535 matches
-
scoate din coaja sărată bine prăjită. Ne simțeam asemenea oamenilor mari în restaurantul acela luxos. Strâmbam din nas când mama ne dădea să gustăm câte o picătură din halba ei de bere. - Berea asta e amară! Cum de le place, șușoteam în drum spre casă, în timp ce strângeam în mâini trompetele cumpărate de la bâlci și gentuțele umplute bine cu alune și multe bomboane. Mergeam înaintea părinților și cu palma întinsă măturam gardurile în trecere ca și cum aș fi vrut să iau cu mine
PRIN ORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369598_a_370927]
-
a șoptit : ai auzit că...i-am răspuns visător : ce femei avem noi, vecine!.. Vecinul a făcut ochii mari și a fugit speriat. După ce am răspuns și altor vecini tot așa, acum toți mă ocolesc strategic.Deunăzi i-am auzit șușotind :ce i-a sărit lui nea ?.. -Ei, i-a plecat cu lerui, ler! De fapt, această aură de dilimache îmi convine. Mă scutește de refrenele pomenite. Deși...acestea, mereu se adeveresc și mă obligă să îndur cu stoicism tot ce
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
mai ești o fetiță cu codițe, să tremuri la dramolete! o admonestă lady Abigail. - Doresc să mă distrez iar Briggs e un domn charmant. Abigail își ceru scuze ieșind iritată din încăpere. - Te amuză ceva, anume, domnișoară Ava ? Copiii chicoteau șușotind. Alma se forța din răsputeri să arate serioasă. Atât de mult, încât o înțepau pleoapele. -Nu, domnule! Dacă el a crezut-o un moment, când s-a întors ochii ei străluceau de veselie în contrast evident cu glasul cumpătat și
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
impresie deosebită Marelui Duce și soției sale. Se observa pe fețele tuturor că se delectează cu fiecare amănunt. Alma știa că la asemenea reuniuni se țeseau intrigi și planuri obscure. Orice lucru era criticat în amănunt. Eustace și lady Morgan șușoteau și puneau la cale, cu siguranță, lucruri nu tocmai curate. Mătușa Annie era în elementul ei. Adora distracțiile. Dansa cu domnul Briggs. Un bătrân slab, spilcuit, cu gesturi ostentativ de cavalerești. Formau o pereche nostimă. Annie grăsuță și gureșă, baronul
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
ALBĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 443 din 18 martie 2012 Toate Articolele Autorului Duminică, 18 Martie 2012 Trece noaptea albă, Ție nu ți-e milă? Din poema noastră N-am scris nicio filă... Stelele din ceruri Șușotesc de noi, Nu mai am cuvinte, Dă-mi-le înapoi, Cele dăruite Le-ai ascuns la sân, Să le caut oare Nu sunt prea bătrân? E târziu și totuși Dacă-i, treaba lui, Sufletul îmi spune, Niciodată nu-i! Nu
NOAPTE ALBĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354627_a_355956]
-
oftat general. Ei îi săltă inima de bucurie. Apucă câteva foi și începu să povestească. Tot ce nu-i spusese mamei, tot ce nu spusese nimănui, în cuvintele ei, devenind personajul principal al lucrării. Lângă ea, colegii se foiau încurcați, șușotind, dar nu îi băga în seamă. Scria într-un ritm imposibil de urmărit, speriată că nu va termina înainte de a se suna. Profesorul se oprise în spatele ei, dar nu îl observase. Continua să scrie, un cuvânt după altul, un rând
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
în urma lor, iar vacile mergeau singure ca și cum cunoșteau drumul, fără să fie purtate de lanț. Numai a noastră părea nărăvașă și încăpățânată. La început copiii nu s-au apropiat de mine; mă priveau de la distanță cu coada ochiului și se șușoteau între ei. Nici eu nu le-am dat prea multă importanță. Cu mîinile la spate, mă plimbam pe lângă vacă și o priveam cum mânca. M-aș fi apropiat de ei, pentru că eram curioasă să știu ce puneau la cale, de
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
altele, în loc să-mi scot cartofii. Rușinat de indiferența lui tataie față de meritele lui de la școală, Marian le-a făcut semn celorlalți copii, care, intimidați de grija lui tataie față de mine, nu au îndrăznit să se apropie prea mult și se șușoteau între ei. După ce tataie i-a lămurit pe toți de necazul nostru, ca și cum îl luase vaca pe el în coarne, nu pe mine, mi-a spus: - Du-te, tataie, acasă și te schimbă, că nu poți să stai să te
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
