361 matches
-
două volume, Zile de energie (1918) și Zile triste (1919). În romanul Antiquitas rediviva (1926), alegoria este ratată ca demonstrație („romanul credinței eroice”) prin excesul de informații istorice (chiar turistice, pe alocuri) și de scene involuntar parodice. Construcția este vicioasă, șubrezită în parte de tezism. Acest defect este însă echilibrat prin câteva stranii pagini poematice și prin amestecul dintre fantastic și realism. Antiquitas rediviva rămâne un bun exercițiu pregătitor al romanului următor. Pentru Suflet japonez (I-III, 1938-1939), B. s-a
BAGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285542_a_286871]
-
dă prin oase iarba încolțind;/precum mistreții bălților pe grind,/ simțim mișcând în sânge anotimpul./ Dă-n toamnă lumea, se zbârcește clipa,/curg pieile luminii pe pământ,/în părul rar al cerului, pe rând,/mătreața stelelor se înfiripă./ Încet se șubrezește schelăria./ Marele Cariu roade dedesubt/și cu făina unsă ne-ntrerupt/își ghiftuiește moartea brutăria/adulmecând veciilor reversul./ Ne micșorăm sau crește Universul?” Toate volumele, chiar cele în care „recursul” la forme canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992, premiate de Asociația
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
cicatricea de un cafeniu închis de pe coapsă zicându-i: „Ia uite, Roku!” Motiv de fală pentru unchiul său, semnul era o urmă de glonț căpătată în bătălia de la Suriagehara dintre Stăpân și clanul Ashina. În ultimii patru-cinci ani, unchiul se șubrezise mult și ajunsese să bea și să-și plângă de milă ori de câte ori venea pe la samurai. După ce-și vărsa amarul, pleca acasă trăgându-și piciorul rănit ca pe un câine șchiop. Lăsându-și oamenii în umră, samuraiul urcă singur dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aceeași căsuță poștală uitată de expeditori. Secundele trec... a fost doar un vis. Noi, amintirile (coloana a cincea) Amintirile vorbesc în șoaptă Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un decret. Spre stupoarea tuturor, împăratul l-a concediat pe tata. El a venit acasă profund rușinat. S-a închis în camera sa de lucru și a refuzat să primească vizite. În decurs de un an, sănătatea i s-a șubrezit de tot. N-a mai durat mult timp și a murit. Chiar și după moartea sa, notele de plată pentru doctor s-au strâns teanc. Mama a vândut toate bunurile familiei, dar tot nu ne-am putut achita datoriile. Ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă dor toate anotimpurile. Femeia din oglindă îmi pregătește apa purificării sinelui, mă scaldă. Apoi, mă înfășoară
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fost născut în 1949 cum ți-am spus. Și așa l-au „măcinat” în anii 1948, ’49, ’50 și ’51. După ce venea acasă, vorbea numai cu mama, nouă, copiilor nu ne spunea nimic. Vedeam cum starea de sănătate i se șubrezea mereu. Ca șef de cuib legionar, avea grijă și de tineretul legionar din sat în rândul căruia a avut un nepot de soră pe care îl alesese în frunte. În perioada de racolare, nepotul, vărul meu drept, a aderat la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mult caz de vechile lui legături de amiciție cu ministrul Athanasiu, nu va fi el atât de imprudent ! Deși aceleași motive pledează că aici ar putea afla amănunte inedite. Plăcerea de a vorbi a Profesorului crescând pe măsură ce sănătatea i se șubrezește, știe dinainte că orișice întrebare a sa va primi ca răspuns același lung discurs teoretic, menit să demonstreze necesitatea depărtării savantului de cabinet de fierberea politică ce, din apropiere, împroașcă de obicei cu stropi de noroi. Atunci ? Atunci, un versat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
