280 matches
-
primi răspunsul iar Frusina își dădu acordul. Se fixă și data când toți cei care fuseseră selectați la acest ansamblu de dansuri populare să se întâlnească joi seara, la“joia tineretului”, când tinerii se strângeau de obicei la câte o șuetă, dans. S-au urcat pe scenă și au fost puși pe două rânduri; fetele pe un rând și în fața lor, băieții. S-au ales perechile după înălțime. Frusina fiind o fată înaltă, partener i-a fost ales unul pe măsură
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu o față ovală, ochi vioi, negri, cu zâmbetul pe buze tot timpul, un tip foarte șugubăț. Avea câte o vorbă de duh pentru fiecare prieten când se întâlneau, la mat, la o halbă de bere și la câte o șuetă. Nu era bețiv dar avea prieteni din timpul armatei, a războiului, leat cu el și își făcuseră un obicei de a se întâlni împreună cam la două săptămâni. Toți se lăudau cu realizările odraslelor apoi își depănau amintiri din armată
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Acesta se simțea bine, chiar încurajat; îl făcea să aibă încredere în el, să se gândească mai mult la ea . Munca de la primărie și faptul că mergea joia la repetiții, că se întâlnea cu colegii ei mai vechi la o șuetă, o făceau să uite momentan durerile sufletești prin care trecuse anii trecuți. Chiar râdea la glumele făcute de câte unul mai șugubăț care avea talent în a spune bancuri. Petre nu o slăbea din ochi și din planurile sale. Voia
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
e dor de ei? <victor40>: desigur. Dar mi-e dor mai ales de țară <sila>: cum așa? <victor40>: greu de spus. Nu de ceva anume <victor40>: nu de oameni, nici de peisaj. Nici de ceva anume <victor40>: ci de totul. Șuetele la o bere, apusul de soare la obeliscul din costinești. <victor40>: lătratul ciinilor pe ulița <victor40>: cintecul guguștiucului... <victor40>: cărțile funzarite prin anticariate <victor40>: mirosul de mici pe grătare... <victor40>: forfota de pe Rep <sila>: cred că înțeleg. Adică, așa cred
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
plecat cu brațele sus. Salutând publicul ca un boxer. Plîngîndu-se în gura mare că se desparte de niște călători atât de înzestrați. - De victimele lui dragi, preciză, din senin, poetul Paul Vinicius, care, după ce asistase surprinzător de tăcut la întreaga șuetă, intervenise tocmai cu această minusculă remarcă, pe care, ca de obicei, nimeni nu știu cum s-o ia, dar care nu împiedică pe nici unul dintre ceilalți șapte să-și întoarcă privirile nedumirite către el. - Poftim? se opri derutat povestitorul. - De victimele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și fiecare oscior în tramvaiele care-i purtaseră până aici. După ce jucară împreună comedia testării cunoștiințelor Sinistratului, neentuziaste și încîlcite, primiră tustrei, pe rotulele genunchilor, ceșcuțe cu cafea, farfurioare cu dulceață, pahare cu limonadă, lepădară atitudinile apretate și încinseră o șuetă. - Ceea l-a alarmat dimineața pe tovarășul director, îndeajuns pentru a alerga, gâfâind, pe scări, până la cabinetul meu, sorbi elegant din ceșcuță, ținîndu-și degetul mic ridicat și încovoiat, 375 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucurase!), până la draga lui Otilia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai știu s-alerg? La cămin avem un teren pe zgură, unde mereu jucăm fotbal, de aceea n-am uitat acest joc îndrăgit de toți băieții. Pleacă acasă să se spele și nu după mult timp se întâlnesc la o șuetă. Marinică, un amic de seama lui, plin de planuri ca întotdeauna îi propune: Când ies fetele la plimbare, eu mă iau de Flora, tu te legi de una Malvina, prietena ei, este nouă în mahala, are vreo 17 ani, poate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și militare, interogatoriile judiciare, expunerile științifice. Tarde face o excepție pentru flirturi, conversațiile mondene, pentru că transparența scopurilor lor a seduce, a flata, și toate celelalte nu elimină nici jocul, nici plăcerea, din contra. După el, faptul de a sta la șuetă îți fixează atenția și îți ascute spiritul. Nici un alt raport social nu ar putea produce o mai profundă întrepătrundere între două persoane, și nici nu ar genera mai multă influență asupra gîndurilor lor. "Reunindu-i, scrie el, conversația îi determină
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
