578 matches
-
tăi mă strâng brusc în mine cumpănă de umbre se vede spre fântână pași repezi duc ulița în urechile noastre încă nu-i noapte ceva se rostogolește-n țărâna casei ... într-un târziu lipit de pământ, trenul mă duce un șuierat prelung prin vale obosește trosenește un vreasc, de sus cad stele se aude depărtarea cum coboară, dispre cer în noapte, toamna By Viorel Muha 23.11.2012 Referință Bibliografică: Noiembrie / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 694, Anul
NOIEMBRIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351344_a_352673]
-
auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil[vi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
mea. El uitase ce povestise într-o noapte de iarnă cu lună plină. De atunci, m-a frământat soarta Lupului Sur... Învățasem la istorie despre daci, despre steagul lor cu cap de lup și trup de șarpe, care scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Derutată, l-am întrebat pe bunicu: - Dacă iubești și vindeci animalele, cum ai putut să vânezi Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o
LUPUL SUR (PARTEA A-II-A) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351559_a_352888]
-
închid mai bine ușa la intrare și să ... vaai!...ce m-am speriat! Era fața mea în oglinda din hol ... dar, parcă eram mai negru la păr ... Așa!...Deci, un tip apare în fața ... unde ești tipule?... - Bună ... seara! - aud un șuierat printre dinți în spatele meu. Trec două secunde cât doi ani. Mă reculeg și reiau. În spatele meu apare un tip îmbrăcat în negru, cu ochelari șmecheri, fumurii. Așa îl văd eu în capul și spatele meu. În mână are. Nu pot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
închid mai bine ușa la intrare și să ... vaai!...ce m-am speriat! Era fața mea în oglinda din hol ... dar, parcă eram mai negru la păr ... Așa!...Deci, un tip apare în fața ... unde ești tipule?...- Bună ... seara! - aud un șuierat printre dinți în spatele meu.Trec două secunde cât doi ani. Mă reculeg și reiau.În spatele meu apare un tip îmbrăcat în negru, cu ochelari șmecheri, fumurii. Așa îl văd eu în capul și spatele meu. În mână are. Nu pot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
care, e drept, circulau mult mai puține mașini decât azi. În Fetești, orașul de pe brațul Borcea al Dunării, în februarie 1980 soțul meu era numit Șeful Depoului CFR . În gara orașului era o mare forfotă. Zi și noapte se încrucișau șuieratul sirenelor de locomotivă cu cadența roților de tren care treceau în fiecare minut. Numeroase garnituri cu vagoane încărcate aduceau dinspre Marea Neagră sau duceau spre Portul Constanța mărfuri felurite. Era o activitate pe care abia poți să ți-o imaginezi în
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
vagonului pe șine. Dacă deraiază, nici o pagubă. Vor veni alte și alte vagoane din urmă. Iar noi? Singuri pe șine, cu singurul drum blocat de o barieră roșie, care nu se mai ridică. Auzim tot mai rar și mai estompat, șuieratul trenurilor pe care le-am pierdut iremediabil. Prin gările acestea nu ne vom mai întoarce. Și nici trenurile nu sunt dus-întors. Gară - pustie. Doar în Triaj mai respiră greoi, câte o locomotivă dezafectata, mâncata de rugina. Din ea crescă puieți
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355247_a_356576]
-
2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TRENUL stau pe un peron de gară,de țară așteptând un tren a câta oară al cui, al cui vrei tu plouă , privesc pe geamul vieții un câine trece mohorât,nehotărât un șuierat și a trecut,cine... trenul,viața nu am văzut eu am rămas pe un peron aștept un tren Referință Bibliografică: TRENUL / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TRENUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370000_a_371329]
-
nepoții oglindiți în ochii bunicilor. Poate că de Crăciun bradul este un omolog al arborelui genealogic crescut din aceleași rădăcini. un blues nostalgic la margine de canal - vântul prin trestii Dan Norea Vîntul, cînd nu este devastator, își poate potrivi șuieratul pe măsura dispozițiilor sufletești ale observatorului. Singurătatea locului și aplecarea trestiilor spre modularea fericită a sunetului poate însufleți atunci cele mai Referință Bibliografică: Corneliu Traian Atanasiu,comentarii / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
