci nebunie De-a mai irita calăul ce-ți întinde ștreangul. CHALKIDIAS Fie, Dară ștreangul se va rupe LAIS Psamis, tu ești econom, Dar răutăcios tu nu ești. Vinde-mi mie pe-acest om. BOMILKAR (aparte) Haiti, se prinde! {EminescuOpVIII 455} PSAMIS (evitînd) Vrei? BOMILKAR (repede) O! Psamis e om bun, n-are măcar Spiritul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dete dos să scape prin fugă, îndreptîndu-se pe un cal repede spre Valachia. Dar, necunoscând drumurile, dete într-o mlaștină, de unde-l scoaseră călăreții inamici ce-l urmăreau și fu dus înaintea lui Mohamed, care porunci să-l gâtuie cu ștreangul. Însă mortului Mohamed îi făcu onori princiare, arătă mare întristare, zise să se ție un serviciu funebru solemn și să ducă cadavrul la Brussa, unde i se aviza drept căpătâi din urmă un loc în cripta familiei domnitoare alături cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
populară românească, și Sf. Haralambie prinde de păr și leagă cu lanțul un demon feminin, personificând Ciuma sau Holera. În colindele și baladele „de pescari”, eroul (de regulă, Antofiță) prinde puiul de Iudă (Vidră) și apoi îl leagă („Cu trei ștreanguri de mătase/ Dă mi-l tăiase la oase”) și-l bate („Tot cu fieru plugului/ Pe fața obrazului/ Cu sfârcu zgârbaciului”), pentru a afla de la el unde și cum să pescuiască în Vidros, secret pe care îl deține doar demonul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
are să înregistreze încă un caz de sinucidere, din fericire neizbutită. Un biet servitor anume Tudor Orzaru, hotărî să părăsească această vale de lacrime, cum zic poeții, și-a ales o cracă de arbor într-una din aleile Șoselei și, punîndu-și ștreangul de gât, a încercat să zică: Adio, lume!... El începuse deja să se legene cu melancolie în aer "ca o trestie bătută de vînt" cum se exprima un procuror cu idei poetice într-un raport devenit celebru printre camarazii săi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]