captarea tuturor mesajelor primite și schimbate prin intermediul acestui instrument. Progresul se constituie atît într-un omagiu adus conversației, cît și într-un mijloc de a o reteza de la rădăcină, insinuînd bănuiala în inima celor mai elementare și mai intime dinte șuete. III În continuare, va trebui să vă imaginați o a doua fază, în cursul căreia asistăm la declinul conversației și la nașterea unui alt mijloc de comunicare, ce o va înlocui. Deja schimbul primitiv de cuvinte s-a transformat de-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sclaviei noastre sub puterile întunericului. În fața capiștei idolești, teologul se îndârjește (Fapte 17, 16), nu tace. Discuțiile în Areopag nu-l inhibă, dar nici nu se prelungesc la infinit. Ele sunt oportunitatea unui dialog onest, nu un răgaz pentru o șuetă. Sedusă de postura oficial recunoscută de „regină a științelor”, în Occident teologia medievală a renunțat să mai fie cu adevărat profetică și autocritică, preferând construcția de sisteme metafizice în locul hermeneuticii Scripturii, sau refugiul în sentimentalismul pietist în absența unei deconstrucții
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
trebuie să bată la ușă pentru a intra; • comunicarea este foarte vie, chiar dacă există o dimensiune formală a comunicării, de cele mai multe ori ea este absorbită de comunicarea directă, față-n față sau la telefon; e-mail-ul este folosit în scopul micilor "șuete". Specialiștii remarcă faptul că această mare cantitate a comunicării duce la creșterea ritmului de schimb a informației (conducând, pare-se, și la stimularea creativității); • angajații folosesc timpul de lucru pentru a se socializa și nu sunt penalizați pentru acest lucru
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
posibile (și dorite, la prima vedere și la primul impuls). Acest tip de cultură organizațională se mai caracterizează și prin alte elemente, precum: • spațiul este organizat astfel încât să ajute angajații să-și facă treaba eficient; • spațiile nu sunt organizate pentru "șuete"; vizitatorii neinvitați tind să fie goniți dacă cineva este ocupat; • rămâne foarte puțin spațiu nefolosit. Pereții birourilor sunt decorați cu premii, diplome și trofee; • de obicei, comunicarea este scurtă, directă și focalizată pe probleme de muncă. Conflictele se rezolvă prin
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de dimineață înapoi, citită pesemne aseară, după ce ne-am despărțit. A căzut atât de bine pe esența lucrului, încît îmi propune să-l iconologizez pe Panofsky însuși, deci să-i găsesc habitus-ul prin care participă la secolul 20. La șueta vesperală îmi spune că a modificat începutul vorbirii despre "O poetă: limba romînă", care ar fi urmat să apară în deschiderea unei prezentări critice a 35 de poeți. Îl rugasem, cu o seară înainte, să-mi citească începutul și lucrul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un scop moralizator. Dar am impresia că, dacă nu dorim să limpezim cât de cât dilema acestui număr, pentru a obține după aceea o altă viziune asupra lucrurilor, adică una mai profitabilă mișcării noastre înainte, discuția riscă să rămână o șuetă de salon, nicidecum o „încercare de căutare împreună a adevărului”. iunie, 2000 Conflictul biografiilor... Conflictul dintre generațiile literare în Basarabia, despre care s-a scris și în presa de la București, uneori în mod exagerat și deformat, cu parti-pris-uri transparente, în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
meu de breaslă, Mihai Anisie, bucurându-ne de vremea frumoasă, de aerul curat, și discutam ca de fiecare dată, despre cele ce se mai întâmplă în țară și în lume, despre familie și multe altele. Nu lipsesc din obișnuitele noastre șuete nici problemele învățământului și educației, care, în tranziția originală și nesfârșită din țara noastră, trec prin prefaceri dramatice. Reforma învățământului în tranziția românească - spune amicul meu - s-a făcut și se mai face după inspirația fiecărui demnitar care se perindă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
rol important în negocierea relației interpersonale, iar strategiile politeții negative sau pozitive se plasează în special la nivel lexical. Comunicarea fatică are un rol important în cultura română. Socializarea, întreținerea canalelor de comunicare deschise se realizează prin flecăreală, bârfă, gargară, șuetă. În spațiile publice necunoscuții intră ușor în vorbă (la coadă, la policlinică, în stația de autobuz, în tren) abordând superficial teme impuse de situația de comunicare (sănătate, orarul autobuzelor) sau generale, legate de vreme, politică, familie; temele sunt, de obicei
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
