282 matches
-
o cafea în fugă pînă va veni cel trimis de Brîndușa să mă ia. Dom' Vlădeanu! Unde naiba umbli, domnule?! mă aud strigat dinspre recepție. Mă întorc și-l văd pe Don Șef apropiindu-se grăbit, roșu de oboseală, cu șuba larg desfăcută la piept. De-o oră vă caut. Și eu, și cîțiva muncitori. Am fost acasă la dumneavoastră, am sunat la doctoriță nimic! De la combinat m-au anunțat că vă găsim în restaurantul hotelului... Am fost sus, la barul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
săltîndu-și casca, plecînd în grabă. Marinescu se mai uită o dată în jur, se miră văzînd grinzile de beton, strînge din umeri ca la un lucru pe care nu-l înțelege și pleacă spre rezervoare. Don Șef vine în grabă, cu șuba descheiată la piept, roșu de oboseală: Ce facem, dom' Vlădeanu, cu ventilatorul acela, pe care l-au lăsat la ușa din mijloc?! Îl montăm la filamente, că le tot promitem ventilație de nu știu cînd. Dom'le, ce-ți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din sala de consiliu, propunerea dumneavoastră de-a vă fi adjunct cade? îl întreb eu. Mare pagubă! Cu sau fără numire de adjunct eu tot aceeași muncă fac... Don Șef vrea să mai spună ceva, dar se abține. Își strînge șuba la piept și pornește spre rezervoare, cu capul plecat, ascunzîndu-și urechile în gulerul șubei. Îl cred, știu că ar vrea să-i fiu adjunct; nu atît pentru că mi-ar aprecia calitățile tehnice și organizatorice, pe care le am ori nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu. Mare pagubă! Cu sau fără numire de adjunct eu tot aceeași muncă fac... Don Șef vrea să mai spună ceva, dar se abține. Își strînge șuba la piept și pornește spre rezervoare, cu capul plecat, ascunzîndu-și urechile în gulerul șubei. Îl cred, știu că ar vrea să-i fiu adjunct; nu atît pentru că mi-ar aprecia calitățile tehnice și organizatorice, pe care le am ori nu, ci pentru că noi doi ne înțelegem fără vorbe multe, și-apoi, m-aș ocupa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă trimite cu gîndul la nopțile de insomnie ale copilăriei, cînd auzeam cum viscolul urla pe sub streașină și scutura zdravăn ușa de la intrare, în fața căreia, cuibărit pe bucata de preș din lînă, dormea cîinele. Tata se ridica din pat, lua șuba între umeri, aprindea felinarul și ieșea să vadă vitele. Mă sculam și eu din pat, beam o cană de apă din căldarea pusă pe un scăunel sub icoane, ieșeam pe ceardac să fac pipi cîinele nici nu se mișca; dormea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am pus în mînă cărți, nu ciomagul de păzit vacile... Îi arunc o privire tăioasă lui Ion și ies trîntind cu furie în urma mea ușa apartamentului. Rămîn în fața liftului, cu degetul înfipt în butonul de apel. Ion și-a luat șuba de șantier între umeri, peste cămașă, a băgat picioarele în ghete și a ieșit în grabă, să mă ajungă. În lift, stăm amîndoi cu ochii plecați, cu teama în suflet că privirile noastre s-ar putea întîlni. Eu pufnesc din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în genunchii înfășurați în fulare groase. Era trecut de miezul nopții, iar dinspre lac se auzea din când în când cum cade zăpada dintre crengile sălciilor. - Am plecat cu trei căruțe încărcate cu mâncare, damigene de vin și de țuică, șube, chiar și niște stinghii pentru aprins focul, nu se știe niciodată unde ajungi, iar noi, aproape toată suflarea bărbătească a curții, în afară de Ioniță și Mașcatu, noi, zic, plus Savetina, ca să n-o uit la socoteală, chiar am plecat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
semn să-i tai unghiile lui tata. — Ai Închis găinile, tu, marilenă ? tresări tata. Du-te repede că se Întuniecă. Nu uita să pui niște fân la jite. Adina Dabija 202 — mă duc acum, spuse sora mea, punându-și o șubă pe ea și niște cizme de cauciuc. — o vezi, spuse tata după ce mari ieși. Nu stă de diminieața până seara. Așa ai fi fost și tu. — Așază-te la mine În brațe, l-am rugat eu. S-a ridicat cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
are multe asemănări cu strălucitul costum al majos spanioli, nu e cu mult anterioară sosirii maghiarilor în Europa și dacă nu cumva aceștia au împrumutat-o de la români când au cucerit teritoriul acestora. Nimic nu seamănă mai mult cu o șubă de husar decât vesta îmblănită (cojocel), din piele de oaie, cu brandenburguri brodate pe toate cusăturile, pe care o poartă încă țăranul român și pe care o purtau dacii, dacă ne luăm după basoreliefurile de pe Columna Traiană. Nu există locuri
