344 matches
-
cam de două / sute cincizeci de ori mai nouă / și clară ca un glob de rouă, / cu franjuri, panglici, curbilinii / de octopuși sau de actinii / ce-și unduie și-nvoaltă clinii, / necontenind să se bifurce / asemeni limbilor bisulce / de viperă cu șuier dulce, - / coada căluților de mare, / de-atâtea zeci de ori mai mare, / e o dantelă, fiecare, / cu ochiuri multe, ca ajurul / care-și urzește împrejurul / nucleelor textile șnurul / și se învolbură în ritmul / impus de, numai, logaritmul / spiralei, - care-i
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
alunecă pe râu, și el atinge cu degetele gardurile livezilor, trece neauzit prin fața caselor cu obloanele trase, prin ogrăzile întunecate, plutește printre staulele părăsite și grajdurile pustii. Iarba pe care calcă și frunzele pe care le atinge se înfioară la șuierul mantiei lui negre, și doar în apropierea zorilor e înghițit de adâncurile codrului, alunecă prin hățișuri în beznă, plutește în tăcere printre văi, peșteri și crăpături, întorcân-du-se la castelul lui plin de lucruri îngrozitoare, aflat undeva prin munții cei înalți
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Macbeth special (de la Teatrul Centaurului, din Marsilia, animat de Camille și Manolo). De aici nu reții nici o față, reții, în schimb, "actori hibrizi", siluete de actori nedespărțite de cai ("calul și omul fuzionează, într-un personaj dublu", spun autorii), reții șuierul vîntului zgîlțîind cortul, reții nisipul care te atinge și pe tine cînd caii galopează în mijlocul publicului, reții plastica violentă și tensiunea viscerală, netrucată, reții vocea melodioasă a lui Lady Macbeth și alunecarea feminină a calului ei... În arena altui cort
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
care vorbesc tot românește. În seara zilei de 21 Decembrie, s-a tras prima oară și au căzut primii. E cumplită revelația faptului în sine; fiindcă ți-e tare greu să crezi că te-ai aruncat instinctiv la pămînt, în șuierul gloanțelor, iar, cînd te-ai ridicat de jos, ți se lipiseră blugii de pielea picioarelor, fiindcă erau plini de sînge. Cît de incredibilă a fost lovitura bastoanelor și a paturilor de pușcă asupra trupului! Cîtă simțire ai mai fi putut
Ce spunea Ungureanu la Revoluţie. Citeşte un reportaj scris chiar de actualul premier () [Corola-journal/Journalistic/45734_a_47059]
-
s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele și mă duc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele și mă duc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele și mă duc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
e obosită, de jumătate de oră se învârte prin cameră cu tine-n brațe, urmând pașii unui ritual secret de adus somnul, șoptind ceva ce odată a fost un cântecel de leagăn, dar care acum s-a transformat într-un șuier fără sens, dormi, puiule, pe mama o dor brațele, umerii i se desprind și-o trag în jos, degetele i-au amorțit și picioarele n-o mai ascultă, pleoapele i se-nchid, mama te ține în brațe cu ultimele puteri
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Mă gândeam că ar cam trebui să intru în casă, dar toată vânzoleala din jur mă ținea ca fermecat! Fumul ce ieșea pe coș era ras de pe gura hornului și amestecat cu pulbere de omăt într-un iureș nemaipomenit. Acel șuier printre crengile copacilor mi se părea o muzică venită de dincolo de lume... Și toate acestea nu s-au mai oprit nici până în seară, nici a doua zi, nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
clipe pe atacatori, ba chiar reuși să-l rănească pe unul cu o teribilă lovitură care Îi străpunse banduliera de piele a sabiei și umărul. Apoi adversarii Își reveniră din surpriză, se repeziră din nou, și aerul se umplu de șuierul și scânteile scoase de lame. Până și actorii ieșiseră buluc pe scenă să privească Înfruntarea. Ce s-a Întâmplat atunci aparține deja Istoriei. Martorii povestesc că la catul de sus unde se aflau, incognito firește, regele, principele de Wales, Buckingham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și fanfaronul, cu toată lăcomia și fanfaronada lui, avea dreptul să-l primească? Să-l umilească pe frate-su purtându-i hainele? Înfoindu-se ca un păun în hainele lui? Cred că noaptea e de vină, își spuse tulburat de șuierul vântului care se izbea în acoperiș, tânguitor și gâfâit, ca un semnal îndepărtat de locomotivă care spintecă tăcerea unei câmpii. Numai noaptea asta fierbinte, care ne face să ne pierdem mințile! Irina, cu misterele ei, și pe urmă Cerboaica gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