sânge, simțea vibrația cântecului mugurilor nerăbdători. -- Cât de idiot trebuie să fii, să te întorci într-un loc în care nu ai libertate, în care ești sclavul dorințelor celor cărora nu le pasă dacă trăiești sau mori, strigă angarul peste șuieratul schijelor care zburau în jurul lor? A-Ma era totul! Cercetașul nu putea explica de ce. Ar fi vrut, însă, să îi poată explică angarului de ce A-Ma era totul, ca un ultim favor pentru serviciile aduse lui până în acel moment și
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
PE SEMILUNĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1193 din 07 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului eram la reverul tăcerii mergeam cu ploile spre stepă voiam să par altceva decât un spin poate o lebădă înfășurată în liane auzeai șuieratul luminii restul se adâncea odată cu ecoul mă țineam de sfori erai păpușarul din dreptul cascadelor îmi pusesem pălăria pe ochi nu eram șic aveam privirea captivă în rubinul pe care-l treceai dintr-o mână în alta de ce mă privești
MĂ PRIVEȘTI CÂND DORM PE SEMILUNĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354110_a_355439]
-
și găsind poziția optimă, redescoperea vibrația, o localiza, o auzea clar, perpendicular între cele două ziduri. Transla corpul și capul pe direcția aceluia zgomot, vibrația scădea gradual în intensitate cu cât apropia urechea de zidul din stânga și dispărea înlocuită de șuieratul discret provocat de microcurenții dintre pavilionul urechii și perete, de trepidațiile cladirii, de vuietul instalațiilor și ventilatoarelor.... Punctul în care percepea unda acustică inconfundabilă, apreciase și constatase, era situat la jumătatea dintre pereți și exact la înălțimea urechilor, așa cum s-
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
vii, antrenante, întărindu-le sau scoțând în evidență caracteristicile cu care autorul vrea să le prezinte. De remarcat sunt descrierile amănunțite ale locurilor unde se petrec acțiunile, făcându-te pe tine, cititorul, să le vizualizezi, să te transpui acolo, auzind șuieratul sulițelor sau spadelor și simțind căldura focului sau mirosul bucatelor îmbelșugate care nu lipsesc de la ospețele întinse. Categoric Cămașa purpurie este un roman ce poate fii citit cu aceeași ușurință și plăcere atât de copii cât și de adulți, și
ELENA CESAR VON SACHSE ŞI „CĂMAŞA PURPURIE” A TALENTULUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357348_a_358677]
-
aici? întrebă centurionul. -Trupele vor merge în fortăreața Antonia, Luculus, n-ai auzit? Sunați retragerea. Înainte marș! spuse el arătând direcția de mers cu sabia în mână. Ponțiu Pilat făcu un pas înainte. Prin aer se auzi dintr-o dată un șuierat lin. O săgeată cu vârful în flăcări căzu la picioarele lui Luculus Brassus undeva la dreapta procuratorului, la câțiva pași. Brasus ridică săgeata de jos iar Ponțiu Pilat se apropie de el. -E o săgeată venită dinspre oamenii lui Ahav
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
lirică nu se desfășura însă, ca în nenumărate alte cazuri din poezia românească de azi în zona invocației divine ci în aceea a frământărilor interioare: „precum odinioară/ stâlpnicii, aștepți singurătatea în/ casa înălțată pe trunchiul de mesteacăn/ alb și-nvăluit în șuieratul păsării cu/ pene roșii,/ cauți lumina/ dincolo de viață...” Nu avem de-a face deci cu un misticism mai mult sau mai puțin circumstanțial ci cu o experiență gnoseologică determinată de conectarea simbolurilor bimilenare ale creștinismului la existența omului modern, agresat
CULTUL ŞI CULTURA ICOANEI de TITUS VÎJEU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357700_a_359029]
-
imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se , mă izbesc de pereți umezi, lipicioși, un infern de sunete și șuierături amplificându-și ecoul, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asurzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă, flască abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