revendicările ating un ton radical. Se vorbește răspicat despre demisia lui Ceaușescu și despre organizarea unor alegeri libere. Oamenii lui Ceaușescu știu cum să ducă această luptă, trag de timp cu abilitate, În timp ce piața e străbătută de zvonuri menite să șubrezească moralul protestatarilor. Se spune că va avea loc o contraofensivă a forțelor de Securitate, că rețelele de apă sînt otrăvite, că se pregătesc trenuri cu contramanifestanți În alte orașe din țară. Dintre toate aceste noi Încercări de intimidare, singura adevărată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și spunea: asta se cheamă joncțiune, deșteptule! În curând o să-ți explice cineva. Cătălin rămânea cu îndoiala că vreodată i-ar fi fost de folos ca cineva să-i dea vreo explicație. REPETENTUL DUPĂ UȘĂ Trecând de casa cu etaj șubrezită de explozia unei bombe, c-un semn de salut Relu dădu colțul luând-o pe strada Radovici. Daniel rămase doar cu Horia Victor să-și continue drumul destul de lung de la școală până acasă. Iarna nu prea vedeai mișcare dincolo de perdelele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puișorii au crescut, și-au luat zborul și se descurcau singuri în procurarea hranei. Odată cu venirea toamnei, proprietarul punea tot mai multe lemne pe foc, iar fumul devenea tot mai gros. De la un timp, sănătatea berzei a început să se șubrezească tot mai mult, ochii îi lăcrimau tot mai des, penele deveneau tot mai negre și mai puțin mătăsoase. Pasărea își pierdea bucuria de a trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a hotărât să-și părăsească cuibul
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mor. Sinucidere din orgoliu? Nu. Sunt lucruri pe care nu le pot accepta. Încolo, încep să înțeleg că modestia este inevitabilă, ca moartea. Adevărurile în care am crezut mi se par tot mai relative, tot mai precare. Timpul mi le șubrezește, mi le surpă și nu mai știu cât valorează... Problema e că nu prea văd ce pot face cu această umilință. Cea mai mare modestie ar fi să nu mai am nici o ambiție. Iar cea mai mare vanitate, să-mi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
reprezintă chiar un avantaj. Îi ajută să nu-și pună decât probleme practice. Cultura te face vulnerabil, îți ia din siguranță, te copleșește cu îndoieli. Extinsă dincolo de aria elitei intelectuale, ea ar produce, probabil, fisuri periculoase în eficiența americană, ar șubrezi naivitatea și forța Americii, dîndu-i ceva din specialitatea europenilor de a-și analiza, până la viciu, melancoliile. Un american incult se poate ocupa liniștit de afacerile sale, fără să se încurce în speculații inutile, care ți-au legătură nici cu bursa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ceva ce nici mie nu-mi era foarte clar. Rezultatul? Ruptura intervenită în destinul meu a accentuat, brusc și puternic, laturile negative ale firii mele. Acei ani, care mi-au creat multe complexe, m-au făcut mai stângaci, mai interiorizat, șubrezindu-mi șansele de comunicare la o vârstă când nu eram în stare să prevăd că așezam temeliile unei singurătăți de perspectivă. Prin forța împrejurărilor, păream frust într-un liceu cu atâția elevi de condiție bună, dintre care unii erau aduși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tânăr inginer agronom care se întorcea de pe câmp noaptea târziu. Iar după dispariția lor am ajuns, în foarte scurt timp, să văd iarba năpădind curtea copilăriei, pustiită, fără orătănii și animale, anexele și casa începând încet, dar sigur, să se șubrezească. Deși e adevărat că asemenea lucruri ni se întâmplă de obicei în jurul vârstei de treizeci de ani, ele marchează o cu totul altă criză decât cea la care ne gândim de obicei. Cert este că, deși lumea nu arată cu
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
băieții ăștia sânt niște zăpăciți. Trebuiau să-și dea singuri seama ce înseamnă un taxi lăsat în voia sorții. Ai avut un noroc extraordinar, draga mea, cu telefonul." Tuși artistic zgîlțîindu-și umerii. Florence îi aruncă o privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-ai găsit să te distrezi? E o armură! Cârnul se bosumflă. ― N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