viața cea adevărată. Anna Karenina l-a îmbătat pe Tolstoi În pădurile de la Sibiel, pe culmile dealurilor, într-o dimineață, murmuram zglobiu "fluturaș nu mai ai aripioare, domnul conte ți le-a retezat...". O dată, de două, de nouă. Am auzit șuierul unui tren din 1895-1900, am văzut aburul ce despica, doar el, o pădure deasă, deasă, deasă. Și am privit. Într-un compartiment de clasa întîi, în clinchetul a două pahare de șampanie, se naște o poveste de iubire. O frumoasă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
Gogol, în două personaje etalon: Hlestakov și Cicikov. Superficialitatea trivială, vicioasă a celui dintîi e probată chiar onomastic: "Însuși numele de familie Hlestakov este genial inventat, deoarece, pentru urechea rusă, el creează senzația de ușurință, de inconsistență, de flecăreală, de șuier al unui baston subțire, de plesnitură pe masă a cărților de joc, de lăudăroșenie a unei haimanale și de bravură a unui cuceritor de inimi (cu excepția capacității de a duce la un bun sfîrșit și această și oricare altă întreprindere
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
flăcări și voi devora bărbați ca pe aer. — O să i se închidă curînd fălcile, spuse Ozenfat. Uite, știu că nu mă placi, dar îți mai dau cinci secunde, cinci secunde neoficiale, începînd de acum. Peste o clipă se auzi un șuier slab, iar avalanșa de abur care-i ieși din gură fu atît de puternică încît Lanark își smuci capul în spate țipînd. — Nu ești aici, nu-i așa? întrebă ea. — Ba da, sînt aici. Dar o să te omor. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcut țăndări, lemnul cercevelelor a putrezit și frumoasele, tandrele, ciudatele, voluptuoasele, atrocele, spectralele triburi de ipsos ale gorgonelor și atlașilor ce sprijineau balconașele de fier forjat, femei estropiate, bărbați mutilați, spoiți otova cu aceeași tencuială roză, s-au fărîmițaț în șuierul fulgerător al alternanței zi-noapte-zi-noapte. Pereții exteriori ai vilișoarelor și caselor masive, clădite de cine știe ce arhitecți paranoici la-nceputul secolului, au rămas subțiri ca hîr-tia, făinoși și acoperiți de ochii ficși ai lunetelor în afară, de tapete întunecate, cu floricele vernil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
buretoase, negre ca zmoala, și balustrada de altădată dispăruse. Urcă, rupând mai toate treptele-n urma lui. Se opri pe mica platformă din capăt, în fața cadrului fostei uși, acum zidite. Cărămizile ei, mai palide ca restul zidului, se fărâmițau în șuierul timpului. Rămase acolo, nemișcat, privind zidul orb, până ce tot sângele serii se resorbi în adânca, indiferenta, definitiva noapte. Deși nu-i promisese nimeni că după moarte avea să renască din apă și Duh Sfânt și că o să fie ca îngerii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lună doar pieptenul de fier din mâna lui nea Gică frizerul, să depășească atelierul școlar și să traverseze în dreptul unei curți invadate de bălării, să deschidă ușa de fier forjat și să se oprească-n fața casei în ruine, ascultând șuierul înspăimîntător al timpului abraziv, al timpului ce înghite iubirea și ura, așteptând să apară deasupra, pe tot cerul, uriașa Soile-nstelată, să-și întindă iar mâinile spre sânii și pântecul și șoldurile ei pline de stele; eu, ca să cobor două etaje
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi modelat mintea tânărului nostru prieten. - Am citit undeva că vechii greci aveau o legendă despre o sculptură atât de frumoasă încît zeii au hotărât să-i dea viață. Mă simt de parcă aș trăi într-un asemenea basm. Cu un șuier scurt, Xtyn și cei doi quinți aproape că se materializară lângă cei trei. Din poziția în care se opriră, era evident că încearcă să-l apere pe împărat de orice atac din partea Oksanei. Xtyn uită însă imediat de presupusul pericol