și găsind poziția optimă, redescoperea vibrația, o localiza, o auzea clar, perpendicular între cele două ziduri. Transla corpul și capul pe direcția aceluiași zgomot, vibrația scădea gradual în intensitate cu cât apropia urechea de zidul din stânga și dispărea înlocuită de șuieratul discret și natural provocat de microcurenții dintre pavilionul urechii și perete, de trepidațiile cladirii, de vuietul instalațiilor și ventilatoarelor.... Punctul în care percepea păcănitul și unda acustică inconfundabilă, apreciase și constatase, era situat la jumătatea dintre pereți și exact la
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se , mă izbesc de pereți umezi, lipicioși, un infern de sunete și șuierături amplificându-și ecoul, înainte,prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asurzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă, flască abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
ca acelea pe care i le spusesem și îmi părea rău că nu i le mai puteam împărtășii. M-am urcat în tren meditând așezat la geamul unui vagon priveam pasagerii ce urcau în tren, după un timp se auzi șuieratul trenului apoi acel zgomot specific momentului când trenul se pune în mișcare și în sfârșit trenul porni din gară. Între timp se întunecase ieșiseră stelele ce străluceau pe cerul de primăvară, iar eu priveam orașul luminat de electricitate de care
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
asurzitor când încercai să le închizi, din cauza degradării materialului din care erau confecționate, dar noi eram mulțumiți că nu aveam scurgeri de apă pe pereți, așa că am trecut cu vederea. După câteva ore de la sosire, ne-am obișnuit și cu șuieratul trenurilor, sau cu zgomotul roților de tren și al altor vehicole grele ce treceau prin fața ferestrelor. Era iarnă și peisajul Predealului avea un aspect mirific. O ninsoare molcomă acoperise totul cu o mantie albă și groasă. Crengile brazilor din fața ferestrei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
biciuiți din ordinul procuratorului. Câte ceva s-a mai schimbat din declarațiile legionarilor care au fost de pază. Unul din aceștia, un veteran, a spus că a auzit totuși ceva. În timp ce vorbeau între ei în noaptea aceea s-a auzit un șuierat ca de vânt mare, însă au observat că vântul nu bătea aproape de loc. S-au mirat de aceasta însă n-au mai dat importanță. Iar în rest absolut nimic! Nu-și mai amintesc decât că fiecare s-a așezat pe
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > CĂLĂTORIE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prin creierul meu aleargă Un tren cenușiu Și-n fiecare gară cobor Totdeauna eu. Șuieratul locomotivei Are rezonanță unui pustiu Unde nimicul e o poveste Pe care doar mecanicul o știe. Pe peronul pustiu Vântul matură timp Ușile se închid Se deschid singure Balamalele scrâșnesc A rugina și a moarte Sunetul pașilor mei Vorbesc cu
CĂLĂTORIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359319_a_360648]
-
care, printre razele de soare ce se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă ființă, al cărei miros umed, greu și sărat, emana dintre micile crevase. Dar nevăzută și neauzită, liniștea continua să se ascundă cu un zâmbet
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
Era și momentul, pentru că deja o cuprinsese o amețeală ușoară și i se părea că vuietul mării, tot mai surd, se estompa, la fel ca și țipetele pescărușilor ce păreau că se pierd undeva în adâncul neliniștitelor valuri. Până și șuieratul vântului care obișnuia să se cocoațe în fugă pe dunele de nisip din apropiere și să arunce cu nisip în ea, începuse să i pară că devine doar o respirație lină, tocmai pe cale de a adormi. Simțea că se cufundă
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
SPUN Când te vei întoarce din cântecele mele dăruite în durere vei cunoaște speranța mea ultimă. În apele tulburate vocea mea va contura disperarea cu speranțele durerilor tale - flori ofilite - Cum să povestesc ultima mea rătăcire prima mea bucurie în șuieratul trenului uitat în timpurile zgomotoase și ce să spun? ***************** CÂNTEC NETERMINAT Ești clipa rătăcirilor mele Teamă îmi este să-mi părăsesc amintirile Nicicând n-am terminat cântecele frumoase dar false ****************** TREPTELE DISPERĂRII I-ai dat putere trupului meu anemic și
DRITA NIKOLIQI BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341310_a_342639]