a replicat Ileana, când nu ne așteptam să o auzim vorbind. Fâstâcit, Viorel s-a îndepărtat de noi și s-a lipit de peretele școlii, preocupat să urmărească o ceartă între doi băieți mai mari. -S-a întâmplat ceva! ne-a șușotit Tatiana. -Cred că este gelos pe ceilalți! am completat eu privindu-l în ascuns. Bunica lui era vecină cu mine de stradă și în zilele când o vizita, mă plimbam de zeci de ori cu Nuța de mâna să-l
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
jumătate dintre băieți, roșii și transpirați, cred că de rușine, își ascundeau privirile. -Să știi că și băieții au stat după sobă! i-am șoptit Tatianei la prima recreație. -Cred că din cauza aceasta, Viorel a părăsit-o primul! mi-a șușotit și ea. A fost cea mai frumoasă zi de școală. Luminița arăta mai rău decât o găină plouată. Încet, pe la colțuri, am început să ne povestim aventura din strada Niagara și nu mică ne-a fost mirarea la fiecare, când
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
erau frumoase și bune! m-am trezit vorbind. -Da de unde! Erau bătrâne și nu vorbeau cu nimeni din sat. Veneau, mai ales vara, cu o trăsură cu patru cai, unul mai frumos ca altul. Când intrau în sat, toți ne șușoteam: Au venit prințesele! Nu știu dacă erau prințese adevărate sau așa le spuneau oamenii pentru că erau bogate. Eu eram mic, aveam vreo 14 ani, când am auzit, într-o duminică pe părinte că ne-a spus: duminica viitoare, domnișoarele prințese
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
apropiere, și așa ascultau povestirile lor. Au urmat alte zile însorite, pe care le petreceau cu vânatul, pregătit mâncare în ciaun, afară la foc, plimbări lungi și observarea animalelor, plantelor. În nopțile cu mii de stele, stăteau pe nisipul cald, șușotind vorbe de iubire, sub lumina lunii pline, cu picioarele în apă clipocind. Fiind două ființe curioase și dornice să cunoască universul, au hotărât să facă descrieri cât mai ample despre animalele din jur, chiar și despre plante, și împreună cu niște
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
le venea răspunsul când se termina frigul. Unii se plângeau că nu mai au coceni pentru vite, alții nu mai aveau mălai și vorbeau când să meargă la moară sau își făceau planuri pentru munca din câmp, dar toți se șușoteau, pe înserate, la fântână în problema „pământului”. Vorbeau câte doi sau trei, spunându-și înainte să se despartă: „Bă să nu-i suflați lui Buzatu că pe fi-su l-au bătut ăia de la regiune..., că și alții ar vorbi
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
el. Mi-am mișcat capul grăbită să-i întăresc părerea lui despre mine. Tata-mare nu era departe de adevăr, așa că tanti Oala de data aceasta l-a crezut și ne-a lăsat să ne pupăm în liniște și să ne șușotim la urechi nu despre minge, cum credea ea, ci despre soarta iepurașului. A doua zi Matei mă aștepta la școală cu un aer îngrijorat și important pentru soarta urechiatului. În ziua aceea am fost cei mai buni prieteni. L-am
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
joc de găina ei și pe care, nenorocitul, mai bine o mânca decât să o lase să moară chinuită. -Farmece! se văieta tanti Oala care era superstițioasă. În mai puțin de câteva minute cele două păguboase au început să se șușotească cu alte vecine, privind spre calea ferată, unde, într-o casă veche, locuia o babă amărâtă, care, își câștiga câțiva lei din vânzarea semințelor de dovleac și din învârtitul cărților, la câte o vecină, care avea probleme. Am acceptat totul
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
-le satele sub râuri de lavă mistuitoare, dar au venit mereu alții, care le-au luat locul, reluând jocul de-a prinselea. Pe mulți i-am trecut prin foc și pară, dar pas de te opune îndărătniciei lor ciudate! Unii șușotesc că aș fi îngropat și legendara Atlantidă sub „efectele mele pirotehnice”, dar asta va trebui să-mi dovedească ei mai întâi! Una peste alta, am înghițit destule până acum. În clipa asta am 140.000 de mii de „fani permanenți
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
căci de nu, unde-i stau picioarele, îi va sta și capul! Dar iată că sosi noaptea întrunirii secrete. În locul și la ora stabilite, cei patru așteptau cu înfrigurare la lumina unei făclii sosirea vampirului. Ca să treacă timpul mai ușor, șușoteau ceva. - Ha, ha, ha! - se auzi deodată un hohot sinistru și prin perete își făcu apariția Ursuz. Iată-vă la datorie! Ei rămaseră înmărmuriți. - Ce puneți la cale? Să nu mă trădați, căci e vai de neamul vostru! Apărem și
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