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rapidă, se aruncă asupra lui Gomer. Bagaudul își biciui calul, în încercarea de a scăpa; se aplecă pe grumazul animalului, ferindu-se astfel de sabia pe care Balamber i-o aruncase în spate și care îi trecu pe deasupra cu un șuier; nu reuși, totuși, să se salveze, fiindcă hunul îl ajunse în câteva clipe, îl prinse de păr și, trăgându-l către sine, îl smulse din șaua calului. Totul se petrecuse atât de iute, încât Audbert nu reușise să înțeleagă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strânseră rândurile, formând o falangă țepoasă, înțesată de sulițe lungi, din mijlocul căreia se ridică un nor de săgeți, pentru a cădea apoi asupra războinicilor hiung-nu ca o grindină aducătoare de moarte. Imediat după aceea, sutele de săgeți hune, cu șuierul caracteristic și sinistru, recunoscut de toți dușmanii, se abăteau asupra oamenilor lui Sangiban, dar prost coordonate și fără prea mare precizie, întrucât înaintarea printre atâtea obstacole făcea practic imposibilă o reală eficiență a tirului. Unitatea lui Balamber avea cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moarte clinică. Totuși, auzeam niște voci ghidușe, parcă aduse pe aripile vântului din depărtări măiestre. Asemănătoare cu vocile unor copii care încurajau echipa, la antrenamentul unui meci de baseball. Da, chiar semănau. Se auzeau în surdină și erau întrerupte de șuierul vântului. Pe atunci, una din fetele mele era gravidă în patru luni și de-abia aflasem vestea. Se pare că sora mai mare a soției mele a venit la spital și mi-a spus: «Dacă nu o să vezi fața primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
El, gândea Andreea În sinea ei apoi Întrebase: Oare va veni? Dacă te-a văzut destul de bine de la o asemenea distanță...va veni sigur. Sunt frumoasă, mamă? Nu...ești foarte frumoasă. M-ai Întrecut și pe mine...râd amândouă. Un șuier lung de locomotivă și trenul se pune din nou În mișcare. În scurt timp trec pe podul de fier, de la Cernavodă, iar de la Înălțimea ferestrei, Andreea adulmecă parcă mirosul de apă ce curge pe sub pod. Pe mal câțiva copii cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cerșește înțelegerea altcuiva. E un surâs care iartă totul. Este împăcarea, pacea, îndepărtarea de lumea materială. E o înălțime pe care nu trebuie să o urci pentru a o atinge. E atunci când aluatul pasiunii e gata să se coacă, atunci când șuierul ascuțit al vântului de munte face loc unui geamăt stins, iar pâraiele învolburate se strâng, alcătuind un lac liniștit. Într-o seară, ne plimbăm după ce am luat cina la un restaurant. Deodată se aude gălăgie. La câteva străzi mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Da.” „Așa știe și Dumnezeu de fiecare dintre noi, oriunde ne-am afla, dar musai să știm și noi de el. Lumina! Lumina farurilor, deci aruncând În peretele de lângă pat umbra dudului crescut jumătate În curte, jumătate În stradă. Iarna, șuierul vântului printre crengile uscate, iar vara, sângele lui murdărind trotuarul și boturile lor Însetate de joacă... Tatăl mormăie În șoaptă: „Stau doar o zi. Mâine mă-ntorc, sau poimâine.” „Să ai grijă de tine să nu te puște”, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sirenele cu vocea lor pătrunzătoare, cât vezi cu ochii, de la Monument până departe jos În Piața Libertății, mulțimea omenească stă descoperită; e clipa când, locomotivele, motoarele, mașinile se opresc pe tot cuprinsul țării, laolaltă cu oamenii, când navele românești Înalță șuierul lor pe depărtările oceanelor. În dimineața cenușie, mama ta spală rufe și ascultă radioul. Tu ești la un vecin și privești funeraliile la televizor. Tatăl tău se află acolo, pierdut În mulțime. La mitingul de doliu, vorbește unul, Ceaușescu Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]