comisă în zona tarabelor de fructe m-a costat un extraterestru foarte prețios. * Eram în perioada numărului trei și toate meniurile aveau ca numitor comun întărirea organismului... Simt că ne cunoaștem deja foarte bine, suntem ca niște prietene la o șuetă, pot să vă fac și câteva confidențe mai intime. V-am povestit deja că îi plăcea să mă iubească pe muzică nigger. Ca să înțelegeți mai bine relația noastră, vă mai spun că funcționa ca un automat de plăceri: tu bagi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în teatrul din Bacău, repetam și făceam naveta la Iași. Într-o zi, sînt invitat la masă, între repetiții, de un cunoscut profesor al urbei, mare iubitor de teatru. Firește c-am acceptat invitația, omul fiind un agreabil partener de șuete. Din vorbă-n vorbă, convivul pune punctul pe i: el are un băiat, îl știam, care este actor la teatrul local (precizez, un actor bun!). Și care are familia... la Galați. Dacă nu se mută alături de soție și copil, căsnicia
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
rog, chiar și cu cîteva actrițe tinere și cu lipici teribil la invitați, treaba mergea strună. Am participat la trei colocvii de regie. Nu le voi putea uita! Erau spectacole valoroase, aduse din toată țara; diminețile erau discuții interesante; nopțile șuete, șprițuri, flirturi cu gazdele plăcute, cu nuri & nemăritate... Mă rog! Vreau să povestesc aici o singură dimineață de festival, cred că de prin '75. Se vorbea despre problemele tînărului regizor. Dan Micu, Dumnezeu să-l ierte, spunea că se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
grătar și la un butoiaș de bere. Avea 36 de ani și o prietenă simpatică, care plecase în Germania; și el era în așteptarea vizei lui de plecare definitivă (unul dintre părinți era german); își pierdea, pînă atunci, vremea, la șuete agreabile. Pînă într-o seară nenorocită cînd, nimeni nu poate ști cum, s-a petrecut dezastrul: Victor s-a dus la gară, a urmărit liniile să vadă pe care circulă trenuri, a pus capul pe calea ferată, a întors capul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Capitalei, "Cina". La prima întîlnire, l-am cunoscut pe marele artist Mircea Ciobanu, care era și el în aceeași situație. Nu știu motivul. Nici nu m-a interesat. Atîta rețin, că întîlnirile cu managerul mitangiu deveniseră plăcute, fiind precedate de șuetele noastre. Mircea era conștient de valoarea sa și, observînd că are un nivel de trai superior mie, mă invita să comand ce doresc, fără să-mi număr banii el plătea. Cînd rămîneam în pană, fugea pînă la atelier și vindea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de o jumătate de oră, însuși regele revistei interbelice, Constantin Tănase! De-atunci, am avut ocazia, de multe ori, să trec prin scene goale, noaptea. Am și dormit, de zeci de ori, în cabinele teatrelor. Am stat și la varii șuete, ori petreceri, prin aceste... inadecvate locații (cum se spune, de la o vreme). Într-o dimineață, la repetiția dintr-un teatru de nord, am descoperit chiar pe scenă, într-un pat pe rotile, un scenograf cam boem, care adormise acolo, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pe fiul său, Gicu, dus dintre noi... înaintea tatălui său. A fost primul de la care am învățat că băutul e o artă și cere răbdare & rezistență. Sper că am prins ceva... Mai ales că, pe la 22 de ani, am continuat șuetele bahice în casa unui foarte bun actor de teatru și film, Lazăr Vrabie. Prin Vrabie am "cunoscut-o" pe marea doamnă a scenei, Lucia Sturdza-Bulandra, căreia a avut șansa să-i fie adjunct, la Teatrul Municipal. Mulți l-au acuzat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
bolduri, în toate colțurile cabinelor! Nu vor mai mișuna, nopțile, speriindu-mi somnul!"... Și a plecat, demn, fumînd și fredonînd o arie din Aida. În același oraș, într-o seară, un actor în vîrstă m-a invitat acasă, la o șuetă și un coniac. Accept mereu asemenea invitații, cînd sînt în deplasare. După ce am băut două păhărele, gazda îmi povesti un episod bizar: cică într-o seară era în sufragerie și a simțit ațintiți asupra sa doi ochi diabolici; a-ntors capul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
curând mi s-a Întâmplat un lucru pe care vreau să vi-l Împărtășesc și vouă: luna trecută, sora mea cea mică a venit câteva zile În București cu niște treburi personale. Într- una din seri, pe când stăteam la o șueta, Îmi spune dintr-o dată că are poftă de pizza, deși mâncasem mai devreme, pe la orele 19,00. Era destul de târziu; aproape de orele 23.00 ca să mă mai apuc eu să fac o pizza, plus că nu aveam toate ingredientele În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]