primii oameni care-au fost izgoniți din rai, c-au păcătuit... Pe când era pe la acești pași ai „memoriei recente” (cea de substrat îi repugna, știe el de ce!) le întâlni pe lelițe dar le ocoli dibaci, nu fără a le auzi șușotind vorbe tânguitoare, fără curajul în relief pe care-l arătaseră nu cum mult timp înainte: „Tinco, fă, geaba muncușoara noastră dacă el n-ajunge sus. Un'l-ajută și descurcăleala și mintea atâta cât s-a nimerit, mai ghirăit la
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
Nu mă învrăjbiți nici cu soarele, nici cu luna! Nici cu alba hermină, nici cu hipopotamul cel credincios și răbdător...” Poetul are puteri demiurgice, atâta vreme cât poate schimba fața lumii. Ca un flamingo, este inițiatorul luminii: „Sub nimb de lacrimi berze șușotesc, șacali portocalii din tobă sună, antilopele din Dobrotești, pasărea Flamingo o cunună!”; „Și voi slăvi eternitatea cu gura toată și voi merge-n rugăciune-n urma ta, de mă voi schimba într-un pește imens tu să știi că-n
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
fascina. Cunoscuse multe doamne, dar...ea cu parul castaniu roșiatic, îi acaparase atenția. Râdea fără să-i pese de strâmbăturile din nas ale mironosițelor. Se desprinse de lângă balustradă și se îndreptă spre ea. Capetele se întorceau, agitate, în jurul lui, oamenii șușoteau curioși. Ce tupeu",murmurau unii. Se opri în fața ei și îi întinse brațul, invitând-o la dans. Fascinanta, frumoasa creatură, a acceptat. Ochii lui întunecați o fixau plini de promisiuni tainice. Îi cuprinse mijlocul, lipind-o de trupul lui suplu
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
când am început să ascult rock. Atunci am început să frecventez și un bar unde se asculta numai rock, împreună cu alți prieteni. Din acea perioadă, situația tot nu s-a îmbunătățit, ba mai rău. Într-o seară, doi prieteni care șușoteau între ei dacă să mă cheme sau nu, sau dacă să îmi zică sau nu, după o discuție între ei, au zis că ei se droghează cu o substanță numită ketamină și dacă nu vreau să merg acasă la unul
CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345145_a_346474]
-
încarcatu șî cu radicatu.” Bisericuța veche au donat-o satului vecin și s-a dărâmat imediat după 1945, în timpul unei slujbe. Îmi amintesc, din copilărie, biserica aproape goală. Tata ținea slujba cu 2-3 babe și 2-3 moși care, când nu șușoteau, păreau mumii expuse în strana din stânga altarului. Noroc că, la răstimpuri, deschideau ochii. Mă fascina cum își deznodau anevoie batistele, să pună în tava de dar câte-o monedă cu chipul regelui Mihai. N-am stat niciodată la slujbă până la
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
câteva babe. Pe doi din cântăreții lui i-a avut și tata: Ion ăl Mic și Nelu Hurez, singura atracție a slujbelor. Gata împărtășiți, cântau în strană un amestec de muzică bizantină și muzică populară. Cât preotul cânta, răsfoiau cartea, șușoteau și-l auzeam pe nea Nelu exclamând: „Corect-corect! Corect-corect!” Plecau acasă cu câte-o sticlă de vin pe care, înainte de slujbă, îl turnau dintr-o damigeană din altar. Adesea, turnând în pâlnie, jetul se oprea ca să treacă anevoie prin gâtul
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
nici noi locuri de muncă și nici creșteri de venituri. Acestor voci, care cântă fals, le-aș aminti o întâmplare de acum vreo șapte decenii, dar al cărui tâlc este actual. Imediat după război, dincoace de „cortina de fier”, se șușotea pe seama unei evidente diferențe de tratament din partea Moscovei. În situația dată, Stalin se întreba dacă n-ar fi cazul să strângă șurubul în Polonia. Un sfetnic a îndrăznit să-i spună că... Papa s-ar putea supăra. Replica a fost
Educația economică poate să miște lumea. Și chiar o mișcă () [Corola-blog/BlogPost/338919_a_340248]
-
și cultură. Am să aleg actoria doar pentru că îmi e mai aproape, dar se aplică în orice domeniu. Zilele trecute mă văd cu o bună prietenă de-ale mele, actriță, care îmi povestește una din întâmplările alea pe care le șușotești pe la colțuri de frică să nu cumva să-ți fie asasinat viitorul, nene Dumitrache. Aș vrea să reținem cuvântul frică și să vă povestesc despre motivele dânsei. După luni întregi de muncă la personaje și spectacole și cercetări în tot
Suntem cu toții actori în filmul acestor dictatori care se hrănesc din frica noastră. Restul e Cannes-Cannes... () [Corola-blog/BlogPost/338468_a_339797]