putut doborî cu un singur pumn. ― Unde este...? am mai îndrăznit o dată, cu glasul ceva mai slab. Îmi venea să plâng de neputință. În fața pescarilor mă părăsea mereu curajul și oricât aș fi dorit să-i înfrunt, simțeam cum se șubrezeau resorturile voinței mele. Tăcerea lor mă strivea. Ca și cum mi-ar fi ghicit gândurile, unul dintre pescari luă în palmă o omidă care căzuse pe masa lui, o examină câteva clipe cu scârbă și apoi o strivi cu unghia de piciorul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nechibzuită - că iau făcut acte pe tot ce aveau agonisit - încât ea, mama adoptivă, a decăzut legal din dreptul de proprietară și a dat posibilitate ca înfiatul să fie proprietarul tuturor bunurilor. După un timp, pe zidul casei cu pereții șubreziți de inundația fatală a atârnat un anunț mare, cu litere vizibile de la distanță: DE VÂNZARE! și un preț: „70.000 EURO”, cu un număr de telefon la care să fie contactat de eventualii cumpărători, care de ani de zile încă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mașinii singurul deget de la mîna dreaptă cu care bat“. (Și François bătea tot cu un deget.) „Vorbesc serios, sînt Într-o stare proastă de multă vreme. Totul a venit de la gută: medicamentele care m-au vindecat de ea m-au șubrezit În alte privințe, am acumulat gripe și guturaiuri, am căpătat apoi o bronșită zdravănă cu recidivă, tratată cu sulfamide, care m-au epuizat. Morala: patru luni fără nici o altă muncă În afară de miile de treburi curente. La pasivul psihicului, cam asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
putut doborî cu un singur pumn. Unde este...? am mai îndrăznit o dată, cu glasul ceva mai slab. Îmi venea să plâng de neputință. În fața pescarilor mă părăsea mereu curajul și oricât aș fi dorit să-i înfrunt, simțeam cum se șubrezeau resorturile voinței mele. Tăcerea lor mă strivea. Ca și cum mi-ar fi ghicit gândurile, unul dintre pescari luă în palmă o omidă care căzuse pe masa lui, o examină câteva clipe cu scârbă și apoi o strivi cu unghia de piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
L-am lansat pe Jambirică în diplomație și credeam că o să facă trebă bună. Ți-am spus, preocuparea pentru etapa istorică trebuie s-o avem mereu. În Sudica aveam legături bune. De dinainte. Tomnea s-a dus tocmai când se șubreziseră legăturile. Te-ai prins? Noi l-am trimis, nu că-i ardea lui sufletul de dragul depărtării. În fine, asta-i altă poveste. Numai că acuma s-a cam scrântit treaba. De trei zile numai cu e-mailuri mă ține ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
desigur, caracterizează orice itinerariu spiritual. Reîntorcându-ne la parabola nietzscheană, s-ar putea spune că viața religioasă se juca între cămile și lei. Această imagine eroică a produs rezultate mărețe, însă uneori a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o cămilă. Așadar, această imagine i-a izolat pe cei mai puternici și mai volitivi - de obicei auto-recunoscuți carismatici - sub clopotul de sticlă al perfecțiunii și al venerației, care este doar o variantă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se plimbe metroul prin ele și să intri în ele pîn' la perciuni... După ce-am scăpat noi de acolo, a angajat niște gudulani maramureșeni, oameni râioși la muncă, care-n două mișcări au desfundat străduțele, au fleorțăit ogrăzile, au șubrezit fundațiile și i-au înconjurat vrăjitoarei gospodăria cu trei seturi de tranșee... Cataroiul deșirat nu mai rezistă. 57 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pe întortocheatul canal format din holuri și cămăruțe al etajului întîi, se strecura, nepierzîndu-ne o secundă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trimită argintul viu, prin capățînă de hârciog, despicată cu un ban de argint... - E-te a dracului!... - ...Apoi cum să descânte de îngropătură, cu pielea de la o broască, găsită între fălcile șarpelui... - Să te rupi în figuri! - ...Sau cum să șubrezească baierele inimii cu apă în care s-a oglindit luna. Ori cu pământ din călcătura piciorului stâng... De învățat au învățat-o o droaie. Dar nici o verișoară de-a lui Ducă-se pe pustii nu i-a știut sifona fermecătoarei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nevasta și băieții de prăvălie. Până a doua zi au scos afară gălețile pline. Se deșelaseră. Stere înjura în gura mare că prea umblau încet. Cu chiu, cu vai, a pus iar poloboacele în picioare. Vinului îi pasase. Vasele se șubreziseră. A trebuit să le pună papură nouă. A pritocit băutura. Făcuse floare și căpătase o acreală. Se strâmbau mușteriii. Rămăseseră și zidurile cu o mucezeală. A adus meșteri, a uns cărămida cu catran, să nu se întindă răceala la pereți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]