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sexul frumos și ce distanță îl separă de epoca, nu prea îndepărtată, totuși, când cele mai elegante dintre "românce își puneau în părul împletit bucăți de material colorat; îmbrăcate cu un simplu gaz turcesc cu ochiuri transparente și cu o șubă ușoară, se ghemuiau pe călcâie la recepțiile oficiale 94!" Această toaletă elementară, rezervată astăzi frumuseților robuste din mahalale și sate, le inspiră vechilor boieri amintiri vii și chiar regrete. Capitolul 6 Justiție, judecători, tribunale, poliție Organizarea • Judecătorii sătești • Magistratura și
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de zile; cu 84 și chiar 120 în Moldova; căci zilele nu sunt calculate în funcție de timp, ci de sarcină (E. Regnault, paginile 307 și 309). 103 Era vorba de fabricarea de cojoace (cojoce în original, n. tr.), un soi de șube din piele de oaie, destinate oamenilor din popor și țăranilor. "La critique est aisée et l'art est difficile", Philippe Néricault Destouches, Le Glorieux [Gloriosul]; sub acest nume, Philippe Néricault (1680-1754), militar, actor și diplomat, publică o serie de piese
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
așa cum a păstrat-o acoperământul de mormânt de la Putna, făcut din mătase purpurie. Coroana înaltă lasă să atârne cele două pandelocuri imperiale, iar veșmintele sunt pline de pietre prețioase și de ornamente brodate. Pantofii, ale căror vârfuri se văd de sub șuba impunătoare, au și ei culoarea rezervată împăraților. Curțile domnești au menținut aplecarea spre luxul vestimentar menit să impresioneze. în mai puține rânduri, ce e drept (frecvență mai slabă ce își afla motivații în regimul femeilor impus de niște Aule ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de aur, precum purtaseră și înaintașele ei de pe tronul sârbesc. Doamna etalează o rochie roșie cu poalele plisate și cu semicercuri aurite pe piept, pe sub care are o ie cu mânecile cusute cu râuri. Peste rochie - un caftan de catifea (șubă din postav de Veneția? - Al. Alexianu) cu motive țesute cu aur323 și cu „douăzeci și șase de chiotori și toți atâția bumbi de aur, cu 52 de găitane de fir împărțite egal pe amândouă laturile hainei, o misadă scumpă de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
roșii cu fir de aur, turcești, cu chiotori de argint, prima nouă, căptușită cu blană de sobol și valorând 86 de florini, cea de-a doua, îmblănită cu jder, purtată și cu un preț mai mic - 50 de florini; șirul „șubelor” continuă: una dublă, galbenă, venețiană, cu blană de samur, costând 40 de florini, o alta roșie având chiotori de argint și căptușeală de vulpe și încă una de atlaz aurit țesut la Florența, și ea cu chiotori de argint și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stabilesc o ierarhie între hainele prințului în funcție de gradul de întrebuințare. Hainele noi - spun ei - sunt pentru ceremonii, pentru prilejuri solemne, pentru festivități, indicând participarea monarhului la viața societății; straiele purtate erau îmbrăcate în zilele obișnuite (să ne amintim că între șubele Doamnei Voica a lui Mihnea Vodă cel Rău se afla și una „purtată”, (folosită); în fine, veșmintele uzate se purtau „acasă”, definind și ele acel „privat” despre care vorbeau mai sus. Erau pline garderobele soțiilor Voievozilor noștri de haine „civile
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Al. Alexianu, op. cit., vol. I, pp. 79-80. 316. Ibidem, vol. I, p. 81 (Trimite la Nicolae Iorga, Portretele doamnelor române, București, 1973, fig. 3 și la Paul Lacroix, L’armée, Paris, 1887, p. 37, fig. 25). Cu pandelocuri bizantine și șube îmblănite sunt pictate Doamna Despina Milița - la Argeș - și fiica ei, Ruxandra - în biserica bolniței de la Cozia și la Argeș. 317. Al. Alexianu, op. cit., vol. I, p. 83. 318. Ibidem, vol. I, p. 210. 319. Ibidem, vol. I, pp. 209-210
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mamei sale, iarîn brațele Fecioarei Maria se află Iisus cel coborât de pe cruce, o dublă „Pietà” ce adună durerea mamei cerești cu aceea a Doamnei Despina, care cu sufletul zdrobit este îmbrăcată într-o sucnă neagră peste care are o șubă domnească de culoare închisă, voalul care acoperă pălăria are și el culorile doliului 143, străveziu. în icoana Sfinților Simion și Sava, văduva lui Neagoe Basarab - împreună cu fiicele ei, Stana și Ruxandra, cu straie domnești poartă din nou haine de doliu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doilea rând, și unui pictor și o vedem, alături de Radu Paisie, în fresca din biserica (cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel), bolniței de la Cozia (în naos, pe peretele despărțitor, în stânga, alături de Marco Voievod și de domnița Zamfira), arborând o șubă de ceremonie din stofă scumpă țesută cu aur și căptușită cu blană de samur 221. Dar Radu Paisie - cel ce va fi exilat de turci în Egipt și va muri acolo (lăsând-o pe Ruxandra văduvă pentru a doua oară
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Unde-i fiu rămas? - Au rămas napoi Tot văzând la oi...465, Sau: Iar acasă-ți merge, Maica v-o-ntreba, Voi spuneți așa: C-am rămas năpoi Tăt văzând la oi, Numărând la bani La vederea lunii Pă aripa șubii 466. Ori: Pre munții cei mari Sunt trei păcurari [...] De cumva veți mere Pe la târgurele, Cu oi de-ale mele, Și vi-ți d-întâlni O mamă bătrână, Cu cârpa de lână, Lacrimi lăcrămând, Păru-și despletind, Noroc blestemând, De
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cojoc: haină (165); frig (76); cald (57); căldură (56); blană (55); iarnă (48); gros (32); ac (23); lînă (20); oaie (14); cioban (12); iarna (12); călduros (10); geacă (9); palton (9); vestă (9); îmbrăcăminte (8); haină groasă (6); protecție (5); șubă (5); bunica (4); bunici (4); moale (4); negru (4); piele (4); bătrîn (3); greu (3); haine (3); veșmînt (3); zăpadă (3); babă (2); bătrînețe (2); călduț (2); daci (2); de piele (2); fular (2); ger (2); gras (2); greutăți (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
modă; model; nasture; necesar; nepăsare; nimic; noi; nou; noutate; obiect; ore; pantof; pateu; personalitate; plăcere; plînge; port; prestigiu; prieten; Pull & Bean; purtat; răceală; răutate; rece; rochiță; roșu; roz; sare; scame; scăpare; scurtă; scut; seară; shopping; slăbit; stofă; straie; șifonier; șosetă; șubă; textură; trecător; ținută; țol; umedă; umerar; uniformă; uz personal; verde; vestă; vestimentar; vîrstă; vreme; zdrențe (1); 795/200/79/121/0 harnic: muncitor (129); gospodar (57); furnică (39); om (38); leneș (34); muncă (26); albină (17); bun (17); vrednic (14
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
zi pentru fiecare secundă cît își mai permite să nu-și recunoască comandantul și a început să numere, sublocotenentul i-a spus Să trăiți! și i-a dat voie să intre în cazarmă cu tot cu oamenii lui. Erau îmbrăcați care cu șube rusești, care cu mantale nemțești îmblănite, cu epoleții rupți, iar vreo cîțiva aveau niște paltoane civile prăpădite și lucioase de jeg. Scipion însuși era travestit în-tr-o șubuliță rusească și își înfășurase pe piept, să-i țină de cald, drapelul regimentului
Anestezie locală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7353_a_8678]
-
ieșit de la școală. - Nu-i nimic, îmbracă-te bine și n-o să-ți fie frig! - Am lecții multe pentru mîine. - Le faci la prăvălie. Hai, vezi de toate. Grăbește-te! Nu te mai mocăi! Ascultător, Anton lăsa tocul, își punea șuba, își trăgea cizmele găurite și, cu gramatica sub braț, ieșea după taică-său în întunericul înghețat al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru domnea o temperatură polară. Doi țărănuși ucraineni, Andriușka și Gavriușka, pe post de comisionari, tropăiau și își
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
magazin; se da zahăr și eu stam în rînd și mă străduiam să nu ascult ce se vorbește în jur. Mă durea un piculeț un dinte și nu prea aveam dispoziție. Afară era foarte frig, fiindcă toți erau îmbrăcați în șube groase și cu toate astea înghețau de frig. Și eu eram îmbrăcat în șubă groasă, dar nu prea înghețam, însă îmi înghețau mîinile, fiindcă trebuia să le scot din buzunare și să-mi îndrept valiza pe care, ca să nu-mi
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
ascult ce se vorbește în jur. Mă durea un piculeț un dinte și nu prea aveam dispoziție. Afară era foarte frig, fiindcă toți erau îmbrăcați în șube groase și cu toate astea înghețau de frig. Și eu eram îmbrăcat în șubă groasă, dar nu prea înghețam, însă îmi înghețau mîinile, fiindcă trebuia să le scot din buzunare și să-mi îndrept valiza pe care, ca să nu-mi dispară, o țineam strîngînd-o cu picioarele. Pe neașteptate cineva mă lovește în spate. Mă
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]